REABILITAREA ÎN SCLEROZA MULTIPLĂ

1. REABILITAREA ÎN SCLEROZA MULTIPLĂ Prof.Dr. Mihancea Petru Băile Felix, 2008

2. leziunile provocate de SM produc deteriorări motorii, senzoriale, de coordonare şi cognitive • cu toate acestea pacienţii cu SM pot duce o viaţă productivă satisfăcătoare • Pentru aceasta este nevoie de o recuperare abordată de o echipă multidisciplinară • tratamentul recuperator se adresează handicapului fizic, psihic şi social

3. Recuperarea în SM • Tratamentul simptomelor sechelare din SM • Fizioterapia în SM • Terapia psiho-socială în SM • Terapia ocupatională

4. Fizioterapia în SM • Fizioterapia ocupă un loc important în tratamentul recuperator al SM; • Tratamentul fizioterapeutic trebuie să fie conceput şi planificat pe baza unui program pe termen lung; • Fizioterapeutul trebuie să aibă competenţa şi pregatirea necesară pentru a stabili schema de recuperare pentru fiecare pacient.

5. Fizioterapia în SM • Principiile de bază ale tratamentului fizioterapeutic sunt: • să încurajeze dezvoltarea strategiilor de mişcare; • să încurajeze deprinderea aptitudinilor motorii; • să îmbunătăţească calitatea mişcării; • să diminueze tonusul muscular; • să accentueze aplicarea funcţională a fizioterapiei; • să susţină pacientul în scopul menţinerii mobilităţii şi colaborării, pentru consolidarea terapiei; • să implementeze terapia profilactică; • să educe persoana cu SM în scopul unei mai bune înţelegeri a simptomelor şi a felului în care acestea afectează activităţile existenţei zilnice.

6. Fizioterapia în SM • Fizioterapia are patru scopuri: • să întreţină şi să sporească sfera mişcării, • să ajute stabilitatea posturală, • să prevină contracţiile musculare permanente, • să menţină şi să încurajeze purtarea propriei greutăţi.

7. Terapia psiho-sociala în SM • Este nevoie de evaluarea iniţială pentru a stabili: • Percepţiile pacientului asupra bolii; • Furnizarea unui diagnostic de bază; • Răspuns la sentimentele pacientului vis-a-vis de diagnistic; • Evaluarea cunoştinţelor pacientului despre boală; • Furnizarea de detalii asupra diagnosticului; • Evaluarea înţelegerii bolii de către pacient.

8. Terapia ocupaţională în SM • Terapia ocupaţională cuprinde întreaga gamă de activităţi zilnice, care fac ca pacientul şi familia să trăiască mai bine; • Terapia ocupaţională adecvat duce bolnavul spre creşterea funcţională, ajută extinderea capacităţii existenţei independente şi oferă o oportunitate pentru a alege viaţa pe care fiecare doreşte să o trăiască.

9. Terapia ocupaţională în SM • Obiectivele pe care terapeutul le urmăreşte sunt: • Testarea şi evaluarea capacităţii de muncă legate de sarcinile specifice profesiunii dorite; • Evaluarea capacităţii de învăţare a pacientului şi posibilităţilor de păstrare a aptidunilor; • Evaluarea factorilor fizici, psihologici şi sociali, precum şi tolerarea muncii, obiceiurile şi calităţile personale.

10. Educarea pacientului cu SM şi a familiei sale • Educarea pacientului şi a familiei sale este una din cheile succesului echipei de tratament; • Toate acţiunile întreprinse pentru persoana cu SM sunt făcute ca aceasta să traiască bine în mediul său obişnuit; • Chiar şi pentru persoanele cu invalidităţi severe, adaptarea este mai bună atunci când persoana cu SM locuieşte cu familia.

11. Costurile în SM • Costurile în SM se contureză în jurul diagnosticării, îngrijirea medicală şi recuperatorie, cheltuieli pentru asistenţă şi îngrijitori, cheltuieli privind modificările casnice şi salariile pierdute; • Costul în SM creşte odată cu creşterea invalidităţii, iar măsurile care scad invaliditatea, trebuie să reducă şi costurile.