INV.LICIU IULIANA VALENTINA
Download
1 / 16

Era insectelor - PowerPoint PPT Presentation


  • 38 Views
  • Uploaded on

loader
I am the owner, or an agent authorized to act on behalf of the owner, of the copyrighted work described.
capcha
Download Presentation

PowerPoint Slideshow about 'Era insectelor' - morrie


An Image/Link below is provided (as is) to download presentation

Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author.While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server.


- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - E N D - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Presentation Transcript

Era insectelor

Insectele sunt cel mai numeros grup de animale: aproximativ un milion de specii cunoscute, dar specialiştii estimează că există cel puţin zece milioane, iar unii, mai optimişti, spun că e posibil să existe chiar vreo 70 de milioane. Trăim, dupa spusele savanţilor, într-o „era a insectelor“, era cu atât mai fascinantă, cu cât ne mai rămân de descoperit milioane de specii.

Insectele au apărut acum aproximativ 400 de milioane de ani şi aproape toate ordinele de insecte care existau in urmă cu 200 de milioane de ani au reprezentanţi şi în fauna actuală. E un exemplu impresionant de supravieţuire, rezultat al adaptării perfecte la cele mai diverse condiţii de viaţă.

Era insectelor

  • Dimensiunile insectelor variază foarte mult, oscilând în lungime între 0,2 mm si 350 mm.

  • Corpul insectelor este format din segmente (metamere) care sunt grupate în 3 regiuni, şi anume: • cap - este format din 6 segmente ce prezintă organele vizuale (ochi compuşi, oceli), o pereche de antene şi aparatul bucal. • torace - este constituit din 3 segmente; pe primul segment se articulează câte o pereche de picioare iar pe celelalte două (la majoritatea insectelor) se găseşte câte o preche de aripi. • abdomen - este alcătuit din 11 segmente, la care se adaugă telsonul; în cazul majorităţii insectelor media segmentelor abdominale este cuprinsă intre 7 si 9.

  • Corpul insectelor este acoperit cu un inveliş protector chitinos rezistent care constituie scheletul extern sau exoscheletul.

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Adaptabilitatea un milion de specii cunoscute, dar speciali

Insectele sunt un grup cu o mare plasticitate, evoluând rapid si adaptându-se la schimbări, la noi situaţii şi oportunităţi. Insectele fitofage mănâncă un număr mare de plante; alte insecte se hrănesc cu animale, vertebrate sau nevertebrate, moarte sau vii, iar o gramadă de insecte mănâncă alimente „de-ale noastre“, inclusiv hrana prelucrată termic (gătita), haine, pene, mumii, sânge, dopuri de pluta, hârtie, balegar… ce mai, aproape orice!

Capacitatea de a zbura

Este o însuşire care le-a permis insectelor să se răspândeascăşi să cucerească noi teritorii.

Metamorfoza

Este una dintre cele mai fascinante caracteristici ale insectelor. Acestea trec prin mai multe stadii de viaţă, larvele fiind mult diferite de adulţi, ceea ce le dă posibilitatea de a exploata alte resurse de hrană.

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Scheletul extern un milion de specii cunoscute, dar speciali.

O adevarată minune tehnologică. Alcătuit în cea mai mare parte din chitină, e usor, flexibil si totodată foarte rezistent la agresiuni chimice si mecanice. Din acest material excelent, natura a produs o varietate imensa de modele. Si astazi, insectele continua sa evolueze, să se adapteze şi să se răspândească. Savanţii optimişti spun că insectele vor continua să trăiască pe Pământ mult timp după ce noi, oamenii, nu vom mai fi.

Apendice multifuncţionale

PicioareleCele trei perechi de picioare pot aveacele mai variate înfătţişări: gheare pentru agăţat (la păduchi), porţiuni lăţite care slujesc la înot (la insectele acvatice), discuri adezive pentru prinderea de suport (aşa reuşesc muştele să stea pe un perete vertical neted) şi nenumărate altele...

Născut pentru a sări

Ordinul OrthopteraLa greieri şi lăcuste, picioarele posterioare sunt proiectate pentru salt. Foarte lungi, cu muşchi zdraveni, ele dezvoltă o forţă considerabilă, care propulsează corpul insectei la câţiva metri buni distanţă – o performanţă remarcabilă pentru o creatură de numai câţiva centimetri lungime.

