guvernan a corporativ a ntreprinderilor publice n.
Download
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice PowerPoint Presentation
Download Presentation
Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice

Loading in 2 Seconds...

play fullscreen
1 / 73
cinderella

Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice - PowerPoint PPT Presentation

1 Views
Download Presentation
Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice
An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

  1. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice 48249 - TAIEX Atelier de lucru privind Guvernanţa corporativă, Chişinău, 14-15 Mai 2012

  2. Ce este guvernanţa corporativă a intreprinderilor publice? • Guvernanţa corporativă reprezintă ansamblul de reguli care guvernează sistemul de administrare şi control în cadrul unei întreprinderi publice (de stat), raporturile dintre autoritatea publică tutelară şi organele întreprinderii publice, între consiliul de administraţie/de supraveghere, directori/directorat, acţionari şi alte persoane interesate (angajaţi, investitori, persoane care intră în raporturi contractuale cu societatea – “stakeholders”). • Ansamblul de reguli care asigură echilibrul intereselor legitime urmărite în constituirea şi funcţionarea unei întreprinderi de stat: • interesul public (în cele mai multe cazuri, interes strategic): energie, transport aerian, feroviar, minerit ş.a. • dezvoltarea unor politici guvernamentale în domenii industriale esenţiale pentru economia naţională; • interesul pecuniar al acţionarului-stat: plata dividendelor, impozite, taxe. • interesele acţionarilor minoritari: plata dividendelor, creşterea valorii portofoliului de valori mobiliare deţinute, implicarea în procesul decizional.

  3. Ghidul pentru Guvernanţa corporatistă a întreprinderilor de stat Documentul completeaza Ghidul OECD privind guvernanta corporativa, propunand linii directoare special create pentru intreprinderile publice. Ghidul este orientat in principal asupra intreprinderilor de stat avand o forma legala distincta (separat de administratia publica) si activitate comerciala, indiferent daca urmaresc atingerea unui obiectiv de interes public sau nu. Intreprinderile publice pot functiona intr-un sector economic competitiv sau necompetitiv. In unele cazuri, Ghidul distinge intre intreprinderi listate la bursa sau nelistate, intre intreprinderi cu capital integral, majoritar ori minoritar de stat, aspectele legate de guvernanta fiind oarecum diferite in fiecare caz. Ghidul poate fi aplicat si sucursalelor acestor intreprinderi, indiferent daca sunt listate la bursa sau nu. Decizia de a aplica liniile directoare instituite de ghid trebuie luata intr-un mod pragmatic (trebuie adaptate specificului fiecarui stat in parte).

  4. De ce un astfel de ghid? • In maimulte state OECD, intreprinderilepublicereprezinta o parte substantiala din PIB, ocupareafortei de muncaoricapitalizareapietei; • Intreprinderilepublicepredomina, adeseori, in sectoareprecuminfrastructuraoriutilitatile (energie, transport, telecomunicatii), de performantalordepinzand un segment mare de populatiedarsialtesectoareeconomice;

  5. De ce un astfel de ghid? • Globalizarea pietelor, schimbarile tehnologice si dereglementarea monopolurilor au generat necesitatea reajustarii si restructurarii sectorului de stat; • Statul poate beneficia de instrumentele aplicabile sectorului privat, inclusiv de principiile OECD privind guvernanta corporativa, pentru a-si eficientiza activitatea, a obtine profit si a-si atinge obiectivele urmarite, inclusiv cele de politica publica, daca este cazul.

  6. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat • Statul-legiuitor trebuie să promoveze o reglementare clară, predictibilă sieficientaa funcţionării întreprinderilor publice;trebuiesaasigureegalitatea de tratamentjuridicintresectorul public sicelprivatpentrua evitadistorsiunilepietei; - separareclara a functiei de ownership de celelaltefunctii ale statului care arputeainfluentaactivitateaintreprinderiipublice (in special cea de reglementare); Atentie!intreprinderilepubliceutilizateca instrument de politicaindustriala – generatoare de confuziesiposibileconflicte de interese, in special atuncicandceledouafunctiiapartinaceluiasi minister de linie; pentru a preveniconflictul de interese – separareclara a functiei de ownership de entitatilepublice care arputea fi clientiorifurnizoriaiintreprinderiipublice; regulilereferitoare la achizitiilepubliceartrebuiaplicate in aceeasimasuracasi in cazulcelorlaltecompanii; oricebariera in caleaprocedurilorcorecte de atribuire a acestorcontracteartrebuieliminata. - practicileoperationalesimplificateiar forma legalaclarreglementata (aceastaartrebuisapermitacreditorilorinitiereaproceduriiinsolventei); Atentie! Reglementareaformeilegaleartrebuisaporneasca de la dreptulsocietatilorcomercialesiartrebuievitatainstituirea de formespecificeatuncicand nu esteabsolutnecesarapentruatingereaobiectivelorintreprinderii. Altevariante – extindereaaplicariianumitornormesiasupraintreprinderilorpublice

  7. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat - orice obligatie si responsabilitate spaciala a intreprinderii publice (scop social ori de politica publica – de ex. reglementarea preturilor pentru produsele ori serviciile oferite), care depasesc cadrul normativ comun ar trebui clar si expres justificat si reglementat Atentie! publicul larg si mediul de afaceri trebuie informat cu privire la natura si sfera intinderii acestor obligatii si responsabilitati, precum si asupra impactului lor asupra resurselor si performantelor economice ale intreprinderii; costurile implicate trebuie clar identificate, facute publice si compensate intr-o maniera transparenta de bugetul de stat, fara a distorsiona concurenta – contracte de management/prestare servicii. - intreprinderile publice nu ar trebui exceptate de la aplicarea nomelor generale (dreptul concurentei, legislatia privind insolventa); Atentie! partile interesate trebuie sa aiba acces la cai de atac eficiente atunci cand drepturile lor sunt incalcate - cadrul de reglementare ar trebui sa fie suficient de flexibil in ceea ce priveste ajustarea structurii capitalului (de ex facilitarea transferului indirect de capital de la o IP la alta, prin reinvestirea dividendelor), atunci cand este necesar pentru atingerea obiectivelor intreprinderii; Atentie! Stabilirea unor limite clare pentru astfel de mecanisme si o supraveghere corespunzatoare. Modificarea structurii capitalului trebuie sa fie corelata cu obiectivele urmarite si specificitatile IP. - conditii competitive in ceea ce priveste accesul la finantare (relatia lor cu institutiile bancare si financiare detinute de stat ori cu alte intreprinderi publice ar trebui bazata strict pe ratiuni pur comerciale)

