ECOLOGIE - PowerPoint PPT Presentation

ecologie n.
Download
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
ECOLOGIE PowerPoint Presentation
play fullscreen
1 / 32
ECOLOGIE
205 Views
Download Presentation
eara
Download Presentation

ECOLOGIE

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

  1. ECOLOGIE ECOLOGIA LACURILOR SI BALTILOR

  2. Lacurile reprezinta 1,8% din suprafata uscatului. • Numarul si natura populatiilor depinde de: • Adancime; • Proprietatile chimice; • Climatul regional.

  3. Lacuri MEROMICTICE • Lacuri foarte adanci in care amestecul de ape nu atinge fundul. • In profunzime un strat de apa permanent stagnant cu temperaturi si proprietati chimice relativ constante. • Apa saraca in oxigen.

  4. Lacuri HETEROMICTICE • Circulatia cuprinde toata masa de apa si se efectueaza in mai multe perioade ale anului. • Stratificare a apelor in functie de anotimp.

  5. Lacuri HOMOMICTICE • Lacuri cu ape putin adanci, de cativa metri care se amesteca aproape permanent. • Nu exista stratificare termica si chimica.

  6. Pe cuprinsul unui lac se disting trei zone: • Zona litorala; • Zona pelagica; • Zona profunda.

  7. Zona litorala Cuprinde tarmul acoperit cu apa, care cu adancimea coboara treptat spre fundul lacului. Apele sunt putin adanci. Bogate in oxigen; Oscilatii de temperatura, diurne si sezoniere. Lumina abundenta in functie de adancime, inclinarea pantelor si vegetatie. Vegetatie bogata.

  8. Zona litorala Dupa adancimea, natura si compozitia chimica a apei, vegetatia litorala se distribuie sub forma unor braie bine diferentiate: -Subzona hidrofitelor emerse; -Subzona hidrofitelor cu frunze plutitoare; -Subzona hidrofitelor submerse.

  9. Subzona hidrofitelor emerse Populatii de: trestie, papura si pipirig. Adancime mica a apei (0.2-1m). Desisuri inalte de 2-3 m marginite spre exterior cu rogozuri inalte cu tranzitii spre paduri de arin. Tulpinile plantelor aflate sub apa sunt acoperite cu o pojghita vie de culoare albastru-verzui numita bioderma.

  10. Subzona hidrofitelor emerse • Componenetele principale ale biodermei sunt: • Algele albastre; • Algele verzi uni si pluricelulare; • Diatomee; • Protozoare si rotiferi. • Bioderma  hrana puietului de peste si a altor animale.

  11. Subzona hidrofitelor emerse De tulpina plantelor subacvatice se fixeaza permanent sau temporal spongieri, briozoare, larve de insecte (tantari si libelule), melci, lipitori etc. Gandacul de stuf  stadiul larval – organele vegetative ale stufului, adult – frunzele nufarului.

  12. Subzona hidrofitelor emerse In stufarisul aerian: Insecte (puricele de frunze, fluturele de stuf, paienjeni). Pasari acvatice (Ratele salbatice, lisite, starci, egrete, privighetoarea de stuf, carsteiul de balta, buhaiul de balta).

  13. Subzona hidrofitelor cu frunze plutitoare Plante acvatice fixate de substrat prin radacini a caror frunze – de obicei mari si intregi – plutesc pe suprafata apelor. Nufarul alb, Nufarul galben, Plutica, Cornacii, Specii de broscarita cu frunze plutitoare.

  14. Subzona hidrofitelor cu frunze plutitoare Hidrofite natante (nefixate de substrat): Lintitele; Feriga acvatica – pestisoara; Iarba broastelor. Pe partea inferioara a frunzelor  hidrele, viermi lati, insecte acvatice, melci, lipitori. Pe partea superioara a frunzelor  libelule, tantari, paienjeni, muste, broaste.

  15. Subzona hidrofitelor submerse Plante complet scufundate in apa, fixate de substrat prin radacini. Folosesc in fotosinteza oxigenul si bioxidul de carbon dizolvat in apa.

  16. Subzona hidrofitelor submerse Cosor; Bradisul; Broscarita submersa; Ciuma apelor; Muschi acvatici; Alge verzi cu tal masiv.