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Licuriciul

Licuriciul este o insect un milion de specii cunoscute, dar specialiă nu foarte răspândită, însă extrem de interesantă datorită luminii pe care o produce. Cel mai mare număr de licurici se găseşte în sudul Angliei, Scoţia, Nouă Zeelandă, Tasmania şi Australia. În cele mai multe cazuri, aceste insecte trăiesc în zone cu iarbă scurtă, în garduri vii, peşteri, locuri cu umiditate ridicată, trunchiuri de copaci putrezite, etc.In lume sunt numeroase specii de licurici, însă majoritatea sunt asemănători cărăbuşului. După 2-3 saptamani din oul de licurici, iese o larvă ce va trăi aproximativ 2 ani de zile.După această lungă perioadă, larva întrăîn cucon unde stă cam 12-14 zile, pentru că mai apoi să devină un licurici adult. Licuricii au organele în abdomen, iar acestea conţin substanţe care produc lumina. Această lumină este produsă de larve si de femele .Infăţişarea licuriciul diferăîn funcţie de etapă a vieţii şi de sex. Ca larvă are o culoare maronie cu puncte laterale galben-rozalii, ca mascul are o nuanţă maronie şi pe alocuri piele rozalie, iar ca mascul are culoarea neagrăşi apărătoarea de la cap transparentă. Licuricii nu depăşesc lungimea de 15 mm.

In lume sunt numeroase specii de licurici, însă majoritatea sunt asemănători cărăbuşului. Dupa 2-3 săptămâni din oul de licurici, iese o larva ce va trăi aproximativ 2 ani de zile.După această lungă perioadă, larva intrăîn cucon unde stă cam 12-14 zile, pentru ca mai apoi să devină un licurici adult. Licuricii au organele în abdomen, iar acestea conţin substanţe care produc lumină. Această lumină este produsă de larve şi de femele .Infăţişarea licuriciul diferăîn funcţie de etapă a vietii şi de sex. Ca larvă are o culoare maronie cu puncte laterale galben-rozalii, ca mascul are o nuanţă maronie şi pe alocuri piele rozalie, iar ca mascul are culoarea neagrăşi apărătoarea de la cap transparentă. Licuricii nu depăşesc lungimea de 15 mm.

LICURICIUL

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Fluturele

Lepidopterele, nume generic dat speciilor de fluturi, au ap un milion de specii cunoscute, dar specialiărut cu peste 100 de milioane de ani în urmă. Se găsesc în aproape toate colţurile lumii, mai puţin la Polul Nord şi Polul Sud, fiind mai răspândiţi la tropice decât în America de Nord şi în Europa.Asemeni păsărilor, fluturii pot zbura pe distanţe mari. Fluturele are corpul bombat sau alungit şi catifelat, patru aripi membranoase, acoperite cu solzi mărunţi de culori diferite şi un aparat bucal adaptat pentru supt. Maxilarele sunt foarte lungi şi sunt unite prin cârlige şi ace, formând un tub numit proboscida. Ochii sunt bine dezvoltaţi şi foarte sensibili la mişcare.

Antenele lungi sunt folosite pentru detectarea mirosului şi a mişcărilor aerului. Ei se hrănesc din flori viu colorate, cu nectar, un lichid dulce ce se găseşte în adâncul florilor, pe care îl extrag prin introducerea proboscidei în floare. Işi pot folosi şi picioarele pentru a gusta planta pe care se află.

La capătul posterior se află structurile necesare pentru împerechere. Ciclul vietii unui fluture are 4 faze: oul, omida sau larva, nimfa sau pupa şi fluturele matur, zburător.

Fluturii au o gama largă de culori, culorile aprinse sunt un semn că ei nu sunt buni de mâncat. Multe lepidoptere au otravuri în corp provenite din plantele cu care se hrănesc, otrăvuri care au un gust neplăcut pentru păsări, dar care sunt inofensive.

Fluturele

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


C r bu ul

C un milion de specii cunoscute, dar specialiărăbuşul este o insectă răspândităîn toată Europa, la noi populând regiunile cu terenuri nisipoase. Cărăbuşii prădători se recunosc uşor după corpul lor zvelt, coloratura neagră cu luciu metalic; exemplarele tinere sunt de un maroniu închis.

Este o insectă cu două perechi de aripi dintre care cea anterioară mult chitinizatăşi întărită, formează elitre, iar cea de-a doua pereche membranoasă este îndoităîn falduri longitudinale şi transversale sub elitre. Aparatul bucal este masticator şi dezvoltarea holometabolă. Are antene filamentoase, mandibule în formă de căngi şi elitrele dezvoltate, acoperind abdomenul. Aparatul bucal este prevăzut cu şase palpi. Picioarele sunt subţiri şi lungi, bune de alergat pe sol şi pe trunchiurile de copac, fiindcă aripile lor zburătoare nu sunt foarte dezvoltate.

