evolutia zborului la animale n.
Download
Skip this Video
Loading SlideShow in 5 Seconds..
Evolutia zborului la animale PowerPoint Presentation
Download Presentation
Evolutia zborului la animale

Loading in 2 Seconds...

play fullscreen
1 / 64

Evolutia zborului la animale - PowerPoint PPT Presentation


  • 205 Views
  • Uploaded on

Evolutia zborului la animale. Cea mai inspiratoare realizare a evolutiei este zborul. De la insecte, la pasari si lilieci, zeci de mii de specii ne umplu cerul dar cu sute de milioane de ani in urma zborul nu exista.

loader
I am the owner, or an agent authorized to act on behalf of the owner, of the copyrighted work described.
capcha
Download Presentation

PowerPoint Slideshow about 'Evolutia zborului la animale' - bono


An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author.While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript
slide2
Cea mai inspiratoare realizare a evolutiei este zborul. De la insecte, la pasari si lilieci, zeci de mii de specii ne umplu cerul dar cu sute de milioane de ani in urma zborul nu exista.

Cum au ajuns aceste animale sa sfideze pur si simplu legile atractiei gravitationale si cum au reusit sa zboare pentru prima data?

slide3
Printre multe alte titluri detinute insectele pot pretinde la titlul de prime organisme zburatoare.

Ele s-au inaltat in aer cu zeci de milioane de ani înaintea pterozaurilor (dinozaurii zburatori disparuti), si cu sute de milioane de ani înainte de păsări si lilieci.

slide4

Fosilele arata ca zborul la insecte a evoluat brusc acum 350 de mii de ani. Cele mai multe insecte pot zbura, sau sunt descendenti ai unor zburatori , si sunt grupate în subclasa Pterygota (" cu aripi ").

Cele mai primitive insecte nezburatoare sunt grupate în clasa Apterygota ("nu au aripi").

slide5

Spre deosebire de aripile altor animale care zboară, aripile insectelor nu sunt modificări ale picioare, ci mai degrabă anexe separate, crescute din osul toracelui.

Aripile lor sunt precum lamele unui elicopter si suprafetele lor nu sunt plate lucru care le face manevrabile in spatii stramte pentru a gasi usor hrana si a scapa de pradatori.

slide6

Nu se stie cum au evoluat insectele cu aripi dar există mai multe ipoteze, inclusiv ideea că aripile au evoluat prima dată pentru zbor planat, în calitate de colectori solari, sau ca branhii la insectele acvatice juvenile.

Insectele isi controlează aripile utilizând două tipuri de muschi: directi, care sunt anexati la aripă, si indirecti, care modifică forma toracelui. Cand zboară cu ajutorul muschilor indirecti, aripa actionează ca o pârghie, cu o parte a toracelui ca punctul de sprijin al său, si se înclină în sus sau în jos deodată cu schimbarea formei toracelui.

slide7
Multe insecte sunt atât de mici încât densitatea relativă a aerului este prea mare pentru ele sa zboare precum fac

pasarile, liliecii si avioanele.În schimb, din cauza vascozitatii aerului, se deplasează într-un mod mai apropiat de înot decat planare.

slide8

Avand in vedere cerintele fizice nu este de mirare că cel mai greu animal zburător din zilele noastre, dropia, cantăreste aproximativ 21 de kilograme.

Desi insectele au fost primele zburătoare nu au fost cele din urmă. Un animal, ca să zboare, nu numai că trebuie să se ridice in aer dar odată ajuns acolo el trebuie să fie capabil să inhaleze mari cantităti de oxigen si să consume mari cantitati de energie ca să zboare.

slide9
Dar primii zburatori au spart toate regulile zborului. Therosaurul numit Quetzalcoatlus cantarea aproximativ 202 kg, avea un cap imens cu cioc de marimea unui om si cand statea pe pamant era mai inalt decat o girafa si de patru ori mai mare decat orice animal zburator din ziua de azi. Avand in vedere greutatea corpului lui pare putin probabil ca pana si cu aripile lui mari sa fie capabil sa genereze destula forta ca sa se ridice in aer.
slide10
O creastă a craniului a fost prezenta, dar forma si dimensiunea exactă este încă necunoscută. Oasele lui erau goale. Ca sa se lanseze ii trebuia multa forta si muschi puternici.

