NEÎNCREDEREA ÎN JUSTIȚIE - constatări, cauze, remedii – Sept 2008 Jud. Cristi Danileț

1. NEÎNCREDEREA ÎN JUSTIȚIE - constatări, cauze, remedii – Sept 2008 Jud. Cristi Danileț Ploiesti Tribunalul Cluj

2. I. Încrederea populației în justiție Barometrul de Opinie Publică, dec 2007, Fundaţia Soros (percepția!): • 76% dintre români nu au încredere în justiție (pe locul 3, după partidele politice 83% și Parlament 78%) • 20% au încredere în justiție - este vorba de un minim al încrederii, comparabil cu anii 1999 sau 2000. Din 1998 şi până în prezent, maximul încrederii românilor în justiţie a fost înregistrat în anul 2002. • 60-63% dintre români sunt nemulțumiți și foarte nemulțumiți de activitatea Guvernului în domeniul Justiției și 80% de activitatea Guvernului în combaterea corupției (corupția este văzută ca principala problemă din România, la egalitate cu cea a prețurilor și a locurilor de muncă).

3. Sondaj Gallup (CSM-BM), ian 2008: Încrederea în instituții: • pe primele locuri sunt biserica cu 84%, armata cu 65% și mass-media cu 56%; • doar 38% din populație are încredere în poliție, 20% din populație are încredere în justiție (32% are foarte puțină încredere sau deloc, iar 42% are puțină încredere), iar în CSM 18% (18% are foarte puțină încredere sau deloc, iar 30% are puțină încredere). Încrederea populației în personalul din sistemul juridic: • 42% încredere în notari, • 29% în polițiști, 28% în avocați, 28% în judecători, 26% în procurori, • 25% în funcționarii din justiție, • 23% în executorii judecătorești.

4. Eurobarometrul Comisiei Europene pt toamna 2007, (ian. 2008): ! Media increderii in justitie in UE e de 47%. JUSTITIE

5. Cea mai mare încredere în justiţie în România • a) în profil teritorial, este înregistrată în regiunile cu grad sporit de dezvoltare, respectiv Bucureşti, Nord-Vest şi Centru. În ultimele două a avut loc şi cea mai importantă creştere a scorului de încredere în sistemul judiciar, în ultimul an de zile. În regiunea Nord-Est a avut loc cea mai mare pierdere de încredere în justiţie, de aproape zece puncte procentuale în aceeaşi perioadă. Nemulţumirea faţă de sistemul de justiţie a sporit şi în regiunile Vest şi Sud-Vest. Greu de spus de ce o astfel de dinamică teritorială. Poate fi vorba de particularităţi regionale ale funcţionării justiţiei dar, în egală măsură, pot conta şi schimbările în sistemul de valori folosit de populaţie pentru evaluarea instituţiilor, a celor din sistemul juridic în mod particular. Nu este exclus ca experienţa de migraţie în străinătate, deosebit de ridicată în Moldova, să fi dus la o creştere a exigenţelor populaţiei în această parte a ţării şi, implicit, la un spor de nemulţumire în legătură cu justiţia românească. • b) Tinerii, indiferent de mediul rezidenţial, tind să aibă mai multă încredere în sistemul juridic. Declinul dramatic de încredere în justiţie se produce la populaţia vârstnică, cea din mediul urban în mod special, ceea ce nu se mai întâlnește în UE.

6. II. Cum se formeaza increderea? • perceptia asupra corectitudinii serviciilor (rapid, obiectiv, transparent, holistic) • perceptia asupra integritatii personalului (impartial, corect, necorupt, inteles). ! aceasta perceptie porneste de multe ori de la experienta→ FAPTE si IMAGINE

7. III. Ce e de facut? • Tinta: profesionalism • Mijlocul: responsabilizare • Premisa: open mind la critica • Instrument: evaluare externa si interna • Implementare: managerii si personalul • Feed-back: populatie, justitiabili, personal • Control: sefii institutii, departamente, CSM • Efect: umanizare, credibilizare, legitimitate

8. III a. Solutii la nivel de institutie • Management de instanta • Informatii de interes public • Comunicate de presa • Unificare practici administrative • Mecanism consultare extern-instanta • Parteneriate • Cultura organizationala • Constiinta sistemica • Avertizor de integritate • Verificari periodice a personalului si activitatii • Protectie scurgere de informatii