  8. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat • Statul-acţionar trebuie să acţioneze ca asociat informat şi activ, în baza unei politici de ownershipconsistente, coerente şi coordonate, asigurand conducerea intreprinderii publice intr-o maniera transparenta, responsabila, cu un grad mare de profesionalism si eficienta; - dezvoltarea unei politici de ownership care sa defineasca obiectivele generale ale intreprinderii publice, rolul statului in guvernanta corporativa a acesteia si modul de implementare efectiva a acestei politici; Atentie! Aceste obiective pot viza evitarea distorsionarii concurentei, urmarirea generarii de profit, prin stabilirea de tinte precise. Trebuie evitata modificarea frecventa a obiectivelor, in vederea asigurarii predictibilitatii, a unei intelegeri clare a obiectivelor urmarite si a angajamentelor pe termen lung. Politica de ownership si stabilirea obiectivelor ar trebui supuse dezbaterii publice. - evitarea implicarii in activitatea zilnica a intreprinderii publice, asigurand autonomia operationala integrala a acesteia, in vederea atingerii obiectivelor stabilite; Atentie! Implicarea ar trebui sa se rezume la aspectele strategice si de politica publica. Limite stricte trebuie impuse cu privire la posibilitatea de interventie a statului in managementul zilnic al IP si facute publice. - asigurea independentei totale a conducerii intreprinderilor publice in exercitarea atributiilor; Atentie! Nominalizarea si alegerea membrilor structurilor de conducere trebuie sa asigure exercitarea atributiilor intr-o maniera independenta si profesionista. Activitatea lor si procesul decizional nu trebuie influentate de factorul politic.

  9. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat - exercitarea drepturilor de actionar trebuie clar identificata in cadrul administratiei publice (poate fi facilitata prin desemnarea unei autoritati coordonatoare ori prin centralizarea functiei de ownership la nivelul unei entitati distincte, independenta ori aflata sub autoritatea unui minister); Atentie! Atunci cand functia de ownership nu poate fi gestionata de o singura entitate, centralizarea poate viza doar anumite functii, pentru a beneficia de o anumita expertiza si a asigura independenta fata de ministerele de linie (de ex. nominalizarea membrilor structurilor de conducere); daca functia este gestionata de mai multe entitati, se poate tinde catre armonizarea practicilor; centralizarea functiei nu inseamna centralizarea legala a ownership-ului. - entitatea coordonatoare ori care detine functia de ownership trebuie sa raspunda in fata organismelor ce reprezinta interesul public (Parlament) si trebuie sa aiba o delimitare clara a relatiei cu alte organisme publice relevante (inclusiv autoritatile de audit); Atentie! Entitatea ar trebui sa raporteze cu privire la performantele sale in atingerea obiectivelor. Raportarea trebuie sa fie cantitativa si sa cuprinda informatii pentru public si reprezentantii sai asupra modului in care gestioneaza interesele acestora. Informatiile confidentiale trebuie gestionate prin proceduri specifice. Recomandare – un anumit grad de autonomie bugetara, care sa ii permita flexibilitate in recrutarea, remunerarea si mentinerea unui anumit nivel de expertiza, inclusiv din sectorul privat.

  10. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat - exercitarea drepturilor de actionar trebuie realizata corespunzator formei legale pe care o imbraca intreprinderea publica Cele 4 categorii de drepturi ale actionarilor definite de OECD in materia guvernantei corporative sunt: dreptul de a participa si de a vota in cadrul AGA; dreptul de a obtine informatii relevante si suficiente cu privire la intreprindere in timp si in mod regulat; dreptul de a alege si de a revoca membrii CA; aprobarea tranzactiilor extraordinare. Atentie! Entitatea coordonatoare ori care detine ownership-ul trebuie sa isi exercite integral si judicios aceste drepturi, aspect care permite influentarea procesului de luare a deciziilor fara a interveni in conducerea de zi cu zi a intreprinderii; credibilitatea si eficienta guvernantei intreprinderii depinde de capacitatea entitatii de a-si exercita aceste drepturi; trebuie sa aiba posibilitatea de a obtine expertiza din exterior. Principale responsabilitati: stabilirea unui proces de nominalizare a membrilor CA structurat si transparent si de raportare care sa permita monitorizarea regulata si evaluarea corecta a performantelor, mentinerea unui dialog permanent cu autoritatile de audit extern (fara a da posibilitatea acesteia de a obtine informatii privilegiate), asigurarea schemei de remunerare a membrilor CA, care sa permita atingerea intereselor pe termen lung ale intreprinderii si care sa atraga personal calificat si motivat (tendinta de apropiere de cele din privat).

  11. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat • Acţionarii minoritari ai unei societăţi cu capital majoritar de stat sau în care statul deţine un pachet de control trebuie să beneficieze de tratament echitabil; - asigurareaunuigrad sporit de transparentapentrutotiactionariisiaccesegal la informatii– esentiala in asigurareaprotectieiactionarilorminoritari; - toatecategoriile de actionaritrebuiesaaibaacces la toateinformatiilenecesareluariiuneidecizii in deplinacunosinta de cauza (statu nu trebuiesa se foloseascaabuziv de informatiileobtinuteprinfunctia de control); - actionariiminoritaritrebuieprotejati de actiunileabuzive ale statului in calitateasa de actionar(de ex. urmarirea de obiective care nu sunt in interesulintreprinderiisi, astfel, in detrimentulcelorlaltiactionari) sitrebuiesabeneficieze de cai de ataccorespunzatoare; - elaborarea de ghiduri cu privire la tratamentulechitabil al actionarilorminoritarisiasigurareauneivizibilitaticrescute a importanteirelaiei cu acestia; - dezvoltarea de politici active de consultaresicomunicare cu totiactionarii; - facilitareaparticipariiactionarilorminoritari in AGA, astfelincatsa le permita a lua parte la procesul de luare a deciziilor (de ex. alegereamembrilor CA); - optiuni – majoritatecalificatapentruuneledecizii, votcumulativ, vot in absentia, proxy votes; Atentie! Aplicareaprincipiilor OECD privindguvernantacorporativa in privintaactionarilorminoritari = un avantaj(statul nu trebuieperceputcaopac, imprevizibiloriincorect); Reputatiaintreprinderii in acestsensinfluenteazacapacitateasa de atragere de finantare din exterior.

  12. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat • Relatia cu actionarii ! Responsabilitatea intreprinderii fata de actionarii sai; de relatia cu ei poate depinde atingerea obiectivelor, inclusiv a celor de interes public - drepturile tuturor actionarilor trebuie recunoscute si respectate (intreprinderile publice ar trebui sa actioneze ca o companie privata listata si sa aplice principiile OECD privind guvernanta in relatia cu actionarii – recunoasterea contributiilor acestora, incurajarea cooperarii cu acestia, informare corespunzatoare, acces la cai de atac; angajatii trebuie sa aiba posibilitatea de a-si exprima ingrijorarile cu privire lapracticile ilegale ori contrare eticii, fara a-si riscadrepturile); - intreprinderile publice listate si cele care urmaresc obiective de politica publica – rapoarte cu privire la relatia cu actionarii (crearea unui mediu de incredere); - dezvoltarea, implementarea si monitorizarea respectarii codurilor etice interne (reguli de comportament si sanctiuni, aplicabile inclusiv sucursalelor) – in cazul IP, exista o mai mare presiune de a devia de la acestea ca urmare a interactionarii cu factorul politic; pot include reguli cu privire la achizitiile publice. Atentie! Politica intreprinderii in acest sens are impact semnificativ asupra obiectivelor strategice pe termen lung, dar si asupra reputatiei acesteia.