Quetzalcoatlus a trait acum 220 de milioane de ani si a fost prima vertebrata care a zburat cu consum de energie. Nu avea pene ci piele care se intindea de pe spate pana la degete ca sa formeze aripi. Face parte din familia Azhdarchidae. Quetzalcoatlus a avut un cioc foarte ascutit si subliniat.

slide11
deoarece nu exista specii care au o marime sau forma similara a corpului, si ca urmare rezultatelor publicate pot varia foarte mult. Un studiu efectuat în 2002 a sugerat o masă corporală de 90-120 kg pentru Quetzalcoatlus. Estimări mai ridicate tind spre 200 - 250 kg.

Estimărilegreutatii unuigigant dinfamilia Azhdarchidaesunt extrem deproblematice,

Oamenii de stiintă estimează că cea mai mare fosila a unuiQuetzalcoatlus era cea a unui individ cu o anvergură a aripilor de aproximativ 10-11 metri.

slide12
În 2010, Donald Henderson a sustinut că masa luiQuetzalcoatlusa fost subestimată si ca era prea masiv ca sa poata sa zboare.

Natura zborului la Quetzalcoatlus si a altor indivizi din familia Azhdarchidae este prost înteleasă. Metoda lor de zbor depinde în mare măsură de greutatea lor. Unii cercetători au sugerat că aceste animale se angajau lent, intr-un zbor planat, în timp ce altii au ajuns la concluzia că zborul lor a fost rapid si dinamic.

slide13

Un experiment aerodinamic care testa zborul lui Quetzalcoatlus, sponsorizat de Johnson Wax si Institutul Smithsonian's National Air and Space Museum, a fost realizat în 1984. Aceasta a implicat construirea unui model de masina zburatoare sau a unui ornitopter cu un calculator simplu care functiona ca un pilot automat. Modelul a zburat cu succes, cu o combinatie de aripa planata si batatoare.

Cu toate acestea, modelul a fost realizat la jumătate de scară bazat pe o estimare a greutatii de aproximativ 80 kg, cu mult mai mica decât estimările greutatii unui Quetzalcoatlus.

slide14
Marimea lui Quetzalcoatlus ar fi putut fi cauza disparitiei lui deoarece avea nevoie de multa mancare ca sa traiasca.

Faptul ca putea sa zboare ii oferea anumite avantaje: putea sa prinda pasari zburatoare, pesti si sa vada animalele moarte de pe pamant ca mai apoi sa le manance.

slide15

Acum 150 de milioane de ani un alt grup de animale si-au dezvoltat independent abilitatea de a zbura, cu alte strategii de zbor selectate in mod natural dupa marimea si anatomia lor.

Inspiratia lor nu au fost pterozurii ci pradatorii de pe pamant. In mod ironic raspunsul la intrebarea “Cum a aparut zborul?" este pe pamant.

slide16

Acuma cateva milioane de ani dinozauri nezburatori aveau pene deci penele nu sunt numai caracteristice pasarilor

Penele au aparut prima data la dinozauri nezburatori si e posibil sa fi evoluat pentru altceva decat zbor, posibil pentru mentinerea temperaturii corpului constanta.

si cum au fost capabile aceste animale terestre sa se inalte la cer

si cum au fost capabile aceste animale terestre sa se inalte la cer ?

Dar inafara de pene cum stim ca pasarile au evoluat din dinozauri,

slide18

Archaeopteryx a trăit la sfârsitul perioadei jurasice, cu aproximativ 150-148 milioane de ani în urmă, în ceea ce esteacum sudul Germaniei.