9. III b. Solutii la nivel de personal • Cunoasterea reglementarilor administrative, procedurilor judiciare, terminologiei etice (integritate, deontologie, aparenta, conflict de interese) si reglementarilor deontologice (cod pentru magistrati, pers auxiliar, functionari, personal contractual, auditori, notari, executori, consilieri juridici, politisti, pers. penitenciare). • Declararea averii, intereselor, rudeniilor • Stabilirea limitelor relatiei sef-angajat • Relatia cu publicul (poarta, registratura, arhiva) • Comportamentul in afara salii

10. III c. Solutii la nivel de justitiabili • Ghiduri: orientare spatiala in instante, servicii oferite, modele de actiuni si cereri • Afisare drepturi (cod conduita) si obligatii • Mecanism de sesizare nereguli (cutie, online, tel.verde) • Impartire aleatorie a dosarelor, continuitate complet • Exercitarea atributiilor: calm, rabdator, empatic, dezinteresat; ascultare asertiva; fermitate, politete • Management de dosar • Solutiile adoptate: motivate, convingatoare, limbaj accesibil, in termen, unitare • Evitare amanari, repuneri pe rol, frunzarire dosar, discutii private cu partile/procurorul; dosare strigate preferential • Antepronuntarea, pronuntare pe exceptii. Rol activ (probe, parti, calificare/incadrare juridica). Propria personalitate. • Publicare hotarari judecatoresti • E-justice & E-law

11. III d. Solutii la nivelul populatiei • Educatie juridica: drepturile omului, organizare judiciara, anticoruptie • Asistenta juridica primara • Date statistice si bugetare permanente • Acces informatii publice (raport de activitate, raport financiar, raport Legea 544/2001) • Reactie negativa a structurilor magistratilor la evenimente negative

12. IMPARŢIALITATEA: • Scop: - judecată obiectivă (“nimeni nu e mai presus de lege”) - judecători neutri, dezinteresaţi, nepartinici (“tratamentul părţilor trebuie să fie egal”) • Elemente: - lipsaoricărei prejudecăţi / prehotărâri - lipsa oricăruiinteresal judecătorului în cauza pe care trebuie să o soluţioneze (Piersack vs. Belgia, 1982)

13. ELEMENTUL 1 lipsa de prejudecăţi/prehotărâri Se bazează pe ipoteza unui RISC: un magistrat care a luat decizia cu un titlu, ar putea să repete aceeaşi decizie atunci când este pus să statueze cu un alt titlu (o cauză deja cunoscută de judecător îl poate face pe acesta la judecata în fond să se raporteze la opinia deja exprimată într-o circumstanţă anterioară). Sunt posibile două abordări, analize: una obiectivă şi una subiectivă.

14. concepţia obiectivă: imparţialitatea este funcţională (organică); aceasta exclude PREHOTĂRÂREA Explicaţii: • - priveşte jurisdicţia (se referă la orice judecător aflat în aceeaşi situaţie); • - lipsa de imparţialitate se prezumă absolut: oricine soluţionează un dosar într-o fază procesuală, nu poate lua o nouă decizie pe fond în acelaşi dosar (antepronunţare); • - presupune organizarea jurisdicţiei astfel încât să fie înlăturată orice îndoială a publicului, căci până şi aparenţa este importantă: justice must not only be done, it must also be seen to be done. Garanţii: interdicţii, incompatibilităţi, incapacităţi

15. concepţia subiectivă:imparţialitatea este personală; aceasta exclude PREJUDECATA Explicaţii: - se referă la un anume judecător, care trebuie să nu aibă nici un motiv în a favoriza sau defavoriza pe cineva; - se analizează gândirea sau atitudinea sa; - imparţialitatea se prezumă până la proba contrară. Ex: - face afirmaţii în legătură cu soluţia (antepronunţare), cu părţile - are legături de rudenie, de interese, de dependenţă - a polemizat cu petentul în presă Garanţii: abţinerea, recuzarea, strămutarea

16. Evoluţia jurisprudenţei CEDO în materia imparţialităţii: • A. iniţial – criteriul strict obiectiv • B. ulterior – criteriul obiectiv+elemente subiective

17. A. iniţial – criteriul strict obiectiv: este interzis exerciţiul succesiv al unor funcţii jurisdicţionale Cauze:Piersack vs. Belgia (1982), De Cubber vs Belgia (1984), Huber vs. Elveţia (1990) Motiv: simpla aparenţă duce la producerea riscului Efecte în dreptul naţional: cauzele de incompatibilitate – un judecător care a cunoscut o cauză în exerciţiul funcţiei sale nu poate analiza a doua oară cauza în exerciţiul aceluiaşi tip de funcţie şi în privinţa aceleiaşi fapte ex: - un judecător care a soluţionat cauza în fond nu poate cerceta cauza în calea de atac sau să rejudece după desfiinţare/casare cu trimitere - un judecător care a luat măsura arestării preventive în cursul urmăririi penale nu poate soluţiona cauza şi pe fond Rezultat:TIRANIA APARENŢEI Consecinţe: afectează mecanismul judiciar prin paralizare a funcţionării jurisdicţiilor naţionale