Lungimea corpului variazăîntre 19-26 mm. Ziua, stau ascunşi peste tot unde e răcoare, soarele putându-le supraridica temperatura corpului, ceea ce ar duce la uscarea lor. Ziua dorm, noaptea la treabă.

Cărăbuşul

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Furnica

Furnica este o insect un milion de specii cunoscute, dar specialiă mică ce trăieşte pePământ de peste 100 de miliaone de ani şi este specia care a reusit să se adapteze cel mai bine la mediul schimbător. În lume există peste 20.000 de specii de furnici, însă cele mai cunoscute sunt furnicile neagră, albă, şi cea roşie. Inrudite cu albinele şi viespele, furnicile posedă un ac cu venin ce porneşte din vârful abdomenului.

Corpul furnicii este format din trei părţi şi anume: cap, torace şi abdomen. Din toracele furnicii pornesc şase picioare acoperite cu perişori fini. In vârful capului, această insectă are două antene cu care pipăie, miroase şi aude, iar uneori înlocuiesc funcţiile ochilor. Tot cu ajutorul acestor două antene, furnicile comunicăîntre ele prin atingere. Inima furnicii este în forma de tub şi pompează un sânge incolor în tot corpul. De asemenea, furnica nu are plămâni, respiraţia ei făcându-se prin porii membranei ce-i acoperă tot corpul.

Furnicile trăiesc în grupuri mari, numite colonii. Locuind în muşuroaie, rolul fiecărei furnici este bine stabilit şi respectat. O colonie este condusă de o singură furnică numită regină, sarcina acesteia fiind de a face ouă. Astfel ea este aparată de toate celelalte femele. Hrana este adusă de celelalte furnici şi este împărţită cu ceilalţi membri ai coloniei.Ouăle depuse de regină, sunt şterse în fiecare zi de furnicile muncitoare pentru a nu se depune pământul pe ele, pentru ca mai apoi să se transforme în larve, din care vor iesi viitoarele furnici. O colonie de furnici trăieste atât cât trăieşte regina furnică. Atunci când regina moare, ceilalti membri ai coloniei se despart, asteptând să moară. 

Furnica

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


L custa

Lacusta este una dintre cele mai lacome insecte, devor un milion de specii cunoscute, dar specialiând zilnic o cantitate de hrană egală cu greutatea sa; lăcusta adultă cântăreşte 2-3 grame, iar lungimea ei nu depăşeşte 50 mm. Lăcusta are aripile anterioare mai înguste, iar cele posterioare sunt membranoase şi late, fiind în repaus strânse în falduri longitudinale, sub cele anterioare, acoperind abdomenul.

Au aparatul bucal de tip masticator, iar dezvoltarea heterometabola. Posedă organe timpanale, iar masculii un aparat stridulator. Timpanele sunt plasate pe laturile primului segment abdominal şi organul stridulator este format dintr-o nervură longitudinală proeminenta de pe tegmine si femurele picioarelor poste-

rioare care sunt puse în mişcare ca un arcuş pe nervură.

Lăcusta vâneazăîn timpul nopţii greierii care dorm. Printre lăcuste există unele specii care se autodevoră. Insensibile la durere, ele încep prin a-si mânca picioarele din faţă, apoi partea posterioara a corpului. Acest lucru nu-l fac din lipsa de hrană.Lăcustele călătoare, duse de vânturile dominante, pot zbura fără întrerupere 2000 km, cu o viteza de 40 km/h, ceea ce le ofera o suprafaţă de devastare considerabilă. Nici o altă insectă nu este atât de rezistentă.

Lăcusta

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


G rg ri a

G un milion de specii cunoscute, dar specialiărgăriţa este una dintre cele mai familiare şi mai iubite insecte. Originară din Japonia, gărgărţa este răspândită peste tot în lume, exceptând locurile friguroase. Această insectă face parte din familia cărăbuşilor, iar de cele mai multe ori,  trăieşte în livezi, câmpuri şi grădini.

Gărgăriţa este o insectă mică, ovală, cu două antene şi şase picioare cu multe articulaţii. Ceea ce face ca gărgăriţa să fie una dintre cele mai îndrăgite insecte, este perechea de aripi pe care o posedă. Aripile, atunci cand gargarita nu este în zbor, sunt acoperite de o alta pereche de aripi frumos colorate în nuanţe de roşu, portocaliu sau galben, cu pete mici negre. Marimea unei gărgăriţe este 4-8 mm.

