1 / 40

Leziuni celulare (II)

Leziuni celulare (II). Acumulări intra- şi extracelulare. Leziuni cronice. Acumulări intracelulare Mecanisme pentru acumulările intracelulare: Substanţa endogenă normal ă este produsă într-un ritm crescut sau normal, dar rata de eliminare din celulă este redusă (acumulări lipidice);

eavan
Download Presentation

Leziuni celulare (II)

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Leziuni celulare (II) Acumulări intra- şi extracelulare

  2. Leziuni cronice Acumulări intracelulare • Mecanisme pentru acumulările intracelulare: • Substanţa endogenă normală este produsă într-un ritm crescut sau normal,dar rata de eliminare din celulă este redusă (acumulări lipidice); • Substanţa endogenă normală/anormală se acumulează deoarece nu poate fi metabolizată – defecte enzimatice → boli de stocaj (tezaurismoze); • Substanţa exogenă anormală este depozitată şi se acumulează în celulă deoarece celula nu prezintă echipamentul necesar degradării sau nu are capacitatea de a o transporta (acumulările de CsauSi).

  3. Leziuni celulare reversibile cronice Steatoza – acumulare de trigliceride (lipide neutre) în celulele organelor parenchimatoase (ficat, rinichi, cord), care în mod normal nu conţin lipide în cantităţi vizibile. Cauze: Toxice: alcool etilic, cloroform Hipoxia cronică DZ Malnutriţia Obezitatea

  4. Steatoza hepatică– mecanisme de producere – Esterificare ↑ (Etilism cronic) Mobilizare↑ de AGL (DZ, malnutriţie, etilism) AGL + Glicerol TG AGL (vena portă) Sinteză ↓ de LP (Malnutriţie, hipoxie, toxice) N Oxidarea ↓ a AGL (Hipoxie, etilism, toxine) Proteine LP Hepatocit Sinusoide → Vene hepatice

  5. Steatoza hepatică (HE) Microveziculară, macroveziculară (reversibile), chisturi lipidice (ireversibile)

  6. Steatoza hepatică (negru Sudan)

  7. Acumulări de colesterol şi esteri de colesterol • Macrofagele se încarcă cu lipide→celule xantice (celule cu citoplasma spumoasă): • Ateroscleroza; • Sdr. hiperlipidemice ereditare sau dobândite: • cutanat: xantelasma (unghi intern ochi); • veziculă biliară: vezicula fragă(colesteroloza); • tendoane: xantomul.

  8. Vezicula fragă (colesteroloza)

  9. Cristale de colesterol în placa ATS

  10. Hipercolesterolemia familială • Frecvenţă -1:500 (populaţia generală); • Transmitere AD; • Mutaţie în gena receptorului pentru LDL (CRS 19): • Afectează transportul intracelular şi catabolismul LDL = acumularea LDL în plasmă; • Efecte: • Xantoame cutanate; • ATS precoce; • Deces prin IM.

  11. Acumulări de glicogen • Anomalii în metabolismul glucozei sau a glicogenului: • Diabet zaharat – metabolism aberant al glucozei → acumulări de glicogen în MB: • glomerul, epiteliu tubular renal, • hepatocite, • miocite cardiace, • celulele β ale insulelor Langerhans pancreatice. • Boli de stocaj a glicogenului (glicogenoze sau dextrinoze) • Sunt boli genetice cu defecte enzimatice în sinteza sau degradarea glicogenului (11 tipuri distincte); • Rezultă stocarea intracelulară a glicogenului → moarte celulară.

  12. Glicogenoze - exemple Glicogenoza de tip I (hepato-renală) – b. von Gierke (↓glucozo 6 fosfatază) → hepato-reno-megalie → hipoglicemie; Glicogenoza de tip II (generalizată) – b. Pompe (↓ acid α glucozidaza) → cardio/hepato-megalie, hipotonie musculară şi insuficienţă cardio-respiratorie; Glicogenoza de tip V (miopatică) – sdr. McArdle (↓fosforilaza musculară) → acumulare de glicogen sub sarcolemă.