  13. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat • Intreprinderilepublicetrebuiesarespectecelemaiinaltestandarde de transparenta, in acord cu Principiile OECD privindguvernantacorporativa - dezvoltareaunuimecanismintegratsiconsecvent de raportarecu privire la performantesievolutie- raportcelputinanualelaborat de catre stat, din care sareiasa: politica de ownership simodulsau de implementare, valoareaportofoliului de stat, modificarilestructurii de conducere, indicatorifinanciari, raportariindividualepentru IP semnificativeetc)sipublicareaacestorrapoarte(eventaulpe un site dedicat); - stabilirea de proceduri de audit intern eficiente, a uneifunctii de audit intern monitorizata constant de CA si a unuicomitet de audit ori a unui organism echivalent; Auditul intern = activitateindependenta, ceasiguraatingereaobiectivelorprinevaluaresistematicasiobiectiva, prinimbunatatireaeficienteimanagementului de risc, a mecanimsleor de control si a procesului de guvernanta. Auditoriitrebuiesalucreze in numelesisaraporteze direct CA sicomitetului de audit (sistemunitar)/CS (sistem dualist), saaibaaccesnerestrictionat la presedintele, membrii CA oricomitetul de audit. Consultareaintreauditoriiinternisiexternitrebuiencurajata. - in special intreprinderilepublice de dimensiunimaritrebuiesafacaobiectulunuiaudit extern independent, bazatpestandardeinternationale (existentaprocedurilor de control specifice de stat nu substituie un astfel de audit);

  14. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat - aplicarea acelorasi standarde de audit si contabilitate aplicate de companiile listate (intreprinderile publice mari ar trebui sa faca publice informatiile de natura financiara si non-financiara, in conformitate cu standardele internationale recunoscute); Recomandare – analiza cost-beneficiu pentru identificarea acelor IP care sa faca obiectul acestor standarde; IP sub un anumit nivel (dimensiune) pot fi exceptate - ar trebui facute publice toate informatiile care prezinta importanta pentru publicul larg, dar si pentru stat in calitate de actionar (trebuie avute in vedere principiile OECD privind guvernanta corporativa; informatiile pot privi, de ex. obiectivele intreprinderii publice si stadiul realizarii lor, structura de vot si actionariatul, factori de risc si masurile pentru gestionarea acestora, orice ajutor financiar de stat si angajamentele luate in numele intreprinderii in acest context, existenta codurilor privind guvernanta corporativa, remuneratia membrilor CA/CS, eventuale parteneriate public-private) ! Un grad ridicat de publicitate este extrem de important atunci cand se urmaresc obiective de politica publica si in special atunci cand au un impact semnificativ asupra bugetului de stat. In unele SM UE, intreprinderile publice care beneficiaza de subventii pentr servicii de interes public au obligatia de a tine contabilitatea separata pentru aceste activitati

  15. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat • Consiliile de administraţie şi managementul întreprinderilor publice trebuie să aibă autoritatea, competenţa profesională şi obiectivitatea necesare exercitării funcţiei lor;trebuiesaisiindeplineascaatributiile cu integritatesisa fie responsabile de actiunilelor; - mandatclar(in principiu, aceleasiresponsabilitatiinstituite de dreptulsocietatilorcomerciale)siresponsabilitatefinalapentruperformantaintreprinderii fata de actionari; Principaleresponsabilitati: formularea, monitorizareasirevizuireastrategieiintreprinderiiraportat a obiectiveleurmarite; luareadeciziilorstrategice; stabilireaindicatorilor de performantasiiedntificareariscurilor; monitorizareaprocesului de comunicaresipublicitate; evaluareaperformanteimanagementului; desemnareasialegereapresedintelui CA, pecriterii de competenta; remunerareaacestuia conform performantei; prevenireaconflictelor de interese. - actioneaza in interesulintreprinderiisiasiguraegalitatea de tratament a actionarilor; - raspundereindividualasicolectivaclarreglementatasiunitaraplicata (fara a se face diferentaintreceidesemnati de stat siceidesemnati de ceilaltiactionari); - functiile de monitorizaresiconsilierestrategicatrebuiesaconduca la atingereaobiectivelorstabilite de stat si de entitatea care asigurafunctia de ownership; in acestsens, artrebuisaaibaputerea de a alegesi de a demitedirectorii;

  16. Principiile Organizaţiei pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor de stat - in situatia in care este mandatata reprezentarea angajatilor in structurile de conducere – mecanisme care sa garanteze ca aceasta reprezentare este exercitata efectiv si contribuie la dezvoltarea competentelor acestor structuri, la independenta si informarea lor deplina; - cand este necesar, ar trebui infiintate comitete specializate care sa sprijine activitatea structurilor de conducere in indeplinirea atributiilor lor, in special in ceea ce priveste auditul, gestionarea riscurilor, nominalizarea ori remunerarea membrilor CA, aspecte strategice; pot fi avute in vedere comitete de etica ori dedicate achizitiilor publice; intreprinderilor mari le este recomandat a avea macar un comitet de audit ori organism echivalent; Este important ca aceste comitete sa fie conduse de membri non-executivi si sa includa un numar sufiecient de independenti; Existenta lor nu exonereaza CA de responsabilitatea sa generala; - evaluarea anuala a rezultatelor membrilor lor – eficienta CA/directorilor = pas fundamental in ameliorarea guvernantei IP; - dimensiunea lor trebuie limitata iar structura trebuie sa asigure indeplinirea atributiilor in conditii de obiectivitate, integritate, responsabilitate si independenta; bunele practici cer ca presedintele CA sa fie altul decat directorul; • Structuri puternice, competente, performante, care sa actioneze in interesul intreprinderii, care sa asigure o supraveghere corespunzatoare a activitatii acesteia, fara interferenta cu factorul politic

  17. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România • perioada comunistă (economia planificată): - operatorii economici= „unităţi socialiste de stat”, conduse centralizat, printr-un sistem de comandă inflexibil; - reglementarea minimală a companiilor nega principiile de funcţionare a societăţilor comerciale, ca, de altfel, orice regulă a economiei competitive; - legislaţia instituia „un sistem de organe de conducere colectivă, de participare la conducerea şi gestiunea unităţilor a oamenilor muncii (…), pentru ridicarea pe o treaptă calitativ superioară a conducerii unităţilor socialiste de stat”

  18. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România • după Revoluţia din 1989 - remodelarea structurală şi funcţională a economiei româneşti; - statul îşi reorganizează unităţile economice în două forme: societăţi comerciale (SC) şi regii autonome (RA). • pentru SC - regimul juridic aplicabil este detaliat în noiembrie 1990, prin Legea nr. 31/1990 şi, ulterior, perfecţionat continuu; • pentru RA - regimul juridic stabilit prin Legea nr.15/1990, cunoaşte o remarcabilă, dar nu ştim dacă şi benefică, stabilitate, până în anul 2011.