Gărgăriţele hiberneazăîn locuri curate şi ferite de vânt, locuri în care îşi depun ouăle galbene în număr de 200 - 1000. Din aceste mici ouă, ies dupa 3-4 zile puii, care pentru început sunt doar nişte mici larve. In aproximativ trei luni larvele îşi construiesc un alt ou în care se dezvolta timp de o săptămână, gărgăriţa în sine. Hrana gărgăriţelor constăîn insecte minuscule de grădină, ouă de insecte, nectar şi polen, ceea ce la face foarte utile în grădină. Ca să se apere de duşmani, gărgăriţa elimină din picioare o substanţă uleioasă urât mirositoare care ţine prădătorii departe. De asemenea, această insectă se preface că e moartă pentru a nu fi mâncată de păsări. In lume există peste 5000 de specii de gărgăriţe, iar acestea se deosebesc una de cealaltă prin culoare şi prin numărul de pete negre de pe aripi. Cu cât o gărgariţăînainteazăîn vârstă, petele negre se răresc până când dispar.

Gărgăriţa

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Musca

Musca tr un milion de specii cunoscute, dar specialiăieşte, după cum bine ştim, oriunde trăieşte omul, acolo unde exista hranăşi deseuri.Binecunoscuta muscă domesticăînsoţeşte omul din vremuri imemoriale. Şi tot de atunci este periculoasă, din cauză că poate transmite boli, de cele mai multe ori de natură digestivă.La o prima vedere se poate spune că o muscă nu este deloc folositoare, însă existăşi argumente în favoarea acestei insecte. Fără ea, cadavrele animalelor nu ar mai fi consumate.

In rândul muştelor, includem o uriaşăşi vastă diversitate de Diptera. Aici intră insecte care au o pereche de aripi bine dezvoltate, dar şi insecte cu o a doua pereche de aripi, mult mai mici. Există muşte cu diverse forme, culori, mărimi şi obiceiuri.

Unele, de exemplu tăunul, sug sângele animalelor şi chiar al oamenilor. Insă majoritatea se hrănesc cu alte materii organice, chiar şi cu cele în curs de descompunere.

Printre cele mai cunoscute muşte se numără muştele albastre sau muştele de carne; muştele care trăiesc pe anumite păsări; si cele care parazitează diverse mamifere, cum ar fi tăunul. Această insectăîşi depune ouăle pe pielea calului, care la randul sau le înghite atunci cand îşi linge pielea. Ouăle se depozitează apoi pe peretele stomacului, unde se dezvoltă si în final ies din organismul calului, prin excremente.

Musculiţa de oţet este o altă specie, care gustă fructele în putrefactie cu gura, dar si cu picioarele. Cum este foarte mică, între 2 si 3 mm, speciile diferite nu pot fi deosebite cu ochiul liber.

Musca

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


T n aru l

Clasa Insect un milion de specii cunoscute, dar specialiă este de cele mai multe ori asociată cu cele două perechi de aripi. Totuşi, multe insecte îşi folosesc aripile ocazional, în timp ce altele, niciodată. Cele care zboară, de exemplu ţânţarii, depind aproape în totalitate de această capacitate pentru a supravieţui.

Tânţarii care sunt deosebit de interesaţi de oameni sunt cei hematofagi, adică cei care se hrănesc cu sânge. La cele mai multe dintre specii, doar femela este hematofagă, în timp ce masculul se hrăneşte cu suc de plante. Desigur, insectele care beau sânge uman pot să transmită diverse boli.

Unii tânţati se hrănesc cu legume, cărora le produc nişte excrescente asemănătoare cu tumorile, care uneori generează boli grave.Tânţarul Anofel este răspunzător pentru transmiterea malariei, în timp ce speciile Aedes aegypti şi Stegomia calopus transmit febra galbenă. Tot Aedes aegypti sşi Phlebotomus păpătaşii sunt răspunzătoare pentru transmiterea binecunoscutei febre dinga.Tânţarul comun este cunoscut pentru sunetul constant, ţiuitor, care în tăcerea noptii poate fi perfect auzit.Deşi este tot o specie hematofagă, tânţarul comun nu transmite boli, ci lasa doar nişte başici, care rămân in urma muşcăturilor lor.