  13. Boli de stocaj lizozomalGangliozidozele

  14. Boli de stocaj lizozomal

  15. Boli de stocaj lizozomal Glicoproteinoze

  16. Acumularea de pigmenţi • Pigmenţii sunt substanţe colorate cu origine exogenă/endogenă. • Pigmenţi exogeni: • Injectare (cosmetici), • Inhalare (ocupaţionali) (fum de ţigară, praf de cărbune): • antracoza pulmonară; • pneumoconioza lucrătorilor din minele de cărbune; • Ingestie (amalgam, Pb, Ag, caroteni, antrachinonă); • Pigmenţi endogeni: • Lipofuscina şi ceroidul; • Melanina; • Pigmenţii hemoglobinei • Cu Fe (hemosiderina); • Fără Fe (bilirubina).

  17. Alţi pigmenţi • Tetraciclinele – în oase, dinţi (galben) • Ag – administrarea cronică de medicamente cu Ag • Carotenii (morcovi, cosmetice cu β-caroten)

  18. Acumularea de pigmenţi • Pigmenţii sunt substanţe colorate cu origine exogenă/endogenă. • Pigmenţi exogeni: • Injectare (cosmetici), • Inhalare (ocupaţionali) (fum de ţigară, praf de cărbune): • antracoza pulmonară; • pneumoconioza lucrătorilor din minele de cărbune; • Ingestie (amalgam, Pb, Ag, caroteni); • Pigmenţi endogeni: • Lipofuscina şi ceroidul; • Melanina; • Pigmenţii hemoglobinei • Cu Fe (hemosiderina); • Fără Fe (bilirubina).

  19. Lipofuscina şi ceroidul • Sunt “pigmenţi lipidici lizozomali”. • Reprezintă acumularea intracelulară (în fago-lizozomi) de produşi non-degradabili (complexe de proteine şi lipide) • MO: Granule galben-brun care se acumulează în miocard, ficat, creier, macrofage; • ME: granule electron dense perinucleare;

  20. Lipofuscina • fuscus (lat.) = brun • “pigment de uzură/îmbătrânire” = marcher al îmbătrânirii celulare. • produs al autofagiei. • coloraţiile PAS şi Perlsnegative

  21. Ceroidul • Cera (lat.) = ceară; • “Pigment de debarasare” (rezultat al heterofagiei şi metabolismului lipidic crescut în macrofage) • Material omogen, • Roşu cu Ziehl-Neelsen. Ceroid în celulele Kupffer

  22. Melanina Tirozinaza (din ribozomi) Tirozina DOPA Melanină Injectată în celulele vecine sau Fagocitată în derm de Mf (melanofori) Factori stimulanţi(+): ACTH, estrogen, MSH Factori inhibitori (-): melatonin, fenilalanin, glutation. Melas (gr.) = negru; Pigment negru-brun fin granular, produs în melanocite;

  23. Hiperpigmentarea • Generalizată (melanodermia): b. Addison (insuf. CSR – în TBC, amiloidoză, inflamaţii, MTS) • Tegumentele şi mucoasele au culoare negricioasă. • Localizată • Nevi melanocitari • Melanomul malign • Efelidele (pistruii) • Melasma (gravide) • Pericicatricial.

  24. Hipopigmentarea • Generalizată – Albinismul • Lipsa tirozinazei = nu se sintetizează melanină. • Localizată – Vitiligo • Zone albe cu lizereu hiperpigmentat, “zebra” (zone în care melanoblaştii au dispărut).

  25. Pigmenţii hemoglobinei • Cu Fe – hemosiderina • Fără Fe – pigmenţii biliari • Hematina

  26. Hemosiderina Pigment granular cristalin, derivat din Hb; • formă de stocaj a Fe3+, • intra-/extracelular (brun-gălbui – HE, albastru - Perls), • greu mobilizabil (este legat de apoferitină şi carbohidraţi). • Hemosideroza: • Generalizată (în Mf din ficat, măduva osoasă, splină, ggl ly) • Cauze: administrare de Fe, anemii hemolitice, transfuzii repetate; • Macro: organele capătă o tentă brună, dar leziunile sunt reversibile • Nu afectează metabolismul celular. • Localizată • organele cu stază cronică – în siderofage, • în periferia zonelor de hemoragie;

  27. Hemocromatoza(Hemosideroză generalizată idiopatică) Defect genetic congenital →absorbţie crescută de Fe în duoden şi jejun; • Acumulare ireversibilă, intracelulară, cu afectarea metabolismului celular→ insuficienţă funcţională a organului. • Distruge celulele, stimulează fibroza • în ficat (ciroză), miocard (insuficienţă cardiacă), pancreas (DZ).