Similar cu cotofana europeana, si, eventual, de mărimea unui corb, Archaeopteryx ar fi putut creste pana la aproximativ 0,5 metri lungime.

slide19
În ciuda dimensiunii sale mici, aripilor largi, si capacitatii sale de a se deplasa prin planare sau zbor, Archaeopteryx are mai multe în comun cu dinozauri mici din subclasa Theropoda decât cu pasarile moderne.
slide20
Archaeopteryx împarte următoarele caracteristici cu dinozaurii cu aripi: fălci cu dinti ascutiti,

trei degete cu gheare, o coadă lungă ososa, al doilea deget de la picioare hyperextensibil ("ghiara ucigasa"), pene (care, de asemenea, sugerează faptul ca avea o temperatura a corpului constanta), si diverse caracteristici ale scheletului.

slide21

Lui Archaeopteryx ii lipsea ceva esential: muschii. Pasarile moderne au o serie de muschi pectorali puternici care sunt prinsi de stern si ii ajuta sa produca indeajunsa forta ca sa zboare.

Archaeopteryx se pare ca nu avea acesti muschi si de aceea este putin probabil sa fi putut sa stea in aer pentru perioade lungi de timp.

slide22
Archeopterix probabil putea sa zboare dar in comparatie cu pasarile moderne era cu siguranta foarte neindemanatic.

Stim asta pentru ca scheletul lui e mult mai primitiv decat cel al pasarilor moderne.

slide23
Pentru că afisează un număr de caracteristici comune atat pentru păsări cat si pentrudinozauri, Archaeopteryx a fost adesea considerat o legătură între ele, eventual prima pasare transformata din locuitor terestru.
slide24
Specimenele de Archaeopteryx au fost cele mai remarcabile pentru penele lor de zbor bine dezvoltate. Ele au fost asimetrice si au aceeasi structura ca cele ale păsărilor moderne, pene cu palete care confereau stabilitate printr-un aranjament fulg-barbule-barbucel.

Penele cozii au fost mai putin asimetrice, din nou, în conformitate cu cele ale pasarilor moderne si au avut de asemenea palete. Degetul mare, cu toate acestea, nu purta încă un smoc separat mobil din pene rigide.

slide25

Muschii de zbor ar fi putut fi atasati de clavicula sa grosa, în formă de bumerang, un coracoid plat, sau poate un stern cartilaginos.

Nu este sigur faptul ca Archaeopteryx zbura planat sau era capabil de zbor. Lipsa unei stern osos sugerează că Archaeopteryx nu a fost un planor foarte bun.

slide26

Orientarea lateral a umarului unit intre omoplat, coracoid si humerussugerează că Archaeopteryx nu a putut să ridice aripile sale de mai sus de nivelul spatelui,

o cerintă pentru a se inalta găsita la pasarile moderne. Astfel, se pare ca Archaeopteryx a fost într-adevăr incapabil sa zboare precum pasarile moderne.

slide27
Aripile lui Archaeopteryx au fost relativ mari, care ar fi dat nastere la un zbor de viteza redusa si au redus raza de rotire.Forma scurtă si rotunjită a aripilor ar fi crescut franarea, dar ar fi putut, de asemenea, imbunatati capacitatea lui de a zbura prin medii aglomerate, cum ar fi copaci (aripi cu forme similare sunt observate în păsările care zboară prin copaci si arbusti, cum ar fi corbii si fazani).
slide28
Prezenta "aripii de spate", pene de zbor asimetrice marginire de la picioare similare cu cele observate la indivizii din familiaDromaeosauridae ar fi un plus la mobilitatea aeriena a lui Archaeopteryx.
slide29
indicând că acesta dispunea de marimea creierului necesara pentru zbor.Anatomia creierului sau a fost reconstruit cu ajutorul scanerului.

Reconstructia a arătat că regiunile asociate cu vederea ocupau aproape o treime a creierului.

În 2004, oamenii de stiintă care au analizat o tomografie computerizata a craniului lui Archaeopteryx au ajuns la concluzia că creierul său a fost semnificativ mai mare decât cel al celorlalti dinozauri,

slide30

Alte zone bine dezvoltate implicau auzul si coordonarea musculara. Scanarea creierului a relevat, de asemenea, structura urechii interne.

