PIAŢA VALUTARĂ

1. PIAŢA VALUTARĂ conf. dr. Felicia C.Macarie

2. PIAŢA VALUTARĂ “centrul comerţului cu valute (convertibile) şi cu devize (creanţe ale agenţilor economici naţionali asupra agenţilor economici din alte ţări sub formă de înscrisuri în monede străine), constând, de regulă dintr-o bursă valutară şi bănci sau case de schimb care au în profil operaţii cu valute şi ţin legătura cu bursa" sau “totalitatea tranzacţiilor la vedere şi la termen privind schimbul de valute"

3. PIAŢA VALUTARĂ Instrumentele pieţei valutare

4. PIAŢA VALUTARĂ • valută : moneda naţională a unei ţări utilizată ca instrument de rezervă sau pentru plăţi şi plasamente internaţionale. Ea se poate afla în circulaţie fie sub formă de numerar, fie sub formă de valută în cont (monedă scripturală sub forma disponibilului într-un cont bancar, la termen sau la vedere). • Calitatea de valută o poate avea orice monedă naţională, indiferent dacă este convertibilă sau nu.

5. PIAŢA VALUTARĂ a) valute convertibile monede care pot fi preschimbate cu alte monede, prin vânzare cumpărare liberă pe piaţă. convertibile în aur numai în mod indirect, prin intermediul dolarului american. b) valute neconvertibile reprezintă acele monede care nu pot fi utilizate ca mijloc de plată decât în interiorul ţării emitente. c) valute transferabile (spre exemplu rubla transferabilă) îmbracă forma disponibilităţilor existente într-un cont la o bancă şi pot fi transferate (fără a fi convertite) în contul altui partener, cont deschis la aceeaşi bancă, în vederea efectuării de operaţiuni de cont curent sau plasamente;

6. PIAŢA VALUTARĂ Iniţial convertibilitatea valutară a presupus capacitatea unei monede de a fi preschimbată într-o anumită cantitate de aur.Când raportarea monedei respective s-a realizat în funcţie de cantitate maximă de metal preţios( 400 de uncii care reprezentau greutatea unui lingou) ce se putea converti în valută, atunci ea a fost denumită convertibilitate aur-lingouri. Ulterior o dată cu implementarea sistemului monetar internaţional de la Bretton Woods, în 1944, s-a trecut la convertibilitatea aur-devize, situaţie în care o singură monedă şi-a păstrat convertibilitatea în aur faţă de băncile centrale străine (dolarul SUA), restul monedelor având numai convertibilitate unele faţă de altele

7. PIAŢA VALUTARĂ Funcţie de categoriile de operaţiuni admise la convertire, convertibilitatea poate fi: 1) totală atunci când sunt îndeplinite simultan două condiţii: • moneda care face obiectul convertibilităţii generale deţine preponderenţă în cadrul schimburilor internaţionale • respectiva monedă constituie în mod curent obiectul vânzărilor- cumpărărilor pe piaţa schimbului valutar. (dolarul USA, dolarul canadian, francul elveţian şi yenul japonez). 2) parţială când sunt admise la convertire numai operaţiuni economice curente;

8. PIAŢA VALUTARĂ Funcţie de categoriile de solicitanţi convertibilitatea poate fi : 1) internă aplicabilă în principiu rezidenţilor pentru o sumă limitată în monede străine, iar în cazul nerezidenţilor numai pentru operaţiuni nominalizate în mod expres (cum ar fi profitul investitorilor străini în vederea repartierii acestora); 2) externă aplicabilă rezidenţilor şi nerezidenţilor

9. PIAŢA VALUTARĂ Devizele reprezintă instrumente de credit şi de plată exprimate în valută şi care înlocuiesc valuta în stingerea creanţelor pe piaţa internaţională. • cambia (trata) • biletul la ordin • cecul

10. PIAŢA VALUTARĂ • cambia (trata ,draft, traite, gezogener wechsel, tratta), reprezintă denumirea generică pentru efectele de comerţ , deci pentru titlurile negociabile care fac dovada existenţei unei creanţe într-o sumă determinată şi plătibilă imediat pe termen scurt (în general 90 de zile). ELEMENTE: - creditorulnumit "trăgător" • debitorul său numit "tras" • beneficiarul sumei • scadenţa • valoarea sumei tranzacţionate • moneda în care are lor tranzacţia • semnătura 2.biletul la ordin ( promissory note, Eigen Wechsel, billet a ordre, paghero) spre deosebire de trată cuprinde numai două nume: cel al creditorului şi cel al debitorului. emitentul este debitorul. Trata şi biletul la ordin pot circula prin andosări succesive, până la scadenţă.