  19. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România Perspectiva legislativă: Companiile de stat aveau o situaţie de hibrid, pendulând între norma generală a societăţilor comerciale şi norme speciale în materia administrării, a conducerii executive, a aspectelor financiare (bugetului de venituri şi cheltuieli, destinaţia profitului, salarizarea personalului). Perspectiva operaţional-economică: - structuri rigide şi netransparente; - acţionează greoi; - profituri minimale, acolo unde există; - colectează arierate şi datorii; - arieratele generează disfuncţionalităţi în activitatea furnizorilor acestor companii de stat şi un efect negativ substanţial asupra pieţei.

  20. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România - condiţiile de numire ale membrilor consiliului de administraţiei şi ai conducerii executive a RA/SC; - condiţiile de încetare a mandatului lor; - regulile de funcţionare a acestor organe; - lipsa de transparenţă a administrării şi conducerii - raportul dintre organele de administrare şi organele de conducere ale ministerului în al cărui portofoliu se află acea companie. Punct nevralgic al RA şi SC de stat = sistemul de administrare.

  21. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România Conducerea RA - consiliului de administraţie - numit prin ordin al ministrului de resort sau, după caz, prin hotărâre a autorităţii administraţiei publice locale. - compus din 5-9 persoane, din care una este directorul sau directorul general al RA, din care fac parte, în mod obligatoriu, un reprezentant al MFP, un reprezentant al ministerului de resort şi, după caz, câte un reprezentant al celorlalte ministere cu atribuţii în domeniu, precum şi al consiliului judeţean sau local, după caz. - „Ceilalţi” (minoritate) = specialişti în domeniul de activitate al RA. - Administratorii pot fi revocaţi oricând de către cel care i-a numit.

  22. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România - Conducerea executivă a RA şi a societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat îşi exercită atribuţiile în baza unui contract de mandatîncheiat între operatorul economic, reprezentat de consiliul de administraţie, şi director. - Contractul de mandat trebuie să includă obiective şi criterii de performanţă. Aspecte importante rămân însă neclare. Condiţiile şi criteriile de selecţie a conducerii executive sunt, poate, în acest sens, cele mai relevante. - Lipsa de transparenţă a administrării şi conducerii companiilor de stat, inclusiv din perspectiva remunerării administratorilor şi directorilor marilor companii, actul de administrare ineficient atrag costuri suplimentare ale serviciilor prestate de aceste societăţi, care, în larga lor majoritate, deţin o poziţie de monopol sau cvasi-monopol. - În aceste condiţii, consumatorul asistă neputincios la creşteri continue ale preţurilor, fiind victima exercitării puterii contractuale a prestatorului de servicii. - Este necesară intervenţia statului prin scheme de subvenţionare.

  23. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România Astăzi, companiile de stat sunt forţate să iasă din inerţia ultimilor zeci de ani şi să îşi îmbunătăţească performanţele operaţionale şi financiare = modificarea din temelii a unor structuri închistate, care nu se dovedesc a fi ancorate în economia reală. Poate chiar şi independent de criza financiară, se simţea presiunea nevoii de schimbare = reacţie firească a statului de a-şi proteja bunurile, de a da un “boost” economiei. 2009 - anul reducerilor de cheltuieli drastice la nivelul companiilor publice, în special a cheltuielilor de natură salarială: - Legea nr.203/2009 a limitat salariul conducerii executive la indemnizaţia secretarului de stat; -OUG nr.11/2009 a redus indemnizaţia membrilor consiliilor de administraţie (reprezentanţi ai statului) la 1% din salariul directorului general; - Legea nr.329/2009 a creat condiţiile reducerii salariilor angajaţilor întreprinderilor publice, a renegocierii contractelor colective de muncă, a condiţiilor de cumul pensie-salariu.

  24. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România Era momentul unor reforme structurale, de substanţă, caracterizate prin: - limitarea cheltuielilor; - eficientizarea activităţii; - creşterea competitivităţii; - oferirea de servicii de mai bună calitate cu costuri reduse şi, deci, la preţuri mult mai mici. În plus, separarea ownership-ului societăţii de controlul acesteia =eliminarea unei surse de corupţie sau, oricum, de eternă suspiciune.

  25. Guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice în România Provocări: - stabilirea politicii de ownership a statului; - menţinerea implicării sale în viaţa companiei ca acţionar activ, în condiţiile reducerii, în acelaşi timp, a presiunii, în special politică, asupra managementului acesteia, asupra day-to-day business; - impunerea reguli de selecţie a unui management profesionist şi pârghii interne eficiente de supraveghere a acestuia; Nu este în niciun caz o misiune facilă, dar însăşi luarea deciziei de a o face este un pas foarte important.

  26. Raţiunile care au stat la amendarea legislaţiei - eficienţa unui operator economic depinde, în mod determinant, de performanţa managementului acestuia, de corecta implementare în funcţionarea societăţii a mecanismelor de bună guvernare; - actualul context economic impune luarea unor măsuri rapide pentru crearea premiselor legislative şi administrative care să conducă la creşterea eficienţei operatorilor economici, - întreprinderile publice - regii autonome şi societăţi comerciale la care statul deţine participaţii integrale sau majoritare - reprezintă un segment important al economiei naţionale şi, în consecinţă, lichiditatea, solvabilitatea şi funcţionalitatea acestor societăţi au o influenţă determinantă asupra stabilităţii ansamblului economiei, - necesitatea creşterii rapide a contribuţiei reale a întreprinderilor publice la îmbunătăţirea parametrilor economiei româneşti şi la echilibrarea bugetului de stat, - actualul cadru legislativ prezintă lacune importante în ceea ce priveşte buna guvernare a regiilor autonome, influenţând negativ performanţa economică şi competitivitatea acestora şi generând, pe cale de consecinţă, disfuncţionalităţi ale operatorilor economici cu care intră în raporturi contractuale, - legislaţia generală a societăţilor comerciale nu este adaptată specificului societăţilor de stat, neoferind premisele legislative pentru ca aceste societăţi să poată funcţiona eficient şi să reprezinte un vector de relansare economică, - pentru eficientizarea activităţii societăţilor de stat este necesară dezvoltarea de noi mecanisme de guvernanţă corporativă, suplimentare în raport cu cele reglementate de legislaţia generală a societăţilor comerciale şi adaptate particularităţilor societăţilor de stat, - în lumina principiilor guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat, dezvoltate de Organizaţia de Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD) pe baza celor mai avansate standarde legislative şi de bună practică a corporaţiilor, este necesar a fi instituite pârghii de garantare a obiectivităţii şi transparenţei selecţiei managementului şi a membrilor organelor de administrare, de asigurare a profesionalismului şi responsabilităţii deciziei manageriale, mecanisme suplimentare de protecţie a drepturilor acţionarilor minoritari şi o transparenţă accentuată faţă de public atât a activităţii societăţilor de stat, cât şi a politicii de acţionariat a statului, - neadoptarea în regim de urgenţă a acestui act normativ ar avea drept consecinţă perpetuarea actualelor disfuncţionalităţi în activitatea regiilor autonome şi a societăţilor cu capital integral sau majoritar de stat, afectând capacitatea acestor operatori economici de a contribui la echilibrarea bugetului de stat şi la relansarea economiei, - întârzierea în implementarea măsurilor de eficientizare a întreprinderilor publice influenţează negativ lichiditatea, solvabilitatea şi funcţionalitatea acestor societăţi, iar acest efect negativ se repercutează asupra echilibrului bugetului de stat consolidat, - date fiind importanţa acestor entităţi economice şi caracterul strategic al sectoarelor în care acestea operează, nefuncţionalitatea loreste de natură a conduce la dezechilibre la nivel macroeconomic, - actualele condiţii de criză economică prelungită şi premisele economice pentru anul 2012 impun adoptarea de măsuri prompte pentru eficientizarea activităţii operatorilor economici,

