Program de Educatie Parentala

1. EDUCATIA PARENTALA factor determinant al eficientei contractului tripartit scoala – copil – parinte

2. Program de Educatie Parentala Cum sa devenim parinti mai buni

3. Cum sa devenim parinti mai buni • SESIUNEA 1. Cum să fii un părinte mai bun • SESIUNEA 2. Cum să învingi stresul şi furia • SESIUNEA 3. Cum să comunici eficient cu copilul tău! • SESIUNEA 4. Cum însoţeşti copilul pe calea dezvoltării sale • SESIUNEA 5. Cum să fii un partener de încredere în relaţia cu copilul tău • SESIUNEA 6. Cum abordezi pozitiv disciplinarea copilului • SESIUNEA 7. Cum prevenim abuzul şi efectele lui asupra copilului • SESIUNEA 8. Încheiere: ce facem în continuare?

4. SESIUNEA 1 Cum să fii un părinte mai bun MOTTO „O călătorie de o mie de kilometri începe cu primul pas.” Lao –Tzu

5. Mesaje cheie • Parentalitatea este cea mai importantă şi motivantă menire; • Părinţii sunt fundamentul familiei; • Abilităţile pozitive de părinte nu sunt ceva înnăscut, ele se învaţă; • Întreaga familie este avantajată când părinţii găsesc metode potrivite de a se îngriji pe ei înşişi în fiecare zi.

7. MOTTO “Important este nu ceea ce ţi se întâmplă, ci felul în care reacţionezi.” Hans Selye, medic austriac SESIUNEA 2Cum să învingi stresul şi furia “Oricine poate să se înfurie, este uşor; dar să te înfurii pe cine trebuie, cât trebuie, când trebuie, pentru ce trebuie, şi cum trebuie – aşa ceva NU este uşor.’” Aristotel

8. Mesaje cheie • Stresul este o componentă normală a vieţii şi a rolului de părinte; • Reducerea stresului ne ajută să avem mai mult control asupra vieţii noastre; • Abordarea eficientă a stresului este foarte importantă pentru a fi părinţi mai buni; • Furia este un sentiment normal. Modul cum percepem şi reacţionam poate să ne ajute sau să ne facă rău nouă înşine şi copiilor noştri; • Ca părinţi, suntem modele pentru copiii noştri; îi învăţăm cum să învingă stresul şi furia.

9. gandesc simt actionez

10. Auto-adresare Auto-adresare negativa pozitiva

11. Metode pentru combaterea stresului de scurta durata • Respirati adanc de trei ori si numarati pana la 10; • Faceti cativa pasi inapoi; • Folositi-va simtul umorului; • Miscati-va! • Faceti o pauza.

12. Metode pentru combaterea stresului de lunga durata • Construiti-va o retea de sprijin; • Creati o rutina a familiei. Fiti consecvent; • Simplificati rutina familiei in momentele de stres ridicat; • Fixati un lucru pe saptamana pe care-l asteptati pentru a-l face cu familia dvs. (“Timp special”); • Ingrijiti-va pe dvs. insiva.

13. SESIUNEA 3Cum să comunici eficient cu copilul tău! MOTTO „O imagine face cât o mie de cuvinte.” „Loviturile mă pot răni dar cuvintele sunt cele care îmi fac rău cu adevărat.” „Cei care vorbesc mult nu spun niciodatã nimic, Cu cât gândim mai puţin, cu atât vorbim mai mult. Deci, să gândim ce spunem şi să spunem ce gândim.” (Seneca)

14. Mesaje cheie • Comunicarea interpersonală include elemente verbale, paraverbale şi non-verbale (vizuale); • Comunicarea interpersonală eficientă presupune concordanţă între elementele comunicării; • Ascultarea este o componentă esenţială în comunicarea interpersonală; • Cuvintele au greutate şi este important să folosim cuvintele cu atenţie; • Este nevoie de practică pentru a învăţa să comunicăm eficient.

15. Procesul comunicarii Raspuns (asculta, intelege) receptor transmitator

16. Când am învăţat să comunicăm? Cine ne- a învăţat să comunicăm? De câte feluri este comunicarea? Verbală Paralimbajul Nonverbală

17. Comunicarea verbala • 35%din totalul comunicarii • Comunicarea orala presupune un mesaj • Comunicarea orala este puternic influentata de caracteristicile individuale ale emitatorului • Comunicarea orala este puternic influentata de situatie si ocazie • Comunicarea orala este circulara si permisiva

18. Comunicarea verbala cu copilul • Sentimentele sunt în centru • Momentul comunicării este extrem de important • Vorbind la nivelul copilului • Cuvintele potrivite • Alegerea limbajului pozitiv