18. B. ulterior – criteriul obiectiv+elemente subiective: se face aprecierea in concreto a atitudinii judecătorului în diferite momente anterioare Scop: şi-a format sau nu judecătorul o opinie asupra fondului cauzei sau vinovăţiei acuzatului? Cauze:Hauschildt vs. Danemarca (1989), Sainte Marie vs. Franta (1992), Padovani vs. Italia (1993), Bulut vs. Austria (1996), Morel vs. Franţa (2000), Didier vs. Franţa (2002). Consecinţe: • - din implicarea în procedurile preliminare, prin luarea unor măsuri de către judecător anterior procesului (detenţie provizorie, audiere martori, autorizare interceptări sau măsuri asiguratorii, fixare termen) nu se poate deduce opinia asupra soluţiei sau vinovăţiei • - aprecierea preliminară a datelor nu este prejudecată a aprecierii finale, formată numai în urma dezbaterilor • - cunoaşterea aprofundată a unui dosar nu implică o prejudecată care să-l împiedice pe judecător să fie imparţial în momentul soluţionării fondului.

19. Aşadar: • - imparţialitatea nu interzice să îţi formezi o opinie, ci ea împiedică dorinţa de a nu ţi-o schimba (=de a înlătura rostul dezbaterilor): judecătorul trebuie să rămână deschis la primirea noilor fapte, argumente, interpretări; • - dar este lipsă de imparţialitate dacă judecătorul a tratat chestiuni în aceeaşi cauză sau în cauze ori chestiuni analoage atât timp cât s-a pronunţat asupra fondului, asupra culpabilităţii.

20. Elementul 2: evitarea oricărui conflict de interese „Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese in exercitarea demnităţilor publice si funcţiilor publice sunt 4 (art 71 din Legea 161 din 2003): • imparţialitatea, • integritatea, • transparenţa deciziei, • supremaţia interesului public.”

21. Definiţie conflict de interese • - acea situaţie sau împrejurare în care interesul personal, direct ori indirect, contravine interesului public, astfel încât afectează sau ar putea afecta independenţa şi imparţialitatea în luarea deciziilor ori îndeplinirea la timp şi cu obiectivitate a îndatoririlor care îi revin în exercitarea funcţiei publice deţinute sau • - o situaţie în care persoana ce exercită o demnitatepublică sau o funcţie publică are un interes personal (de regulă de natură patrimonială), care ar putea influenţa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuţiilor care îi revin potrivitConstituţiei şi altor acte normative. ! Am putea spune că o asemenea situaţie constituie o încălcare aprincipiilor de legalitate, imparţialitate şi obiectivitate, principii care stau la baza exercitării funcţiei publice.

22. Caractere conflict de interese • Beneficiarul deciziei poate fi: • decidentul; • familia, prietenii, apropiaţii săi; • persoane sau organizaţii cu care a avut, are sau va avea relaţii de afaceri, politice etc. • Interesul poate fi: • real sau aparent (creează suspiciune); • actual sau viitor; • direct sau indirect.

23. Exemple conflicte de interese(din practică şi legislaţie) • Persoana care a făcut cercetările preliminare sau exercită acţiunea disciplinară votează asupra aplicării sancţiunii; • Ministrul justiţiei propune numirea unei persoane ca Procuror General după care, în calitate de membru CSM, votează în secţia de procurori ai CSM acea propunere; • Un membru al colegiului de conducere al ICCJ dă aviz unei persoane pentru numirea ca judecător la ICCJ, după care în calitate de membru CSM votează asupra numirii acelei persoane; • Un membru CSM care este membru al unei asociaţii profesionale a magistraţilor decide cu privire la anumite cereri ale asociaţiei adresate CSM; • Un avocat apără părţi cu interese contrare în acelaşi dosar; • Avocatul renunţă la o parte şi angajează partea adversă, folosind informaţiile la care a avut iniţial acces; • Fostul avocat al unei părţi decide ca judecător în acel caz; • Un evaluator pentru acordarea unui proiect este şi aplicant sau lucrează în aceeaşi instituţie cu el, ori este în relaţie de rudenie sau administrativă ori în dispută cu el; • Şeful instituţiei acordă un premiu sau distincţie angajatului soţ/rudă; • Preşedintele instituţiei semnează un contract de achiziţii publice de construcţii privind renovarea clădirii instanţei sale; • Consilierul juridic al instituţiei acordă consultaţii angajaţilor care au litigiu cu aceasta;