  27. De unde am pornit? Codul Guvernanţei întreprinderilor publice ar trebui să constituie cadrul legal care să permită atingerea acestor obiective. Nu a fost o căutare fără busolă. Linii directoare existau deja. Statele membre ale Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) au demarat la începutul anilor 2000 un demers de evaluare a reglementărilor naţionale în domeniul întreprinderilor de stat şi de identificare a principiilor care să conducă la o mai bună funcţionare a acestor societăţi. Sub egida OECD, apare în 2005,Ghidul pentru Guvernanţa corporatistă a întreprinderilor de stat. - a „radiografiat” deficienţele majore în funcţionarea întreprinderilor publice atât din foste state comuniste (precum Slovenia, Cehia, Polonia), cât şi din ţări cu tradiţie corporatistă. Am regăsit în acest „diagnostic” dur, dar corect şi „afecţiunile” societăţilor de stat româneşti.

  28. Câteva dintre concluziile studiului OECD: - cadru de reglementare complex, cu derogări importante de la dreptul comun al societăţilor; - o politică de ownership inconsecventă (atitudine pasivă sau, dimpotrivă, intervenţie excesivă în luarea deciziilor companiei); - confuziune între calitatea de acţionar a statului şi cea de autoritate de reglementare; - abuz de putere a acţionarului-stat în raport cu acţionarii minoritari; - lacune în sistemul de contabilitate şi audit; - lipsă de transparenţă decizională.

  29. Obiectivele principale pe care o reglementare modernă a întreprinderilor publice ar trebui să le urmărească 1. Statul-legiuitor trebuie să promoveze o reglementare clară, predictibilă a funcţionării întreprinderilor publice, care: - separare clară a calităţii de acţionar a statului de celelalte funcţii (în special cea de reglementare); - asigurarea de condiţii de concurenţă a pieţei (când nu avem de-a face cu un monopol natural); - asigurarea protecţiei efective a creditorilor, oferind remedii similare celor aplicabile în raporturile între „privaţi”, inclusiv posibilitatea deschiderii procedurii insolvenţei întreprinderii publice (inclusiv proceduri simplificate de faliment); - asigurarea premiselor pentru deschiderea spre metodele moderne de restructurare - recredibilizarea întreprinderilor de stat şi creşterea interesului investiţional al acestora; - crearea condiţiilor pentru respectarea principiilor de concurenţă şi competitivitate în accesul la finanţare. 2. Statul-acţionar trebuie să acţioneze ca asociat informat şi activ, în baza unei politici de ownership consecvente, coerente şi coordonate

  30. Reforme necesare – reforma instituţională • funcţia de ownership să fie centralizată (MFP, în calitatea sa de administrator al veniturilor statului, putea îndeplini şi această funcţie; MFP avea, astfel, şi o perspectivă reală asupra situaţiei financiare şi performanţei operaţionale ale întreprinderilor publice); • autoritatea de ownership trebuie să aibă o foarte bună expertiză în materie juridică, financiară şi economică şi în exercitarea de responsabilităţi fiduciare; • separarea funcţiei de autoritate de reglementare şi de autoritate de stabilire a politicilor pe un anumit domeniu economic de cea de acţionar la societăţi de stat din acel domeniu; • crearea de mecanisme de audit internşi raportare, care să permită un control efectiv al acţionarului-stat.

  31. Reformele instituţionale trebuie dublate de o politică coerentă de ownership, urmărind profitabilitatea companiei, evitarea distorsionării condiţiilor de concurenţă în piaţă, optimizarea valorii pachetului său de acţiuni. • statul-acţionar trebuie să se ferească de la a interfera în activitatea zilnică a companiei, să respecte independenţa organelor decizionale ale acesteia şi să le permită să lucreze în condiţii de profesionalism şi independenţă; • alegerea unui număr excesiv de membri ai consiliului de administraţie din rândul funcţionarilor ministeriali şi, mai ales, desemnarea unor persoane fără background-ul necesar exercitării acelei funcţii sunt forme de diminuare sau chiar de degenerare a rolului CA(in unele state este chiar interzisă numirea unui reprezentant al autorităţii de ownership sau a altor oficiali ai statului în consiliile de administraţie). • politica de ownership trebuie canalizată spre stabilirea cadrului strategic, a obiectivelor întreprinderii, iar nu prin impunerea unor decizii punctuale în CA. • politica de ownership trebuie să includă o procedură transparentă, structurată de selecţie a membrilor CA şi managerilor companiei şi de remunerare a acestora. Selecţia trebuie să se bazeze pe criterii de competenţă profesională, abilităţi manageriale, experienţă. Schemele de remunerare trebuie să urmărească interesele pe termen lung ale companiei, să atragă şi să motiveze profesionişti cu reputaţie să exercite aceste funcţii.

