Proba ţiunea în practici cotidiene

1. Probaţiunea în practici cotidiene Chişinău, 27 noiembrie 2009

2. Probaţiunea presentinţială; • Probaţiunea sentinţială în comunitate, inclusiv munca neremunerată în folosul comunităţii; • Probaţiunea penitenciară; • Probaţiunea post-penitenciară; • Aspecte instituţionale;

3. Probaţiunea presentinţială • Evaluarea psiho-socială a personalităţii bănuitului, învinuitului, inculpatului; • Cadrul normativ-juridic adoptat (în cazul minorilor întocmirea obligatorie a referatului presentenţial, Legea cu privire la probaţiune, art. 8); • Experienţe anterioare şi transferul de bune practici;

4. Probaţiunea presentinţială • Utilitatea/scopul referatului de probaţiune înţeleasă în mod diferit: • “o concretizare enormă a prevederilor art. 75 CP; • aplicarea pedepsei mai blânde pentru minori; • vizează comportamentul minorilor în evoluţie; • pentru reintegrarea minorilor; • concluziile referatului în marea majoritate a cazurilor sunt decisive; • posibilitatea aplicării măsurii preventive non-privative de libertate (justificarea); • pedeapsa desigur trebuie să corespundă persoanei infractorului; • într-o oarecare măsură constată şi gradul de vinovăţie”; ! Instruire şi dialog pentru înţelegerea scopului

5. Probaţiunea presentinţială • “Calitatea” informaţiei din referat recunoscută; • Necesitatea referatului constatată (procurori, judecători), inclusiv pentru cauzele cu adulţi; - criteriile!; • Necesitatea acordării asistenţei primare (procurori, judecători, consilieri de probaţiune) în cauzele minorilor –baza normativ-juridică!; • Termenul întocmirii (judecătorii, procurorii -10 zile, consilierii de probaţiune– 14 zile) – analiza!; • Consilierii invocă: imposibilitatea deplasării în teritoriu; termeni reduşi ceruţi de solicitanţi, număr mare de solicitări; doar 60 % întruniri cu beneficiarii în condiţii de confidenţialitate; “şedinţe în coridor” – consolidarea capacităţilor instituţionale ale serviciului de probaţiune.

6. Probaţiunea sentinţială în comunitate • Există o înţelegere a necesităţilor beneficiarilor (supraveghere, asistenţă şi consiliere)– dezvoltarea tehnicilor de evaluare a nevoilor; • Continuă să existe practici defectuoase a “întrevederilor odată în lună”, “discuţie de profilaxie cu minorii”, “supravegherea, alte activităţi nu se practică” – monitorizarea activităţii consilierilor de probaţiune şi dezvoltarea programelor comunitare (ale serviciului şi în comunitate); • Activitatea consilierilor, de regulă, este apreciată de judecători, procurori, deşi uneori “este o activitate necesară, dar ineficientă” - dezvoltarea tehnicilor de lucru, consolidarea capacităţilor instituţionale şi monitorizarea activităţii;

7. Munca neremunerată în folosul comunităţii: • Impactul potenţial/avantajele/filosofia pedepsei recunoscută ABSOLUT (APL, judecători, procurori, consilieri de probaţiune); • “Calitatea executării” nu totdeauna este adecvată – eforturile consilierului, APL şi condamnatului – parteneriate, instruire şi sporirea nr. de consilieri; • APL – conştientizarea superficială a rolului care le revine (“bătaie de cap; sarcini suplimentare pentru APL vs. lucrări prost plătite, economie la buget, nu rămâne familia în sarcina noastră”) – informare şi parteneriate;

8. Probaţiunea penitenciară: • Consolidarea eforturilor educaţionale (reducerea diferenţei detenţie-libertate); • Nr. de asistenţi sociali şi psihologi; • Planificarea executării; consecvenţa şi continuitatea programelor de lucru; • Diversificarea contactelor cu comunitatea (inclusiv serviciul de probaţiune)

9. Probaţiunea post-penitenciară: • Înţelegerea diferită a rolului consilierului de probaţiune la acestă etapă: • Direcţionarea beneficiarilor către organele competente; • Colaborăm cu serviciile locale; • Acordarea asistenţei şi consilierii !Ghidurile practice de activitate Dificultăţi în activitatea consilierului: au motivaţie redusă pentru schimbare, nu doresc să colaboreze, birocratism în activitatea organelor de stat – dezvoltarea tehnicilor de lucru şi stabilirea parteneriatelor;

10. Aspecte instituţionale • Motivarea personalului; • Eficientizarea activităţii (ex. evidenţa automatizată); • Asigurarea mediului de activitate (spaţiu, transport etc.); • Vizibilitatea şi transparenţa serviciului de probaţiune (încrederea şi implicarea comunităţii); • Colaborarea serviciilor de probaţiune la nivel regional (intern, extern) şi internaţional în dezvoltarea programelor şi tehnicilor de lucru; • Colaborarea cu actorii din comunitate (programele în comunitate), inclusiv cu sistemul penitenciar (lucrul în comun); • Colaborarea cu actorii din justiţia penală (scop comun – înţelegere comună a rolurilor şi sarcinilor); • Management pro-activ şi monitorizare independentă

11. Comentarii.... • Întrebări..... Deviza IRP Lucruri mici pentru un viitor mare