24. Judecătorul este cesionar de bunuri litigioase sau îşi adjudecă bunuri scoase la licitaţie în raza Curţii de apel unde funcţionează; • Conducătorul instituţiei foloseşte maşina acesteia în interesul propriu, fără ca acest drept să îi fie conferit prin regulament; • Un angajat al firmei lucrează simultan la un client, furnizor, concurent; • Un terţ implicat (in)direct în producţia, prelucrarea, comercializarea petrolului controlează prin acţiunile deţinute firma de transport a petrolului; • Personalul de decizie din agenţiile pentru dezvoltare regională are acţiuni sau părţi sociale într-o societate comercială care beneficiază sub orice formă de sprijin financiar sau alte servicii furnizate de agenţii; • Un manager al companiei (ţinut să facă învestiţii minime) este şi acţionar (interesat de profit maxim); • Profesorul examinează un student care este rudă/soţ sau este angajat al unei firme ale sale; • Ministrul apărării acordă executarea unui contract în materie de armament unui firme, după care demisionează şi se angajează la acea firmă; • O firmă de contabilitate oferă servicii de auditare, dar şi de consultare aceluiaşi client; • O firmă privată de audit oferă şi alte servicii unui minister pe perioada derulării contractului. • Angajaţii unei instituţii publice află de o investiţie pe un teren ce urmează a fi expropriat şi cumpără acel teren;

25. Soluţii pentru conflictele de interese(scop: decizia trebuie luată în mod dezinteresat, judecătorul trebuie să fie obiectiv, trebuie formată o cultură a neutralităţii) • Nu pot fi evitate sau interzise, ci trebuie definite, identificate şi rezolvate. • În instituţii, se informează şeful pentru a decide. În justiţie însă, conducătorul sau colegiul de conducere trebuie doar consultat, părţile fiind cele care trebuie informate şi, numai dacă ele acceptă situaţia, judecata poate continua. • Dacă se ia decizia deşi există un conflict de interese, e abatere disciplinară sau infracţiune (abuz în serviciu sau corupţie). • Terţul care ia cunoştinţă de un conflict de interese neevitat de o altă persoană, ar trebui să informeze conducătorul instituţiei.

26. Coruperea bugetarilor Sondajele de opinie comandate de TI-Ro în cursul anului 2007 pentru întocmirea Raportului Naţional asupra Corupţiei şi pentru orientarea campaniei „Fără şpagă. Fără îmbogăţiţi din banii tăi”: • - 72% dintre români afirmă că ei percep corupţia ca un fenomen generalizat în instituţiile publice; cei percepuţi ca fiind corupţi sunt, în ordine, parlamentarii (25% dintre români fac această afirmaţie), medicii (în percepţia a 11% dintre români), judecătorii (10%), poliţiştii (10%); cei care au avut contact cu justiţia în ultimul an au declarat în proporţie de 10% că li s-a cerut mită, iar procentul a fost de 9% pentru contactul cu poliţia (! Experiență); • - 28% dintre cetăţeni au afirmat că li s-au cerut bani, cadouri sau alte bunuri sau avantaje în ultimul an (2006), de către funcţionarii publici; 80% dintre români nu au reclamat niciodată faptul că li s-a cerut mită; • - doar 8% nu apelează la cunoştinţe sau şpagă când rezolvă o problemă la o instituţie, restul de 92% s-ar interesa de o anumită legătură cu funcţionarul public care ar trebui să le rezolve problema;

27. Corupția în justiție Sondajul Gallup din 2008 efectuat la solicitarea CSM, se relevă rezultate mult mai grave: • - în opinia a 7% dintre grefieri mulți judecători sunt implicați în acte de corupție, 8% opinează pentru corupție în rândul procurorilor, 19 % pentru avocați, 13% pentru notari, 20% pentru polițiști, 3% pentru funcționari din justiție, 15% pentru executori judecătorești. • 12% dintre grefieri consideră că pentru îmbunătățirea stării justiției române o prioritate este reducerea corupției din sistemul juridic;

28. Percepția populației cu privire la corupție

29. Percepția avocaților cu privire la corupție

30. Deci: TREBUIE SA FACEM TOTUL CA JUSTITIABILUL SA VINA LA MAGISTRAT CU INCREDERE, NU CU FRICA! SUNTEM CORECTI, DAR TREBUIE SA SI ARATAM ASTA! DIN CREDIBILITATEA NOASTRA VINE INCREDEREA DIN PARTEA POPULATIEI MULTUMESC, jud. Cristi Danilet, Tribunalul Cluj