Structura seamănă foarte mult cu cea a păsărilor moderne, mai mult decât urechea interna a reptilelor. Toate aceste caracteristici sugerează că Archaeopteryx a avut un acut simt al auzului, echilibrului, perceptiei spatiale si coordonarii necesare pentru a zbura.

primul specimen complet al archaeopteryx a fost anun t at n 1861
De-a lungul anilor, inca nouă fosile de Archaeopteryx au fost descoperite. În ciuda diferentelor dintre aceste fosile, cei mai multi experti considera ca acestea apartin aceleiasi specii desi acest lucru este inca dezbatut.

doar la doi ani dupa ce Charles Darwin publicase "Originea speciilor", si a devenit o proba-cheie în dezbaterea asupra evolutiei.

Primul specimen complet al Archaeopteryx a fost anuntat în 1861,
slide32

In 2004 la o sapatura in nord vestul Chinei s-a gasit o fosila al unui zburator. Gansus este un gen de păsăre acvatica care a trăit în timpul Cretacicului timpuriu (undeva între 115 - 105 milioane de ani în urmă), în ceea ce este acum provincia Gansu, vestul Chinei.

Este cel mai vechi exemplar cunoscut din clasa Ornithurae, grupul care include pasarile moderne (Neornithes) si alte grupuri inrudite dispărute, cum ar fi Ichthyornithes si Hesperornithes.

slide33

Clasa Gansus contine o singură specie, Gansus yumenensis, care a fost aproximativ de mărimea unui porumbel si similara în aparentă cu cufundarii si ratele.

A avut multe trăsături comune cu cele ale pasarilor moderne, si de asemenea cu unele trăsături primitive, cum ar fi aripile sale cu gheare.

slide34

Gansus avea insusiri anatomice care il faceau un bun zburator. O mare parte din povestea evolutionara a pasarilor are legautura cu eficienta zborului.

De exemplu, cand ne uitam la fosilele lui Archeopterix vedem trasaturi care nu sunt prezente la pasarile moderne cum ar fi dintii si o coada lunga osoasa.

slide35
Despre dinti si coada lunga osoasa se spune ca ar fi disparut la pasarile moderne pentru ca erau o greutate in plus care incetinea zborul.

Pierderea dintilor, o coada mai mica si alte trasaturi distinctive il fac pe Gansus o pasare intermediara intre Archeopteryx si pasarile moderne.

slide36

Problema era ca desi fosila lui Gansus era completa, era prost aplatizata facand imposibila observarea insusirilor anatomice ale acesei specii. Gansus se pare ca avea un corp care sa poata sa sustina aripi mari si puternice. Prezenta unui stern osos la Gansus inseamna ca cel mai probabil ca aceasta pasare avea muschi pectorali puternici.

Pasarile din prezent au muschi pectorali puternici asemanatori cu cei ai lui Gansus lucru care le asigura puterea ca sa dea din aripi si sa zboare.

slide37

Sternul si muschii atasati de el se vad clar la Gansus la fel si faptul ca oasele incheieturii de la mana sunt unite, oase de la de al glezna sunt unite, are o coada osoasa scurta si degete la picioare prezente de asemenea la cele mai multe pasari moderne.

Toate aceste insusiri au transformat acesti zburatori timpurii dintr-o reptila care era purtata de aer la o la un nou neam care isi petrecea majoritatea timpului in aer. Gansus era probabil un zburator excelent, probabil la fel de bun ca si pasarile moderne.

ca pasarile sa supravietuiasca intr un nou mediu au suferit scimbari anatomice radicale
Ca pasarile sa supravietuiasca intr-un nou mediu au suferit scimbari anatomice radicale.

Ce era folositor pe pamant le tinea inapoi in aer.

slide39

Cercetatorii au declarat ca un animal de marimea unei veverite mijlocii, care a trăit cel acum 125 de milioane de ani, folosea o membrană de piele acoperite cu blana pentru a plana. Creatura a fost atât de neobisnuita, au spus, a apartinut o nouă ordine de mamifere.