  32. Obiectivele principale pe care o reglementare modernă a întreprinderilor publice ar trebui să le urmărească 3. Acţionarii minoritari ai unei societăţi cu capital majoritar de stat sau în care statul deţine un pachet de control trebuie să beneficieze de tratament echitabil - statul-acţionar şi întreprinderea publică trebuie: • să asigure un înalt grad de transparenţă faţă de toţi acţionarii; • să dezvolte o politică de comunicare şi consultare activă cu acţionarii minoritari; • să faciliteze implicarea acţionarilor minoritari în procesul decizional (vot in absentia, vot electronic, vot prin corespondenţă). 4. Consiliile de administraţie şi managementul întreprinderilor publice trebuie să aibă autoritatea, competenţa şi obiectivitatea necesare exercitării funcţiei lor • componenţa CA trebuie concepută încât să permită exerciţiul funcţiilor sale în mod independent, profesionist şi obiectiv; • consiliul de administraţie şi conducerea executivă trebuie să aibă un mandat clar şi să aibă responsabilitatea pentru performanţele companiei, să acţioneze în interesul primordial al acesteia, să trateze egal toţi acţionarii şi să fie răspunzător pentru realizarea mandatului său faţă de toţi acţionarii; • exercitarea atribuţiilor consiliului de administraţie trebuie profesionalizată prin crearea, în interiorul acestuia, a unor comitete specializate de audit, management de risc, management al resurselor umane, remunerare.

  33. Obiectivele principale pe care o reglementare modernă a întreprinderilor publice ar trebui să le urmărească 5. Transparenţă şi raportare • Întreprinderile publice trebuie supuse unor exigenţe înalte de transparenţă; - obligaţie individuală, a fiecărei societăţi de stat, de a elabora un raport anual, accesibil publicului, care să informeze asupra activităţii sale, în primul rând din perspectivă financiară. - obligaţia elaborării şi mediatizării unui raport anual consolidat, care să creeze o imagine clară şi fidelă a portofoliului de acţiuni ale statului, a valorii sale, a rezultatelor politicii sale de ownership, a evoluţiei performanţei economice a întreprinderilor public. • Întreprinderile publice trebuie să îşi dezvolte structuri de audit intern care să prezinte rapoartele sale direct către adunarea acţionarilor şi consiliul de administraţie. Calitatea, independenţa şi transparenţa auditului intern sunt precondiţii pentru o informare corectă a acţionarilor şi pentru adoptarea unor hotărâri obiectivate ale organelor colegiale de conducere. • Societăţile de stat trebuie supuse auditului financiar extern, în aceleaşi condiţii şi standarde ca şi întreprinderile private.

  34. De unde am pornit? Înfiinţarea şi funcţionarea operatorilor economici în care statul sau unităţile administrativ-teritoriale deţin participaţii integrale sau majoritare era: - Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale; - Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale; - OUG nr.79/ 2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici; - OUG nr.119/1999 privind controlul intern/managerial şi controlul financiar preventiv; - OG nr. 90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor anuale consolidate; - pentru societăţile ale căror acţiuni sunt tranzacţionate pe o piaţă reglementată, Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital; - pentru societăţile bancare, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului. Legea generală a societăţilor comerciale a fost revizuită în 2006, această reformă legislativă vizând, în principal, integrarea principiilor guvernanţei corporative, dezvoltate de Organizaţia de Cooperare Economică şi Dezvoltare (OECD), pornind de la bunele practici existente în statele membre OECD. Reglementarea, astfel revizuită, prevede posibilitatea opţiunii între sistemul monist şi sistemul dualist de administrare, reguli privind componenţa consiliului de administraţie/consiliului de supraveghere şi a conducerii executive a societăţilor comerciale (număr de administratori neexecutivi, comitete consultative în cadrul consiliului de administraţie/de supraveghere), prevederi pentru protecţia acţionarilor minoritari (dreptul de a completa ordinea de zi a şedinţelor adunării generale a acţionarilor, dreptul acţionarilor la informare, convocarea adunării generale la cererea acţionarilor minoritari, votul in absentia) Societăţile pe acţiuni, inclusiv cele la care statul deţine portofolii majoritare sau integrale erau supuse acestei reglementări revizuite. Regiile autonome erau reglementate sumar, legislaţia suferind modificări minimale de la data intrării sale în vigoare (1990). În acest domeniu nu erau integrate standarde de guvernanţă corporativă.

  35. Aspecte ce trebuiau avute în vedere la elaborarea legislaţiei reformate 1. Titularul de ownership (trebuia optat între mai multe variante posibile): - model descentralizat: ownership exercitat de ministere de sector Avantaje: expertiză sectorială, capacitatea de a implementa o politică industrială activă. Dezavantaje: dificultăţi în separarea funcţiei regulatorii de cea de ownership (forţă motrice pentru evoluţia spre sisteme centralizate de ownership). - model dual: minister de sector + minister comun (cu rol de coordonare şi centralizare a politicii de ownership, deţinut, în majoritatea cazurilor, de MFP) MFP - acţiunea acestuia se concentrează pe aspectele economice şi de impact fiscal (raportare financiară, economică, răspundere în materia vânzării de active). Minister de sector – perspectiva comercială, focus pe asigurarea competitivităţii societăţii (competenţa numirii board-ului, monitorizarea performanţei Board-ului şi societăţii, în ansamblu); Italia, Grecia, Cehia, Slovacia, Noua Zeelandă, Turcia, Mexic, Australia. Avantaje: Claritate cu privire la obiectivele şi aşteptările politicii de ownership; Control financiar eficient. Echilibru între perspectiva regulatorie, industrială şi cea financiară, decurgând din calitatea de acţionar. Dezavantaje: prea mult focus pe aspectele financiare. - model centralizat - o singură autoritate/minister sau un holding deţinut de stat care exercită drepturile decurgând din calitatea de acţionar a statului în toate societăţile cu capital integral sau majoritar de stat (Olanda, Danemarca, Norvegia, Suedia, Finlanda UK, Franţa, Polonia; în majoritatea statelor, evoluţie recentă de la sistemul dual; Franţa - Agenţia Participaţiilor Statului

  36. Aspecte ce trebuiau avute în vedere la elaborarea legislaţiei reformate 2. Tratamentul echitabil al acţionarilor. Relaţia acţionar majoritar (stat) – acţionari minoritari În majoritatea statelor OECD, acţionarii minoritari ale societăţilor cu capital majoritar de stat au drepturi identice cu cele ale acţionarilor minoritari din întreprinderile private (se aplică dreptul comun). România - situaţia era aceeaşi, acţionarilor minoritari fiind aplicabile dispoziţiile din Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale (care integrează principiile OECD privind guvernarea corporatistă): art.1171 (dreptul acţionarilor de a introduce puncte noi pe ordinea de zi), art.1172 (dreptul acţionarilor la informare), art.119 (dreptul acţionarilor minoritari deţinând 5% din capitalul social de a convoca adunarea generală), art. 125 (proxy vote – participare şi vot în AGA prin reprezentare), art.134 (dreptul de retragere din societate), art.115 (majorităţi calificate pentru anumite hotărâri AGA), art.132 (dreptul de a cere in instanţă anularea hotărârii AGA, dacă aceasta este contrară legii sau actului constitutiv). Suplimentar, pot fi avute în vedere şi alte mecanisme: - sistemul votului cumulativ (RO - Legea nr.297/2004 privind piaţa de capital; similar, Italia); - facilitarea votului in absentia (facilitarea colectării proxy-voturilor, vot electronic); - reprezentarea acţionarilor minoritari în Board (similar, Spania, Slovacia; în Norvegia, acţionarii minoritari au reprezentare în Comitetul de selecţie al membrilor Board-ului; în Grecia, reprezentarea minoritarilor nu este prevăzută de lege, dar este posibilă, prin clauză a actului constitutiv), - politică de comunicare activă şi consultare cu acţionarii minoritari (RO - lărgirea dreptului de informare/raportare prevăzut de art.134 din Legea nr.31/1990; Noua Zeelandă).