19. COMUNICAREA NONVERBALĂ Cum aţi comunicat până acum cu copiii fără a folosi cuvintele? • Priviri • Atingeri • Limbaj corporal • Zâmbet • Sărut • O palmă • Sprâncene ridicate • O bătaie

20. Hotarati-va sa ascultati! Faceti-va timp sa ascultati! Folositi limbajul corporal care arata ca ascultati! Permiteti-i vorbitorului sa-si exprime sentimentele, indiferent care sunt acestea! Reteta pentru o audiere buna

21. Tipuri de audiere

22. Mesajele “EU” Spun: • Ceea ce simtim; • Cand ne simtim asa; • De ce. Exemplu: • Sunt ingrijorata; • Cand nu ma suni sa-mi spui ca vei intarzia; • Pentru ca mi-e teama sa nu ti se intample ceva.

23. MOTTO “Un copil poate oricând să-l înveţe pe un adult 3 lucruri: cum să fie mulţumit fără motiv, cum să nu stea locului niciodată şi cum să ceară cu insistenţă ceea ce-şi doreşte” Paulo Coelho “Copilăria este inima tuturor vârstelor” Lucian Blaga SESIUNEA 4Cum insotesti copilul pe calea dezvoltării sale

24. Mesaje cheie • Fiecare copil este unic şi se dezvoltă în ritmul lui propriu; • Înţelegerea procesului de dezvoltare a copilului ajută părinţii să-şi aprecieze mai bine copilul şi să aibă aşteptări realiste de la acesta. • Exprimarea emotiilor pozitive faţă de copil este un prim pas pentru dezvoltarea abilităţilor empatice ale copiilor şi buna funcţionare socială a acestora în clasele primare.

25. Principiile dezvoltarii • Părinţii sunt cele mai bune resurse de învăţare pentru copiii lor; • Copilul din învăţămantul primar are nevoie de o atenţie deosebită; • Dezvoltarea este progresivă şi cumulativă; • Dezvoltarea este reciprocă; • Dezvoltarea este continuă şi unitară.; • Dezvoltarea este un proces individual.; • Dezvoltarea se realizează cu precădere în context social.

26. Roata dezvoltarii copilului Auto-ingrijire moral fizic limbaj copilul cognitiv social comportamental

27. Patru realitati despre dezvoltarea copilului Copiii se afla intr-o calatorie spre independenta Fiecare copil si fiecare parinte are propriul sau temperament Copiii mici nu inteleg lumea asa cum o inteleg adultii Exista multe lucruri pe care adultii le cunosc iar copiii nu le cunosc

28. Repere de dezvoltare

29. Caracteristicile copilul inteligent din punct de vedere emoţional • este conştient de emoţiile sale şi vorbeşte liber despre ele; • recunoaşte emoţiile celor din jurul său; • comunică uşor despre ceea ce îl interesează sau îl preocupă; • ştie să spună „NU” fară să îi rănească pe ceilalţi; • are un bun management al emoţiilor negative; • are comportamente rezonabile chiar şi atunci când lucrurile nu merg aşa cum şi-ar dori şi nu abandonează o activitate, nici atunci când devine dificilă; • are bine dezvoltat sistemul motivaţional; • este sigur pe el în majoritatea situaţiilor, iar atunci când simte că nu se descurcă, cere ajutorul; • se adaptează rapid la situaţii/ persoane noi; • nu îi este teama să pună întrebări sau să îşi afirme preferinţele; • are prieteni cu care se relaxează, dar de la care deopotrivă învaţă modele noi de comportament.

30. 10 modalităţi de a creşte copii inteligenţi emoţional • Fii un exemplu de inteligenţă emoţională • Fii dispus să spui "nu" copiilor tăi • Fii conştient de zonele tale "fierbinţi" • Încearcă să nu judeci oamenii • Începe să îţi antrenezi copiii • Participă la problemele copiilor • Implică-ţi copiii, încă de mici, în sarcinile gospodăreşti • Limitează accesul copiilor la mass media • Discută despre sentimentele din cadrul familiei • Copiii tăi sunt minunaţi

31. Să ştim câteva lucruri despre dezvoltarea copilului ne ajuta să: fim realişti în aşteptările pe care le avem de la el; • îl încurajăm şi să îl ajutăm în procesul de creştere şi dezvoltare; • îl apreciem mai mult; ştim cum să comunicăm cu el astfel încât să înţeleagă exact ceea ce dorim să exprimăm; Viitoarele module vor trata modul în care informaţiile despre dezvoltarea copilului îi ajută pe părinţi să relaţioneze corespunzător cu copiii, la diferite vârste şi stadii de evoluţie.