Tânţarul

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Via un milion de specii cunoscute, dar specialiţa într-un balon

– cum respiră

insectele sub apă

  • Sute de specii de insecte îşi petrec mai mult timp sub apă decât la suprafaţă, deoarce acest mediu fertil reprezintă o sursa inepuizabilă de hrană. Cercetătorii s-au întrebat cum reuşesc acestea săîşi petrecă o perioadăîndelungată sub apă, iar în urma unor observaţii detaliate au reuşit să descifreze misterul.

  • Datorită carcasei rezistente la apă, în momentul în care insecta se scufundă, reuşeşte să prindă un strat foarte subtire de aer, care se depozitează sub forma unei bule la suprafaţa corpului. Aceste balonaşe nu numai căînmagazinează o rezervă finită de oxigen, dar permite insectelor să-l absorbăî continuare din apă, prin urmare acestea au mai mult timp pentru procurarea hranei.

  • “Unele insecte s-au adaptat la viaţa sub apă utilizand acest balonaş cu funcţia unui plămân extern.”,  declară John Bush, profesor de matematici aplicate şi coautor al studiului. Mulţumită acestor bule de aer, insectele pot sta în apă pentru un timp îndelungat şi se pot scufunda până la 30 de metri adâncime, dacă acolo vor găsi hrană. Unele specii, cum ar fi Neoplea striola, nativa din zona New England, Statele Unite ale Americii, hibernează sub apă petot parcursul iernii.

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Cea mai veche urma a unei insecte descoperit un milion de specii cunoscute, dar specialiă pânăîn prezent aparţine unei specii primitive de efemerida. In zilele noastre urmaşele acestor insecte sunt denumite popular, rusalii, şi apar primăvara în preajma apelor dulci. Imaginea fosilizată a efemeridei, descoperită depaleontologii Universităţii din Massachusetts are o vechime de peste 300 milioane ani.Fosila respectivă reproduce fidel momentul în care acestă straveche insectă a aterizat pe o suprafaţă umed-noroioasă de unde nu s-a mai putut elibera, amprenta sa ramânând acolo timp de multe milioane de ani. Paleontologul Jake Benner si geologul Richard Knecht au descoperit preţioasa fosila intr-un depozit de gresii dintr-o pădure din North Attlebro, Massachusetts.

Viespile au memorie de lungă durată

Cu un ciclu de viaţă limitat şi cu distanţe considerabile de călătorit, viespile pot memora mireasma unei femele de fluture gestante, care va produce ouă. Astfel, atunci când desfăşoară campanii de asaltare a ouălor, stiu exact unde să acţioneze. Un astfel de comportament, raportează studiul oamenilor de ştiinţă, indică funcţii mentale relativ ridicate într-o cantitate de materie cerebrală extrem de mică, iar cercetatorii se aşteaptă să primeascăşi alte surprize de la micile insecte, aflate sub atenta lor supraveghere.

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


Google earth descoper specii noi ale faunei
Google Earth descoper un milion de specii cunoscute, dar specialiă specii noi ale faunei

  • Biologii au descoperit cu ajutorul programului Google Earth o zonă împădurităîn Mozambic, necunoscută pânăîn prezent, care ascunde mai multe specii noi de insecte şi şerpi.

  • Zona nordică muntoasă a Mozambicului a fost neglijată de către biologi şi ecologişti pânăîn prezent, în mare parte din cauza terenului accidentat şi a războiului civil care durează deja de câteva decade în aceastăţară, însă o descoperire recentă a readus aceastăţarăîn atenţia oamenilor de ştiinţă. Cu ajutorul programului Google Earth, o hartă online care permite utilizatorului să privească imagini prin satelit din orice parte a globului, cercetatorii au vizualizat o neaşteptată oază de verdeaţăîn zona de nord a Mozambicului.  O echipă de biologi britanici a organizat o expeditie în zonă pentru a efectua cercetari, însă descoperirea a fost peste orice aşteptări: 7 000 de hectare de pădure, care adăpostesc o biodiversitate bogată. In doar trei săptămâni, cercetătorii au analizat sute de specii diferite de plante, păsări, fluturi sau maimuţe. Pânăîn prezent, trei noi specii de fluturi şi o specie nouă de şarpe au fost indexate, însă se crede căîn zona muntelui Mabu se află mai multe

    specii noi de plante şi de insecte încă nedescoperite.

INV.LICIU IULIANA VALENTINA


INV.LICIU IULIANA VALENTINA un milion de specii cunoscute, dar speciali


ad