  37. Aspecte ce trebuiau avute în vedere la elaborarea legislaţiei reformate 3. Transparenţă: condiţii de raportare mai riguroase, in raport cu întreprinderile private; raportare către acţionari, către publicul larg şi către autorităţi statale (Parlamentul). - raportare ex-ante: politica de ownership a statului, obiective pe sectoare, informare asupra obiectivelor individuale ale întreprinderilor de stat (statements of corporate intent, management contracts, corporate plans); - raportare/monitorizare în cursul unui exerciţiu financiar (raportare confidenţială periodică asupra performanţei IS); ex. în Australia, la 6 luni, cu posibilitatea pentru ministerul coordonator de a cere un raport la 4 luni; în Franţa, raportare lunară; în UK, de obicei lunar, informare performanţei afacerii prin raportare planul de şi buget); - raportare ex-post: • situaţii financiare anuale, raport al administratorilor, raport al managementului; • rapoartele obligatorii prevăzute de legislaţia societăţilor comerciale (administratori); Franţa - „annual reviews of performance contracts”, realizate de agentie (centralizat); Grecia, Italia, Belgia - Board-ul trebuie sa depună un raport anual la Ministerul Finanţelor şi Economiei raportul managementului: o trecere în revistă a principalelor operaţiuni şi activităţi; schimbări semnificative în situaţia afacerilor şi în aspecte externe care ar putea afecta performanţa IS sau perspectivele sale strategice; posibilităţi de dezvoltare; informaţii despre activitatea Board-ului si a comitetelor acestuia (număr de întâlniri, deciziile principale). • rapoarte consolidate şi generalizatoare: prezentarea evoluţiei performanţei întregului sector de stat şi pe domenii; Franţa, Danemarca, Italia, Olanda - rapoarte anuale prezentate Parlamentului de către entitatea ce deţine atribuţiile de ownership sau de monitorizare; Franţa - raportul „L’Etat actionnaire – 2010”, elaborat de Agenţia Participaţiilor Statului.

  38. Aspecte ce trebuiau avute în vedere la elaborarea legislaţiei reformate 4. Audit financiar (RO - Legea contabilităţii nr.82/1991, OUG nr.90/2008 privind auditul statutar al situaţiilor financiare anuale şi al situaţiilor financiare anuale consolidate, Ordinul MFP nr.3055/2009 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu directivele europene) - toate întreprinderile publice trebuie supuse obligaţiei de auditare, inclusiv cele în care acţionar este unitatea administrativ teritorială (anterior 2011 doar regiile autonome şi societăţii cu capital integral sau majoritar de stat – art.34 Legea nr.82/1991) 5. Consiliul de administraţie Număr de membri - tendinţă de reducere în statele OECD (Franţa: 12 administratori) - minim 3, număr impar(Legea nr.31/1990, art.137) Componenţă - reprezentanţi ai statului; variante: - fără reprezentanţi ai statului (Danemarca, Norvegia, UK, Olanda); - 1-2 reprezentanţi ai statutului (Italia, Grecia, Elveţia); - reprezentare proporţională cu cota de participare la capitalul social (Spania, Cehia, Slovacia, Noua Zeelandă) sau un procent determinat (Franţa - 1/3; Mexic: 50%).

  39. Aspecte ce trebuiau avute în vedere la elaborarea legislaţiei reformate - selecţia membrilor CA, reprezentanţi ai statului – criteriul: expertiza (modelul polonez); atenţie la incompatibilităţi (Lege nr.161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei) - membri independenţi ai CA: Grecia - 30% non-executivi, dintre care 2 trebuie să fie independenţi; Franţa - 1/3 din CA “personalităţi calificate”; Slovacia - majoritatea membrilor trebuie să fie independenţi; România – Lege nr. 31/1990 - majoritatea membrilor - administratori neexecutivi (art.1381), administratori independenţi (facultativ, nu obligaţie - art.1382). - reprezentarea acţionarilor minoritari în CA. - comitete – Legea nr.31/1990 – facultativ; in cazul persoanelor juridice de interes public, comitetul de audit obligatoriu. Numire Legea nr.31/1990 - AGA, nominalizare – membrii actuali ai CA (art.1371) Numire preşedinte CA Legea nr.31/1990 - numit de membrii CA; prin actul constitutiv se poate prevedea ca preşedintele să fie numit de AGA. (art.1401). Activitate CA Legea nr.31/1990 – întrunire, o dată la 3 luni (art.141)

  40. Aspecte ce trebuiau avute în vedere la elaborarea legislaţiei reformate Misiune CA - Este suficient art.142 din Legea nr.31/1990 ? Art. 142 (1) Consiliul de administraţie este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare şi utile pentru realizarea obiectului de activitate al societăţii, cu excepţia celor rezervate de lege pentru adunarea generală a acţionarilor. (2) Consiliul de administraţie are următoarele competenţe de bază, care nu pot fi delegate directorilor: a) stabilirea direcţiilor principale de activitate şi de dezvoltare ale societăţii; b) stabilirea politicilor contabile şi a sistemului de control financiar, precum şi aprobarea planificării financiare; c) numirea şi revocarea directorilor şi stabilirea remuneraţiei lor; d) supravegherea activităţii directorilor; e) pregătirea raportului anual, organizarea adunării generale a acţionarilor şi implementarea hotărârilor acesteia; f) introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolvenţei societăţii, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.

  41. Aspecte ce trebuiau avute în vedere la elaborarea legislaţiei reformate Conducerea executivă - Delegarea competenţelor executive: facultate sau obligaţie? (Legea nr.31/1990 – obligatorie pentru societăţile auditate); doar pentru societăţile cu capital de stat sau şi pentru cele cu participaţie? Pentru capital deţinut de unităţile administrativ - teritoriale? - Sistem monist sau dualist? Rămâne alegerea la nivelul AGA? Selecţie, numire conducere executivă - Legea nr.31/1990 – CA: numire şi revocare directori (art.143, art.1431) Obligaţii de informare/raportare ale conducerii executive faţă de CA, AGA.