32. MOTTO “Nu vă transformaţi copiii în neputiincioşi, facându-le viaţa uşoară” Robert A. Heinlein “ A instrui pe tineri cum se cuvine nu constă în a le vârî în cap mulţime de cuvinte, fraze, expresii şi opiniuni din diferiţi autori, ci a le deschide cale cum să priceapă lucrurile.” John Amos Comenius SESIUNEA 5Cum să fii un partener de încredere în relaţia cu copilul tău

33. Mesaje cheie • Asumarea de responsabilităţi şi încrederea în sine a unui adult se formează prin participarea şi implicarea în deciziile şi activităţile care îl privesc, încă de la cea mai fragedă vârstă. • Părerea unui copil este la fel de importantă ca şi părerea unui părinte. • Părinţii trebuie să consolideze o relaţie pozitivă cu proprii copii.

34. Drepturile copilului 1. drepturile de protecţie – se referă la protectia împotriva oricărei forme de abuz fizic sau emoţional, precum si împotriva oricărei forme de exploatare;  2. drepturile de dezvoltare – se referă la disponibilitatea şi accesul la toate tipurile de servicii de bază, precum educaţia şi serviciile de îngrijire medicală  3. drepturile de participare – se referă la dreptul copilului de a fi implicat în deciziile care îl privesc.

35. Principiile de bază ale participării • O abordare etică: transparenţă, onestitate, responsabilitate; • Un mediu prietenos pentru copil; • Egalitatea şanselor; • Participarea promovează siguranţa şi protecţia copiilor;

36. Factori care contribuie la consolidarea unei relaţii pozitive între părinţi şi copii • momentul potrivit • cantitatea de timp petrecut împreună cu copilul • calitatea timpului petrecut împreună cu copilul • capacitatea de a te pune în acord cu celălalt

37. Scala de participare Roger Hart 11.Copiii sunt responsabili. Deciziile sunt luate din iniţiativa copiilor împreună cu adulţii 10. Copiii conduc—adulţii ajută. Deciziile care se iau din iniţiativa copiilor sub conducerea adulţilor 9. Decizii comune. Decizii luate din iniţiativa adulţilor împreună cu copiii 8. Copiii sunt consultaţi şi informaţi 7. Numirea de către adulţi şi informarea copiilor 6. Participarea simbolică, „tokenism” 5. Decorarea 4. Manipularea 3. Adulţii conduc gentil 2. Adulţii conduc 1. Lipsa de participare

38. Tipuri de participare • Participarea în familie • Participarea în viaţa instituţiei de învăţământ • Participarea în viaţa comunităţii locale • Participarea în viaţa statului • Participarea în viaţa comunităţii internaţionale

39. Metode prin care pot încuraja participarea copilului în familie • Ascultă-l cu adevărat; • Rezervă-ţi timp pentru a-l înţelege cu adevărat; Petrece timpul împreună cu el ; • Întreabă opinia şi ideile lui atunci când faceţi ceva pentru toată familia ; • Numaidecât consultă-l atunci când se ia o decizie care îl priveşte ; • Implică-ţi copilul în repartizarea bugetului familiei ; • Copiii nu sunt perfecţi; • Vorbeşte cu ei despre problemele pe care le ai, aşa încât ei să ştie că nu sunt unicii care au necazuri ;

40. Metode prin care pot încuraja participarea copilului în familie • Nu-i compara cu fraţii, surorile sau prietenii lor, aceasta le lezează demnitatea. • Negociază cu el regulile; • În loc să le spui ceva negativ, găseşte ceva pozitiv să spui ; • Găseşte o activitate comună care vă place tuturor şi faceţi-o împreună; • Oferă alegeri şi dă-i copilului putere să aleagă atunci când ia decizii ; • Interesează-te de viaţa lui la şcoală ; • Pregătiţi şi luaţi masa împreună cu toată familia ; • Fii alături de el; • Învaţă copilul tău să facă faţă diferitelor situaţii care apar; • Spune-i că te bucuri să fii mama/tata lui ; • Zâmbeşte când îţi vezi copilul.

41. Metode prin care pot încuraja participarea copilului în viata institutiei de invatamant • Implicarea copiilor mici în planificarea activităţilor de clasă; • Învăţătorul trebuie să se asigure că toţi copiii au posibilitatea să participe ; • Este de dorit ca învăţătorul să dezvolte capacităţile copiilor şi tinerilor de a participa eficient ; • Încurajarea unei atmosfere de participare la toate lecţiile, creându-le copiilor senzaţia că participarea este importantă ; • Reflectarea la interesele copiilor prin participare; • Manifestarea de transparenţă în timpul promovării participării. Copiii trebuie încurajaţi să se implice ; • Educatorul trebuie să fie democratic, dar nu haotic; • Îmbinarea planificării cu practica.; • Utilizarea creativităţii în conceperea materialelor în scopul îmbunătăţirii gradului de cooperare dintre copii.

