1 / 10

DESCOPERIRI ACCIDENTALE

DESCOPERIRI ACCIDENTALE. ZAHARINA

kaori
Download Presentation

DESCOPERIRI ACCIDENTALE

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. DESCOPERIRI ACCIDENTALE ZAHARINA A fost descoperită pentru că omul de ştiinţă, Constantin Fahlberg nu s-a spălat pe mâini după ce s-a întors de la birou. În 1879, chimistul încerca să găsească noi utilităţi pentru smoala de cărbune. După ozi productivă la muncă, Fahlberg s-a întors acasă şi atunci s-a întâmplat ceva ciudat

  2. Zaharină se numește o substanță sintetică albă, solidă, cristalizată, greu solubilă în apă, cu o putere de îndulcire de 500 de ori mai mare decât a zahărului, dar lipsită de valoare nutritivă, netoxică și neasimilabilă, întrebuințată ca înlocuitor al zahărului în alimentația bolnavilor de diabet. [1] Termenul zaharină provine din limba greacă σάκχαρον (zakharon) și înseamnă zahăr. Zaharina este cel mai vechi îndulcitor artificial, fiind decoperită în anul 1879 de către profesorii Ira Remsen și Constantin Zaharinaeste unul dintre cei mai controversatiindulcitoriprezenti in acest moment pe piata. Desi a fost descoperita de mai bine de un secol, nu este clar inca daca este sau nu sigura pentru consum

  3. PLASTICUL Plasticul A fost descoperit de asemenea, din greşeală, de chimistul Leo Hendrik Baekeland. El încerca să obţină o alternativă mai ieftină pentru bachelită (răşină sintetică obţinută prin tratarea formolului cu fenol, utilizată ca materie plastică pentru confecţionarea unor obiecte tehnice sau de uz casnic). În timpul experimentelor sale, Baekeland a obţinut accidental un amestec maleabil care putea rezista la temperaturi ridicate fără a se distorsiona. De atunci, plasticul este utilizat pe scară largă.

  4. Masele plastice (plasticul, plural plasticele) sunt produse sintetice de natură organică, anorganică sau mixtă, care se pot prelucra ușor în diferite forme, la cald sau la rece, cu sa • Primele materiale plastice au fost produse din transformarea materialelor naturale. În anul 1859 au apărut fibrele vulcanizate, în 1869 a aparut celuloidul și în 1897 galitul. Primul material sintetic apărut (1908) a fost rășina fenolformaldehidică numita bachelită. Exista numeroase procedee de fabricare a materialelor plasticeu fără presiune.

  5. PENICILINA Penicilina a apărut în 1928 în timp ce inventatorul său se afla în vacanţă. Bacteriologul scoţian Alexander Fleming a uitat să îşi cureţe instalaţia de lucru înainte de a pleca în vacanţă. Când s-a întors a observat o ciupercă ciudată pe câteva dintre culturile sale de bacterii. Mai mult, Fleming a observat că bacteriile pe care se afla acea ciupercă nu se mai dezvoltau. Penicilina este şi astăzi unul dintre cele mai utilizate antibiotice la nivel mondial.

  6. Inventarea penicilinei este unul dintre cele mai celebre accidente fericite ale secolului XX, potrivit Discovery. Alexander Fleming nu isicuratase masa de lucru inainte de a-si lua o zi libera, candva in anul 1928. La intoarcere, Fleming a observat ca se formase o ciuperca ciudata in una dintre culturilesale. Penicilina este un antibiotic derivat din fungii penicillium. Cu toate că descoperirea ei îi este atribuită lui Alexander Fleming (1928),[1]în anul 1870 medicul englez John Scott Burdon-Sanderson descoperise deja o legătură între mucegai și cultivarea bacteriilor. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babeș; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala[judecată de valoare] a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian

  7. Cuptoru cu microunde Energia microundelor este un fenomen natural care se manifestă atunci când curentul electric circulă printr-un conductor. Practic, microundele reprezintă o formă de radiație electromagnetică asemănătoare cu lumina solară sau cu undele radio. Aproape oricine știe astăzi ce este, la ce anume servește și cum se folosește un cuptor cu microunde. Mai puțin cunoscut este faptul că aparate folosind acest principiu de funcționare există la îndemâna oamenilor de peste șaizeci de ani și nu de ieri, de azi.

  8. În anul 1946, inginerul dr. Percy Spencer, de la Corporația Raytheon, desfășura un proiect legat de tehnologia radar. Americanul testa în laborator un tub electronic de înaltă frecvență, denumit magnetron, atunci când a constatat un fenomen bizar: batonul de ciocolată din buzunarul său s-a topit în timpul unui astfel de experiment. Episodul l-a uimit, așadar a mai supus ulterior testării boabe de porumb și un ou, pe care le-a expus în apropierea tubului alimentat cu electricitate. Atât reacția boabelor, care s-au transformat în floricele, cât și a oului, care a explodat, i-au dat de înțeles cercetătorului că era martor al unei expuneri la energie cu microunde de joasă densitate. Și s-a gandit că orice fel de hrană ar putea fi preparat după acest principiu. Prin urmare a modelat o cutie metalică ce putea fi alimentată cu electricitate, energie care nu putea evada creând un câmp electromagnetic de înaltă densitate. Atunci când alimentele erau introduse în cutia metalică și tratate cu microunde, temperatura lor creștea foarte rapid. Astfel a inventat dr. Spencer ceva ce avea să revoluționeze gătitul și a pus bazele unei industrii de multe milioane de dolari, cuptorul cu microunde.

  9. Cauciucul vulcanizat Cauciucul s-a răspândit în toată lumea pornind de la aborigenii din America Centrală și de Sud. Aceștia sunt cei care l-au și denumit “caoutchouc”, deviat din termenul “cahuchu”, aparținând, posibil, dialectului mezoamerican Nahuatl și care s-ar traduce, aproximativ, prin “lemn plângător”. Columb a fost cel care a introdus noul material în lumea occidentală, iar produsele din cauciuc s-au bucurat de un mare success, până în anii 1830, atunci când frenezia s-a domolit din cauza faptului că “lemnul exotic” se topea în apă fierbinte și devenea casant la frig

  10. Charles Goodyear a fost inventatorul care a descoperit cu acea ocazie cauciucul vulcanizat, sau neutru din punct de vedere termic. S-a întâmplat în Massachusetts, în 1839, atunci când cercetărorul își prezenta cel mai recent amestec de rășină, pucioasă și plumb. Ridiculizat, și-a ridicat nevrotic pumnul în aer și câteva picături din substanță au sărit pe o etuvă înfierbântată. Atunci când Goodyear a început să o curețe a observant că o bordură elastică se formase la marginea materialului întărit. Era începutul. Executând teste ulterioare, inventatorul a descoperit în cele din urmă cheia: aplicarea unui abur cauciucului sulfurizat timp de mai multe ore sub presiune, la o temperatură de aproximativ 132 de grade Celsius, a avut ca rezultat cauciucul vulcanizat.

More Related