Echipa SUA-China a declarat Volaticotherium antiquus, care înseamnă "fiara veche care planeaza", a apartinut unei familii ancestrale care acum a dispărut si nu a fost inrudita cu mamiferele care zboară in zile moderne, cum ar fi liliecii sau marsupiale zburatoare.

slide40

Fosila a fost descoperita în regiunea Mongoliei,China. Fosilele se presupune ca dateaza de acuma 125 de milioane de ani , un moment în care dinozaurii dominau pamantul.

Cu o lungime de 12-14cm si greutatea de aproximativ 70 de grame, creatura este asemanatoarela mărime si formă a veveritele zburatoare moderne.

slide41

Ea a avut o membrană acoperita cu blana care se întindea de la membrele posterioare si pana lacele anterioare. Aceasta membrana mare impreuna cu greutatea redusă a creaturii sugereaza faptul ca a fost un planor agil.

V. antiquus a avut membrele alungite, ca mamiferele zburatoare moderne, si scheletul său sugereaza prezenta unei coazi rigide, care ar fi actionat ca o cârmă în timpul zborului.

slide42

Cercetătorii sunt de părere creatura locuia in copaci, era nocturna si, deoarece avea dintii ascutiti, cel mai probabil se hranea cu insecte.

Aceste fosile recent descoperite atesta faptul ca V. antiquus este primul mamifer zburator.

slide43

Cea mai veche înregistrare a unui liliac, capabil de zbor controlat, dateaza de acum 51 de milioane de ani, în timp ce, înainte de această descoperire, cel mai vechi mamifer care plana cunoscut a fost un rozător care a trait cu 30 milioane ani în urmă.

Cercetatorii cred ca lacunele în evidentele fosile pentru zborul la mamifere exista deoarece insusirile de zbor fragile ale creaturii sunt dificil de păstrat.

slide45

Aripile le asigura nu numai maximum de libertate in miscari, dar le permit, de asemenea, sa strabata distante enorme. Asa cum subliniaza un cunoscut proverb chinez, "pasarea o recunosti dupa zbor". Intr-adevar, chiar un naturalist putin experimentat poate identifica numeroase pasari dupa silueta profilata de corpul lor pe cer si dupa cum zboara

Dintre toate fiintele vii, pasarile sunt cele mai mobile si mai active.

slide46

Astfel, culicii si ratele zboara intotdeauna in linie dreapta, marile rapitoare- vulturii, acvilele, gaile, sorecarii- planeaza, in timp ce lastunii si randunelele isi schimba permanent directia.

Nagatul si sitarul-de-padure executa cotiri frecvente in toate sensurile; ciocarlia-de-camp si vinderul rosu zboara uneori pe loc.

slide47
Directia vantului influenteaza considerabil viteza zborului, pe vreme linistita, porumbelul calator parcurge 60 km/ora, aceasta viteza scazand la 30 km/ora cand vantul bate din fata si crescand pana la 120 km/ora cand vantul bate din spate
slide48

Există diferite tipuri de zbor aerian, fiecare bazându-se pe diferite tehnici dezvoltate la momente diferite în timp. În plus, un tip natural de zbor aerian a evoluat în animale, în special păsări si insecte.

Fiecare dintre aceste tipuri diferite oferă modalităti pentru animale să călătorească prin aer.

slide49

Principiul de planare implică greutate, ridicaresi tragere. Gravitatia trage animalul în jos, în timp ce aerul care curge pe aripi generează ridicarea necesara.

Ridicare permite animaluluisa depăseasca factorul trageresi sa se propulseze înainte.

slide50

Anumite animale si-au dezvoltat zborul planat independent, fara niciun singur stramos. Pasarile,in special, utilizeaza zborul planat pentru a reduce consumul de energie.

Pasari mari care sunt adaptate la zbor : albatrosul, condorul, vulturul, barza. Ca si avioanele de agrement, ele pot alterna zborul planat cu perioadele de inaltare si asa petrec un timp indelungat in aer cu un consum minim de energie. Pentru motive asemanatoare ca cele ale pasarilor, liliecii pot plana eficient.

animale cum ar fi insecte p s ri s i lilieci poseda mecanismul cel mai de succes pentru un zbor
Animale, cum ar fi insecte, păsări si lilieci poseda mecanismul cel mai de succes pentru un zbor.