  28. Acumulare de pigmenţi biliariSindromul icteric Acumulare în exces de pigment biliar (bilirubină) în celule şi ţesuturi, manifestat prin culoarea galbenă a tegumentului şi sclerelor. Hiperbilirubinemia - bilirubina serică > 1,2 mg/dl, icteruldevine evident - bilirubina serică > 2-2,5 mg/dl.

  29. Sindromul icteric Mecanisme (anomalii în metabolismul şi excreţia bilirubinei): icter hemolitic (bilirubina neconjugată crescută - anemia hemolitică) icter hepatocelular (bilirubina neconjugată şi conjugată crescută) ereditare: sdr. Gilbert, sdr. Crigler-Najjar, sdr. Dubin-Johnson, sdr. Rotor; dobândite: medicamente, hepatită, ciroză, icter neonatal icter obstructiv/colestatic(bilirubina conjugată crescută)

  30. Sdr. icteric Macroscopic: Tegumentele, sclerele şi viscerele capătă o culoare galbenă-verzuie Culoarea poate vira spre verde datorită oxidării bilirubinei în biliverdină Rămân necolorate ţesutul elastic, cartilajul şi encefalul Microscopic: Pigment brun-verzui intracitoplasmatic Trombi biliari

  31. Acumularea de proteine Hialinoza Hialinul(hialos, gr. = sticlos) – amestec de proteine plasmatice, cu structură omogenă, eozinofilă (HE); Macroscopic: zonă albă. • Se poate acumula: • Intracelular: • corpi Mallory (H. cr. alcoolică) • corpi Russell (Ig transformate, intraplasmocitar – tumori, inflamaţii cr.), • în cel epit tub contorţi (sdr. nefrotic) – prin rezorbţia proteinelor (albuminelor). • Extracelular (!! cel mai important !!): • În peretele vaselor, în ţes conj după inflam cronice, în trombii organizaţi conjunctiv, corpii albicans.

  32. Hialinul

  33. Hialinul Hialinoscleroza arteriolei aferente (HTA)

  34. Amiloidoza • Leziune degenerativă exclusiv extracelulară, caracterizată prin depunerea de amiloid. • Amilon (gr.) = amidon • Amiloidul este o proteină anormală cu structură fibrilară constituită din: • o componentă variabilă (90%), reprezentată de un lanţ de polipeptide beta-plisate, neramificate, de lungimi diferite şi lăţime de 7 - 10 nm şi • o componentă constantă (10%), glicoproteină nefibrilară, pentagonală, PAS pozitivă.

  35. Amiloidoza Natura chimică: • Proteina fibrilară – lanţuri uşoare de Ig – AL – amiloidoza primară; • Proteina fibrilară non-Ig – AA (amyloid associated) – amiloidoza secundară; • Transtiretina (TTR) • TTR normală – depozite la persoanele în vârstă, • TTR formă mutantă – polineuropatie amiloidă familială; • β2 microglobulina – component al complexului major de histocompatibilitate – fibrila de amiloid (Aβ2m) – complicaţie la persoanele cu hemodializă de lungă durată; • Proteina β – amiloid (Aβ) – b. Alzheimer (Aβ – derivă dintr-o glicoproteină transmembranară – proteina precursor a amiloidului – APP), • Amiloidul endocrin – procalcitonina.

  36. Clasificarea amiloidozei

  37. Clasificarea amiloidozei

  38. Amiloidul • Reacţii de identificare: • Soluţia Lugol (iod) – brun-roşcat • Roşu Congo – roşu • Lumina polarizată + r. Congo – birefringenţă verde • van Gieson – galben • HE – roz

  39. Amiloidoza Amiloidoza renală

  40. Calcificarea patologică Depunerea anormală de săruri de calciu asociată cu cantităţi mici de fier, magneziu şi alte minerale. Tipuri: • Calcificarea distrofică: • Depuneri de săruri de Ca în ţesuturile inflamate/necrozate în condiţiile unei normocalcemii; • calcificarea valvulei Ao, • plăci ATS calcificate, • calcificarea trombilor venoşi (fleboliţi); • Calcificarea “metastatică” • depunerea de săruri de calciu în ţesututuri normale în condiţiile unei hipercalcemii: • Hipercalcemii (cauze):disfuncţie endocrină (hiperparatiroidism), catabolism osos crescut (mielom multiplu, metastaze osoase, leucemii), hipervitaminoza D, sarcoidoza; • Exemple: guşa nodulară cu calcificări interstiţiale, nefrocalcinoza.

More Related