1 / 8

ANALIZA CAZURILOR DE MINORI DISPĂRUŢI

ANALIZA CAZURILOR DE MINORI DISPĂRUŢI. PE PRIMELE 5* LUNI ALE ANULUI 2007 * p â n ă pe data de 23 mai 2007. Făcându-se analiza tuturor cazurilor de minori care au dispărut în cursul primelor cinci luni ale anului 2007 , s-au obţinut următoarele date:.

Download Presentation

ANALIZA CAZURILOR DE MINORI DISPĂRUŢI

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. ANALIZA CAZURILOR DE MINORI DISPĂRUŢI PE PRIMELE 5* LUNI ALE ANULUI 2007 * până pe data de 23 mai 2007

  2. Făcându-se analiza tuturor cazurilor de minori care au dispărut în cursul primelor cinci luni ale anului 2007, s-au obţinut următoarele date: • La o primă vedere situaţia poate părea foarte gravă, dar foarte multe dintre aceste dispariţii sunt de fapt plecări voluntare ale copiilor de la domiciliu („fuga de acasă”). Din cele 92 de cazuri sesizate în primele 5 luni ale anului 2007: • în 34 (37%) de situaţii era vorba despre copii care mai părăsiseră cel puţin o dată domiciliul; • în 7 (8%) cazuri minorii anunţaseră că vor să plece în străinătate pentru a se întâlni că părinţii sau prietenii; • în 5 (5,5%) cazuri a fost vorba despre luarea copiilor de către unul din părinţii lor deoarece aceştia se aflau în divorţ; • 10 (11%) fete au părăsit domiciliul părinţilor pentru a locui cu prietenii (iubiţii) lor.

  3. Analizându-se distribuţia pe sexe a minorilor dispăruţi avem următoarea reprezentare grafică: Deşi nu există deferenţe frapante între sexul minorilor care au părăsit domiciliul de la începutul anului, se remarcă totuşi o pondere mai crescută în cazul fetelor. Explicaţia constă în aceea că, în cazul fetelor, la vârsta adolescenţei comportamentele demonstrative sunt mai frecvente.

  4. Un aspect foarte important este şi vârsta acestor minori. Aproximativ 36% dintre minorii care au fugit de la domiciliu în perioada analizată au vârste mai mici de 14 ani. Cu cât vârsta copiilor este mai mică, cu atât creşte şi riscul ca aceştia să devină victimele diferitelor infracţiuni şi chiar ca viaţa să le fie pusă în pericol. Istoricul personal al minorilor care a constituit şi cauze ale dispariţiei este acela al provenienţei din familii a căror existenţă este marcată de conflicte, atât între părinţi, cât şi între minor şi părinţi/ bunici, copilul fiind de multe ori agresat fizic de către adulţi; părinţii, în general mama, sunt implicaţi în relaţii de concubinaj, sunt fraţi cu paternitate diferită, minorul are conflicte cu partenerul mamei şi este adesea nesupravegheat; randamentul şcolar este mult diminuat şi în multe cazuri se constată absenteismulşcolar al minorului sau chiar abandonul şcolar. Pe măsură ce vârsta acestor copii creşte, scade foarte mult autoritatea părinţilor în faţa lor şi, concomitent, aceştia din urmă îşi doresc tot mai multă libertate, să îşi înceapă viaţa pe cont propriu.

  5. Mediul de provenienţă al acestor minori poate fi o altă variabilă care ar putea întregi imaginea asupra acestui fenomen. Pe lângă dimensiunile urban şi rural vom introduce şi varianta „centru de plasament” întrucât aceste centre sunt situate atât în mediul urban, cât şi în rural şi sunt luni în care fug mulţi copii din aceste centre. Importantă este şi vârsta acestor minori. Jumătate dintre minorii din mediul urban care au fugit în lunile ianuarie şi februarie maiplecaseră cel puţin o dată de la domiciliu. Fenomenul fugii de acasă este mult mai pregnant în mediul urban, unde se constată şi o scădere a responsabilităţii parentale.

  6. CONCLUZII • în 24 (26%) de situaţii era vorba despre copii care mai părăsiseră cel puţin o dată domiciliul, unii copii plecând de mai multe ori (ex. cazul unui minor care a plecat de 6 ori); • în unele centre de plasament fuga este o practică obişnuită şi mereu fug copii care fac parte din acelaşi grup; • minorii proveniţi din centrele de plasament comit numeroase infracţiuni (în special furturi din auto) în perioadele în care sunt plecaţi din centru. • fetele şi băieţii pleacă de la domiciliu în proporţii relativ egale; • motivele cel mai des invocate ca justificând gestul copiilor de a fugi de acasă au fost: - neînţelegeri sau conflicte cu familia (părinţi agresivi, consumatori de băuturi alcoolice, familii destrămate sau părinţii nu sunt de acord cu anturajul copiilor); - teama de pedeapsă (că au abandonat şcoala, că au luat diferite lucruri din casă); - dorinţa de a-şi vizita părinţii sau de a locui la prieteni;

  7. 36% dintre minorii care au fugit de la domiciliu în perioada analizată au vârste mai mici de 14 ani; • media de vârstă a fetelor care fug de acasă este semnificativ mai mare decât cea a băieţilor: 14,75 ani în cazul fetelor şi 12,2 ani în cazul băieţilor; acest comportament apare mai timpuriu în cazul băieţilor. În acelaşi timp, media de vârstă a fetelor din mediul rural este cu 1 an mai mare decât cea a fetelor din mediul urban. - faţă de media de vârsta pe primele 6 luni ale anului 2006 (13 ani) s-ar părea că asistăm la o scădere a acesteia în cazul băieţilor (12,2 ani). • 8 (9%) dintre copii au fost plecaţi din judeţul Iaşi, o minoră plecând chiar la Milano. • locurile cele mai frecvente unde au stat aceşti copii sunt: la rude, la prieteni (şi iubiţi), sau pe străzi şi în gări. subinspector DOLTU Daniela Livia

More Related