Aceasta este o metodă naturală în care membrele anterioare au evoluat în aripi. La insecte, aripile independent dezvoltate, le-au permis sa zboare.

slide52

Alte animale precum oposumul si veveritele zburatoare planeaza dar cu o eficienta mult mai scazuta ca a pasarilor si nu pot lua altitudine. Pentru aceste creaturi, planorismul s-a dezvoltat doar ca sa treaca dintr-un copac in altul. Acest mod de a zbura implica zborul pe o traiectorie orizontala mare mai degraba decat verticala si de aceea poate fi distins de o simpla descendenta asemanatoare unei parasute.

Unele reptile, amfibieni si pesti zburatori pot de asemenea sa planeze.

slide53

In ceea ce priveste viteza zborului, una dintre cele mai iuti pasari este lastunul, Hirundapus caudatus, care traieste in Extremul Orient sovietic si atinge 170 km/ora. Zburand ca o sageata la suprafata solului, el se ridica brusc in aer, apoi, repede ca fulgerul, se lasa din nou pe pamant.

Totusi, nu acest lastun detine recordul. Exista pasari care pe distante mici zboara si mai rapid. Astfel, lansat in urmarirea prazii, soimul calator atinge in picaj 300 km/ora. Cat despre viteza medie a celorlalate pasari, aceasta variaza in majoritatea cazurilor intr 40 si 70 km/ora.

pasarile
PASARILE
  • Reprezinta o ramura specializata de Vertebrate superioare, adaptate la zbor.
  • Se inrudesc din punct de vedere al originii cu Reptilele si pot fi considerate ca o ramura evolutiva a acestora.
  • Trasaturile care le disting in principal de reptile sunt:
    • Nivelul superior de dezvoltare al sistemului nervos;
    • Temperatura ridicata si constanta a corpului;
    • Capacitatea de a se deplasa in spatiu prin aer;
    • Inmultirea mult mai perfectionata, prin clocirea oualor si hranirea puilor.
slide56
Toate pasarile actuale apartin subclasei Neornite sau Orniture (Neornithes s. Ornithure)
  • Ele se deosebesc de cealalta subclasa (Archeornithes s. Saurure), care a trait in Jurasic prin regiunea codala a coloanei vertebrale -vizibil scurtata- si din care cauza penele rectrice se dispun ca un evantai si nu pe ambele parti ale regiunii codale, ca la pasarile primitive.
  • Sternul este intotdeauna bine dezvoltat, nu exista degete libere la membrele anterioare ale exemplarelor mature si nici coaste abdominale.
  • Oasele bazinului sunt mai mult sau mai putin concrescute, pe cand la Saurure ele sunt separate.
  • Pasarile actuale se repartizeaza in trei grupe, bine delimitate una de alta:
    • Ratite ( Ratitae )
    • Impene (Impenes)
    • Carinate (Carinatae)
slide57
Forma corpului este aerodinamica; învelisul extern, produs de piele, este alcatuit din pene, fulgi si puf.
  • Membrele anterioare sunt transformate in aripi, iar cele posterioare cu piele solzoasa care ne aminteste de reptile.
  • Maxilarele sunt acoperite de teci solzoase si formeaza ciocul.
  • Aparatul digestiv este alcatuit din cavitate bucala fara dinti, gusa, stomac glandular, stomac musculos (pipota), intestin subtire si intestin gros, care se temina cu cloaca.
slide58
Respiratia este pulmonara, plamânii sunt in legatura cu 9 saci aerieni si cu oasele pneumatice.
  • Temperatura corpului este constanta datorita respiratiei si circulatiei active.
  • Lipseste vezica urinara
  • Înmultirea se face prin oua, pe care le clocesc.
  • Ca sa zboare, pasarile au facut multe adaptari: a fost redusa masa oaselor si numarul lor (pasarile au între 11 si 20 de vertebre, în functie de specie). A aparut carena, ce asigura o miscare mai buna a aripilor. În urma adaptarii, scheletul pasarii a devenit atât de usor, încât nu cântareste mai mult de 5% din corpul oricarei pasari. Acest schelet este destul de elastic, pasarile putând sa-si întoarca , capul la un unghi de pâna la 180 de grade.
structura
Structura