42. Importanţa participării copilului la deciziile şi acţiunile care îl privesc • dezvoltă încrederea copilului în propria persoană; • canalizează energia copilului într-o direcţie folositoare pentru părinte şi creativă pentru copil; • copiii nu se simt frustraţi din cauza lucrurilor impuse; • se dezvoltă capacitatea copilului de a lua decizii, fără a-i fi frică că ceea ce spune nu este bine; • se dezvoltă un stil propriu al copilului; • contribuie la scăderea gradului de dependenţă al copilului faţă de părinţi; • se dezvoltă capacitatea copilului de cooperare cu ceilalţi şi de a lucra în echipă; • oferă posibilitatea părinţilor de a sesiza anumite probleme şi de a interveni la timp pentru rezolvarea acestora;

43. Importanţa participării copilului la deciziile şi acţiunile care îl privesc • copiii simt că au controlul asupra situaţiei; • este o modalitate de responsabilizare a copiilor; • opinia unui copil poate genera o perspectivă nouă la care părintele nu s-a gândit; • soluţia adoptată ca urmare a ascultării opiniei copilului poate fi mai adaptată nevoilor sale; • copilul are posibilitatea să-şi dezvolte imaginaţia şi creativitatea; • părintele are posibilitatea să-şi cunoască copilul, prin prisma alegerilor pe care le face; • creşte gradul de armonie al familiei; • se consolidează relaţia dintre părinţi şi copil, prin dezvoltarea încrederii, comunicării şi efectuării de activităţi împreună; • se uşurează munca părintelui, prin efectuarea unor sarcini mici de către copil (animal);

44. MOTTO 1 “Spune-mi, căci am uitat. Arată-mi, căci ţin minte. implică-mă, căci înţeleg.” (Proverb chinezesc) MOTTO 2 Nu educi un suflet, nu educi un trup, ci un om; şi nu trebuie împărţit în două. (Montaigne) SESIUNEA 6 Cum abordezi pozitiv disciplinarea copilului

45. Mesaje cheie Atenţia acordată copiilor în momentul în care ei se poartă firesc, îi poate feri de “a se da în spectacol” pentru a ne capta atenţia; Deşi prevenţia este cel mai bun „medicament”, părinţii au deseori nevoie de strategii de intervenţie pentru tratarea comportamentelor provocatoare ale copiilor; Autoritatea parentală se construieşte între permisivitate şi interdicţie; una fără cealaltă nu poate decât periclita condiţia psihică a copilului; Disciplinarea reprezintă o modalitate concretă de a-ţi manifesta dragostea faţă de copil; Disciplinarea pozitivă se bazează pe învăţarea şi încurajarea comportamentelor dezirabile, dar şi pe asocierea celor nedorite cu anumite consecinţe negative care survin în mod natural, nemaifiind necesară intervenţia părintelui prin pedeapsă; Într-o lume plină de necunoscut, limitele creează siguranţa; Autocontrolul reprezintă posibilitatea de a gândi şi de a alege în mod raţional. Valorile nu exista pur şi simplu în mintea copilului. Acestea pot fi însă învăţate pas cu pas

46. Cele 4 intrebari • Ce doresc sa invete copilul meu din aceasta experienta? • Ceea ce fac eu il ajuta pe copilul meu sa invete aceasta? • Exista efecte negative generate de comportamentul meu? • Daca este asa, ce pot sa fac diferit?

47. Şapte paşi pentru încurajarea comportamentului pozitiv • Observaţi; • Acordaţi atenţie apropiată; • Stabiliţi un bun contact vizual; • Zâmbiţi; • Lăudaţi comportamentul “Imi place la tine ca…”; • Fiţi afectuos (de exemplu o mâna pusă pe umăr sau o îmbrăţişare); • Repetaţi mesajul într-o manieră diferită.

48. Metodele parintelui pentru prevenirea comportamentelor nedorite • Verificati nevoile de baza. • Comunicati asteptari clare. • Reduceti plictiseala. • Planificati tranzitiile. • Schimbati mediul. • Modelati comportamente adecvate. • Folositi simtul umorului. • Oferiti o alegere intre 2 alternative.

49. Metodele parintelui pentru indreptarea comportamentelor nedorite • Inlocuirea. • Indepartarea fizica si redirectionarea. • Enuntarea motivelor. • Ignorarea/Extinctia. • Enuntarea propriilor sentimente. • Consecintele naturale. • Consecintele logice. • Ascultarea sentimentelor.