  42. Scrisoarea de Intenţie – FMI Îmbunătăţirea guvernanţei corporative a întreprinderilor publice (de stat) reprezintă un obiectiv asumat de Guvernul României prin Scrisoarea de Intenţie către Fondul Monetar Internaţional, aprobată de Guvern, prin Memorandum, la data de 7 iunie 2011 (paragraf 20, în forma iniţială a Scrisorii, paragraf 22, în forma revizuită prin Memorandumul aprobat de Guvern la data de 14 septembrie 2011) Obiectivele prevăzute în Scrisoarea de Intenţie care vizează îmbunătăţirea guvernanţei corporative a întreprinderilor de stat: • audituri externe independente; • întreprinderile de stat să raporteze şi să publice trimestrial date financiare; • consolidarea drepturilor acţionarilor minoritari; • transferul controlului financiar de la ministerele de resort la MFP; • la întreprinderile mari, proces internaţional de selecţie, derulat de firme de resurse umane recunoscute pe plan internaţional; • membrii CA - selectaţi de acţionari şi evaluaţi de specialişti independenţi; • managerii să dispună de autonomie suficientă în raport cu autoritatea publică.

  43. Pornind de la principiile OECD în domeniul guvernanţei corporative a întreprinderilor publice: Stabilirea atribuţiilor autorităţii tutelare a unei întreprinderi publice: a) rol coordonator; b) exercitarea calităţii de acţionar a statului, fără intervenţie în managementul regiei autonome/societăţii; Stabilirea raporturilor între autoritatea tutelară, consiliul de administraţie, conducerea executivă, pentru a asigura independenţa deciziei de administrare şi de management; Stabilirea condiţiilor în care sunt selectaţi administratorii şi managerii societăţii: selecţie obiectivă, efectuată de o comisie de specialişti în recrutare resurse umane, asistaţi, dacă este cazul, de un expert independent specializat în recrutare resurse umane; Componenţa consiliului de administraţie: obligatoriu, majoritatea administratorilor sunt neexecutivi; limitarea accesului specialiştilor din autorităţile publice; directorul general nu este şi preşedinte al CA, obligatoriu, sunt create comitete consultative de audit, remunerare şi nominalizare; obligatoriu, plan de administrare şi plan de management; Reguli pentru o mai accentuată protecţie şi reprezentare a acţionarilor minoritari (votul cumulativ, condiţii mai simple pentru votul in absentia); Reguli care să asigure transparenţa deciziei de administrare faţă de acţionari şi public; Reguli care să asigure transparenţa politici de acţionariat a statului.

  44. OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice • Soluţiile legislative ale acestui OUGstau sub semnul echilibrului: • se porneşte de la principiile deja consacrate de legislaţia societăţilor comerciale; • soluţiile privesc raporturile de ansamblu – instituţie publică versus organe ale societăţii, AGA versus CA, CA versus management; nu sunt tratate doar aspecte disparate (managementul privat); • soluţiile au fost riguros analizate împreună cu reprezentanţii mediului de afaceri, pentru a fi adaptate realităţii româneşti.

  45. OUG 109/2011 privind guvernanţa corporativă a întreprinderilor publice - structură • Dispoziţii generale • Reguli aplicabile regiilor autonome • Reguli aplicabile societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat • Dispoziţii pentru îmbunătăţirea protecţiei acţionarilor minoritari • Audit statutar şi audit intern • Transparenţă faţă de acţionari şi public • Selecţia primilor administratori şi manageri “privaţi”

  46. Dispoziţii generale se aplică întreprinderilor publice, persoane juridice române: a) regii autonome înfiinţate de stat sau de o unitate administrativ-teritorială; b) companii şi societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul; c) societăţi comerciale la care una sau mai multe întreprinderi publice prevăzute la lit. a) şi b) deţin o participaţie majoritară sau o participaţie ce le asigură controlul; Excepţii: - societăţile financiar-bancare; - societăţile de asigurare şi reasigurare; - societăţile comerciale care desfăşoară activităţi de interes naţional cu specific deosebit pentru apărare, ordine publică şi siguranţă naţională.

  47. Dispoziţii generale Control - raportul dintre stat-acţionar sau o întreprindere publică, pe de o parte, şi societatea comercială la care: a) deţine direct sau indirect majoritatea drepturilor de vot; b) poate să numească sau să revoce majoritatea membrilor organelor de administrare şi de control; c) poate exercita, în calitate de acţionar, o influenţă determinantă, în virtutea unor clauze de natură a stabili strategia de management a întreprinderii publice, cuprinse în contracte încheiate cu întreprinderea publică sau în actul constitutiv al acesteia;

  48. Autoritatea publică tutelară Autoritatea publică tutelară este instituţia care: • coordonează, are în subordine sau sub autoritate una sau mai multe regii autonome: • exercită, în numele statului/unităţii administrativ-teritoriale, calitatea de acţionar la companiile şi societăţile naţionale, societăţile comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul; • coordonează exercitarea, de către una sau mai multe întreprinderi publice a calităţii de acţionar la o societate comercială controlată. Autoritatea publică tutelară: • nu poate interveni în activitatea de administrare şi conducere a întreprinderii publice; • competenţa luării deciziilor de administrare şi a deciziilor de conducere a întreprinderii publice revine consiliului de administraţie şi directorilor, dacă le-au fost delegate atribuţiile de conducere sau, după caz, consiliului de supraveghere şi directoratului. Obiectiv: limitarea interferenţei instituţiei publice în funcţionarea întreprinderii de stat - rol strategic, nu day-to-day business

  49. Autoritatea publică tutelară - atribuţii 1. la regiile autonome: a) numeşte şi revocă membrii consiliului de administraţie; b) aprobă planul de administrare elaborat de consiliul de administraţie; c) evaluează periodic activitatea consiliului de administraţie, pentru a se asigura, în numele statului sau al unităţii administrativ-teritoriale fondator, că sunt respectate principiile de eficienţă economică şi profitabilitate în funcţionarea regiei autonome; d) alte atribuţii prevăzute de lege;

  50. Autoritatea publică tutelară - atribuţii 2. la companii şi societăţi naţionale, societăţi comerciale la care statul sau o unitate administrativ-teritorială este acţionar unic, majoritar sau la care deţine controlul a) numeşte reprezentanţii statului sau, după caz, ai unităţii administrativ-teritoriale în adunarea generală a acţionarilor şi să aprobe mandatul acestora; b) propune, în numele statului/unităţii administrativ-teritoriale acţionar, candidaţi pentru funcţiile de membri ai consiliului de administraţie sau, după caz, de supraveghere, cu respectarea condiţiilor de calificare şi experienţă profesională şi selecţie prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă; c) evaluează periodic, prin reprezentanţii săi în adunarea generală a acţionarilor, activitatea consiliului de administraţie, pentru a se asigura, în numele statului/unităţii administrativ-teritoriale acţionar, că sunt respectate principiile de eficienţă economică şi profitabilitate în funcţionarea societăţii comerciale; d) asigură transparenţa politicii de acţionariat a statului în cadrul societăţilor faţă de care exercită competenţele de autoritate publică tutelară; e) alte atribuţii prevăzute de lege;