Pielea pasarilor este subtire, maxilarul superior si inferior sunt acoperite de formatiuni cornoase, formand ciocul. Varful degetelor este prevazut cu gheare, corpul este acoperit cu pene dispuse neuniform la majoritatea speciilor, cu rol de aparare a corpului pasarilor de pierderea caldurii, de influente mecanice, de usurare a contractarii muschilor in timpul zborului.

slide60
Scheletul are modificari specifice ale membrelor si centurii lor, in greutatea mica si trainicia intregului schelet.
  • Musculatura este diferita fata de cea a amfibienilor, reptilelor sau al pestilor din cauza miscarilor complicate pentru zbor. Uriasii muschi pectorali de pe muschii membrelor anterioare sau posterioare cuprind cam 20% din greutate totala a pasarii. Aceasta este destul de dezvoltata, numai membrele având pâna la 35 de muschi separati si bine dezvoltati.
  • Coloana vertebrala este alcatuita din regiunile: cervicala, dorsala, lombara,sacrala si codala.
slide61
Craniul pasarilor se aseamana cu cel al reptilelor. Regiunea occipitala este formata din patru oase occipitale obisnuite (bazal, superior si doua exoccipiatale).
  • Membrele anterioare si centura lor, impreuna cu membrele posterioare si centura lor formeaza o serie de particularitati datorita adaptarii la zbor.
  • Penele , ritmul respiratiei perfectionat, consumarea unei mari cantitati de hrana, frecventa mare a batailor de inima, precum si absorbtia rapida a oxigenului a dus la accelerarea metabolismului. Pasarile au o temperatura a corpului de 43 de grade Celsius.
mamiferele
Mamiferele
  • Liliecii sunt singurele mamifere capabile de zbor.
  • Sunt impartiti in doua subordine: Megachiroptera (liliecii mari sau mega liliecii), care contine cele 170 specii de lilieci de fructe din familia Pteropodidae, si Microchiroptera (liliecii mici sau micro liliecii), care cuprinde restul liliecilor, aproximativ 800 specii in 18 familii, mult mai multe decat in orice alt ordin de mamifere in afara de rozatoare, iar liliecii chiar le intrec numeric.
slide63
Liliecii se gasesc peste tot in lume inafara de zona arctica, Antarctica si cateva insule izolate din ocean.
  • Se considera ca liliecii au aparut intr-un climat cald, probabil la inceputul Eocenului (cea mai veche fosila de liliac are aproximativ 60 de milioane de ani) si centrul raspandirii lor raman zonele tropicale si subtropicale.
  • Aripile liliecilor sunt facute din doua membrane de piele intre care se afla tesuturi elastice si muschi (patagiumul), intinse intre cele 4 degete foarte lungi ale fiecarei membre. Degetul mare este liber si are o gheara, care este folosita in special pentru miscare si pentru a manevra hrana. Liliecii isi folosesc picioare cu 5 gheare in special pentru a atarna de peretii pesterilor. Multi le folosesc ca sa se miste in jurul culcusului sau chiar ca sa fugareasca prada pe pamant.
slide64
Liliecii vampiri au picioare puternice si degete lungi, care le permit sa fuga si sa sara repede pe pamant .
  • Dintre vertebrate, numai pasarile si liliecii zboara cu adevarat. Spre deosebire de majoritatea pasarilor, liliecii pot zbura la viteze reletiv mici cu manevrabilitate extrema.
  • Aripa liliecilor este o membrana subtire care este prinsa în partea din fata de oasele foarte alungite ale membrului anterior si al doilea deget , iar in spate de al treilea , al patrulea si al cincilea deget, care sunt mai mici. Aceasta structura le permite liliecilor sa varieze convexitatea aripilor si in acest mod sa varieze forma aerodinamica.