11. PIAŢA VALUTARĂ Operaţiunile valutare se desfăşoară prin : 1. băncile comerciale - care acţionează în calitate de dealer sau broker pe piaţa valutară interbancară şi prin intermediul cărora se procură valuta necesară desfăşurării tranzacţiilor cu caracter internaţional de către agenţii economici; operaţiunile efectuate de către operatorii bancari sunt operaţiuni de tip spot (la vedere) sau forward (la termen); 2. casele de schimb valutar - care asigură în special necesarul de valută pentru persoanele fizice; 3. piaţa neagră- care funcţionează în special în ţările cu o economie mai puţin dezvoltată, în cadrul căreia accesul la valute pe piaţa oficială sau cea a caselor de schimb este limitat; de regulă cursul format pe piaţa neagră este mai mare decât cel oficial în cazul economiilor aparţinând ţărilor în curs de dezvoltare şi mai mic decât acesta în situaţia ţărilor cu economii dezvoltate.

12. PIAŢA VALUTARĂ a) cursuri fixe presupun definirea şi menţinerea în limite stabile a conţinutului oficial al monedelor naţionale, fie în metale preţioase, fie într-o altă monedă sau coş de monede pe baza căruia se stabileşte paritatea între monede. Menţinerea cursurilor fixe se face prin intervenţia autorităţilor monetare (de regulă banca centrală) pe piaţa valutară.Intervenţia constă în utilizarea rezervelor valutare pentru a cumpăra de pe piaţă propria monedă (atunci când oferta devine prea mare) sau pentru a vinde pe piaţă această monedă atunci când cererea înregistrează o tendinţă de creştere. b) cursuri flotante se bazează pe formarea liberă, pe pieţele valutare, în funcţie de cerere şi ofertă, a cursului valutar.

13. PIAŢA VALUTARĂ Devalorizarea reprezintă modificarea oficială (prin lege) a valorii unei monede constând din scăderea puterii de cumpărare şi schimbarea corespunzătoare a cursului de schimb faţă de alte monede. Deprecierea valutară reprezintă fenomenul prin care o monedă îşi diminuează puterea de cumpărare în raport cu alte monede pe termen limitat. Deprecierea şi devalorizarea scumpesc importurile şi favorizează exporturile Revalorizarea reprezintă majorarea oficială, prin lege, a valorii unei monede, având drept consecinţă directă creşterea puterii de cumpărare a monedei respective şi modificarea corespunzătoare a raportului de schimb cu alte monede. Revalorizarea ieftineste importurile şi defavorizeaza exporturile

14. PIAŢA VALUTARĂ Din punct de vedere al locului unde se formează: - cursuri oficialestabilite în mod unilateral de autoritatea monetară; - cursuri bancare de piaţă; - cursuri de bursă (de fixing sau cotaţia oficială a bursei) stabilite prin activitatea burselor valutare; - cursuri neoficiale (stabilite la bursa neagră); Din punct de vedere al momentului desfăşurării: -la vedere (spot) - se stabilesc zilnic de către bănci, în funcţie de cererea şi oferta de valută ; -la termen (forward) - se utilizează pentru operaţiunile de vânzare-cumpărare de valută la care mişcarea banilor dintr-un cont în altul are loc într-un interval mai mare de 48 de ore;

15. PIAŢA VALUTARĂ Intrebari pentru evaluare: • Definiţi piaţa valutară? • Prezentaţi principalele instrumente ale pieţei valutare? • La ce nivele se desfasoară piaţa valutară? • Ce reprezintă cursul valutar?