  17. Subzona hidrofitelor submerse Animale acvatice: Viermi (de culoare rosie);Lipitoarea comuna; Lipitoarea pestilor; Scoici; Crustacei inferiori; Insecte si arahnide acvative in stadiul larva si adult: - Gandacii si buhaii de apa; - Scorpionul de apa si paianjenul de apa. Pesti: - Zvarluga si Tiparul.

  18. Zona pelagica Cuprinde apa de maxima adancime din largul lacului impreuna cu organismele caracteristice. Totalitatea organismelor vii si moarte care plutesc sau inoata in apa alcatuiesc sestonul. Vii – biosestonul Moarte – abiosestonul.

  19. Zona pelagica – Biosestonul Neustonul – totalitatea organismelor care plutesc in pelicula de la suprafata: Bacterii; Alge auriu-verzui; Protozoare; Hidre.

  20. Zona pelagica – Biosestonul Pleustonul – totalitatea organismelor care plutesc pe suprafata apei, fiinf legate biologic si de atmosfera Plante: pestisoara si lintita Animale: insecte numite fungai care alearga pe suprafata apei

  21. Zona pelagica – Biosestonul Nectonul – ansamblul speciilor care traiesc in larg, capabile sa se deplaseze activ. Pesti: crapul, stiuca, carasul, somnul, linul, bibanul. Rotiferi, crustacee.

  22. Zona pelagica Abiosestonul – insumeaza detrisul compus din organisme moarte si resturile lor, aflate in stare de suspensie.

  23. Zona pelagica • In functie de adancime si de gradul de luminozitate a apei, organismele pelagice din lacuri se distribuie pe verticala in urmatoarele straturi: • Epilimnion; • Metalimnion; • Hipolimnion.

  24. Zona pelagica - Epilimnion Cuprinde stratul de apa foarte bine luminat, bogat in oxigen si cald, asigurand planctonului conditii optime de dezvoltare. Fitoplanctonul lacustru: Flagelate, Diatomee, Alge verzi, Alge albastre Zooplanctonul lacustru: Protozoare, rotiferi, crustacei inferiori.

  25. Zona pelagica - Metalimnionul Constituie stratul mijlociu de apa situat sub epilimnion. In acest strat lumina, oxigenul, temperatura se gasesc sub valoarea optimaa necesara dezvoltarii planctonului, fapt pentru care el este sarac in organisme. Se evidentieaza bacteriile.

  26. Zona pelagica - Hipolimnionul Cuprinde stratul de apa din profunzime in care factorii de mediu se afla la valoarea minima necesara dezvoltarii plantelor. Fitoplancton foarte sarac. Zooplanctonul (crustacei, protozoare) in amurg se ridica in epilimnion iar dimineata coboara in hipolimnion.

  27. Zona profunda Fundul lacurilor poate fi constituit fie dintr-un strat tare, fie dintr-unul moale, acoperit de namol format din sedimente minerale si organice. Sedimentele minerale lacustre au la baza calcita (rezultata in urma precipitarii bicarbonatatului de calciu si a depozitarii cochiliilor de moluste), hidroxizi si sulfurile ferice impreuna cu bioxidul de siliciu – generat de scheletul diatomeelor, flagelatelor si a spongierilor silicosi.

  28. Zona profunda Sedimentele lacustre de origine organica rezulta din descompunerile incomplete ale substantelor organice. La suprafata malului se afla un strat subtire alcatuit din organisme moarte, substante organice pe cale de descompunere, fara structura celulara numit pelogen.

  29. Zona profunda Substantele organice din pelogen, care nu se descompun complet din lipsa de oxigen se diferentieaza intr-un strat coloidal verde-cenusiu, verde-masliniu, bogat in grasimi, substante ceroase si proteine numit sapropel.

  30. Zona profunda Flora si fauna bentosului este saracacioasa. Variaza in functie de adancime si de natura substratului (pietros, nisipos, malos).

  31. Zona profunda Pe substratul pietros in lacuri putin adanci: Muschi acvatici, Alge verzi. Animalele din aceasta biocenoza au corpul turtit, sunt fixate de pietre prin intermediul substantelor mucilaginoase (melci), sau prin ventuze (lipitori) si carlige (larvele insectelor).

  32. Zona profunda Pe substratul malos sau nisipos. Scoici mici; Melcisori; Larvele insectelor chironomide; Viermi roscati de mal. Protozoare, bacterii si ciuperci.