Cet ăţenie şi identitate naţională/religioasă în Uniunea Europeană

1. Cetăţenie şi identitate naţională/religioasă în Uniunea Europeană - premise, fundamente, contradicţii -

2. Europeanul – cetăţean sau consumator? • Cetăţenia are conţinuturi culturale • Fără definirea clară a acestora nu se poate vorbi riguros despre cetăţenia europeană • Gripajele procesului de unificare culturală sunt de natură culturală (identitară şi religioasă) • “A vorbi despre identitatea europeană fără a vorbi despre identitatea naţională înseamnă a bate din palme cu o singură mână” • Islamul ca provocare la adresa modernităţii europene

3. Religia – resurecţia unei mize ignorate • Există patru raţiuni pentru care religia reintră astăzi pe agendă (distincţiile sunt teoretice): • Constituţia europeană • Problema solidarităţii europene • Problema identităţii europene • Problema simbolisticii religioase (Islamul)

4. 1. Sacru şi secular în Constituţia europeană • Lipsă de consens faţă de introducerea / neintroducerea referinţei creştine în Constituţie: s-a cerut şi introducerea explicită a “moştenirii creştine” şi precizarea explicită a “naturii seculare a Europei”. • Articolul 37 al proiectului de Constituţie şi Articolul 10 din Carta Europeană a Drepturilor Fundamentale definesc relaţia dintre Biserică şi Stat în UE. • Primul principiu: “libertatea religioasă” • Al doilea principiu: “autonomia comunităţilor religioase” – UE recunoaşte “identitate şi contribuţia specifică” a bisericilor la viaţa Europei (limbajul e vag, dar sugerează că aceste comunităţi sunt distincte de alte asociaţii sau instituţii).

5. Sacru şi secular în Constituţia europeană (2) • Al treilea principiu: “dialog regulat” între UE şi comunităţile religioase ale Europei (dar şi cu organizaţile filosofice sau non-confesionale) – “laicitatea” nu înseamnă ghetoizarea bisericilor • Al patrulea principiu: UE respectă “status-ul pe care legislaţia naţională îl conferă bisericilor sau asociaţiilor religioase” – relaţia dintre biserică şi stat sau tipurile de cooperare sunt la latitudinea legilor naţionale ale membrilor UE (nu există model unic şi impus). • Concluzii: lipsa referirii la Creştinism (Constituţia este a tuturor), lipsa precizării în Constituţia a “tratamentului egal acordat religiilor), lipsa de claritate în definirea termenilor “sacru” şi “secular”, dialogul cu Bisericile se poartă doar despre subiecte “seculare” etc.

6. 2. Solidaritatea europeană • Deficitul solidarităţii europene se poate evidenţia prin: • Criza statului bunăstării, exprimată prin refuzul statelor bogate de a ajuta statele sărace (mai ales din Est) • Lipsa de solidaritate faţă de războiul din Irak • Problema migraţiei şi a “populismului” • Apare în discuţia raportul dintre unitate şi diversitate religioasă; locul Islamului şi provocările pe care acesta le aduce etc.

7. 3. Problema identităţii europene • Religia nu pare astăzi o componentă consistentă a identităţii europene: Constituţia care se pregăteşte astăzi Europei – draftul iniţial care constituie baza dezbaterilor actuale - nu conţine nici o referire la creştinism sau valorile creştine. Tratatul de la Maastricht, sau, mai recent, cel de la Nice au fost denumite “Church blind”. • Pe de altă parte, există apelul la religia creştină a unor lideri europeni sau implicarea bisericilor europene (în special cea catolică) în dezbaterile privind identitatea continentului. • Invitaţia lui Jaques Delors (stânga catolică) de “a da Europei un suflet”, aserţiune repetată şi de urmaşii săi de la Comisia europeană, Jaques Santer şi Romano Prodi (formula a devenit în 1995 program european la care participă lideri religioşi, în special catolici şi protestanţi). • 2003 – proiectul “Dimensiunea culturală şi spirituală a Europei” iniţiat de Romano Prodi.

8. Problema identităţii europene (II) • Reţelele sau manifestările creştine supra-naţionale care brăzdează astăzi continentul: “Manifestul pentru o conştiinţă europeană” – 2000; “Convenţia europeană creştină” – Barcelona 2002; “Zilele catolice Central-Europene” etc., etc.). • Intervenţiile repetate ale Papei în legătură cu identitate creştină a continentului: “Regăsiţi-vă! Fiţi voi înşivă! Revitalizaţi rădăcinile comune!” (în discursul recent al Papei, constituirea Bisericii Catolice apare ca un “act european”, piatră de temelie a identităţii europene comune care se cere azi “regăsită”).

9. 4. Problema simbolisticii religioase (cazul Islamului) • Consecvenţa deciziilor (libertate versus restricţie): Un exemplu - dilema occidentală privitoare la afişarea publică a însemnelor religioase, respectiv cazurile din Marea Britanie, Germania, Franţa sau Italia – chiar nucleul tare a ceea ce numim îndeobşte „Europa” – în care statul se vede nevoit să intervină şi să legifereze, în numele laicităţii, împotriva simbolisticii religioase în spaţiul public. Modelul turcesc pentru Europa? • Public / privat • Religia ca un... hobby

10. Religia, musulmanii şi modernitatea (I) • Diferenţele dintre religii sunt însă importante, căci Creştinismului îi este mai lesne să se adapteze cu laicitatea decât Islamului -„inventatorul” separaţiei dintre biserică şi stat a fost protestantul John Lock.) • Laicitatea ca valoare supremă (două perspective asupra laicităţii franceze: Edgar Morin şi Regis Debray) • Criza distincţiei public / privat.

11. Religia, musulmanii şi modernitatea (II) • Contra-argumente: identităţile inşilor trebuie respectate de orice stat de drept şi că acesta nu trebuie să legifereze împotriva lor, dar identitatea religioasă este singura care beneficiază de un tratament special? Acest tip de identitate nu poate fi afişată public; • „Soluţia” liberală: să te comporţi public ca şi cum religia nu are nici o importanţă pentru tine! • Religia devine, după vorba teologului american Stephen L. Carter, “… just another hobby”. Unii merg duminica la pescuit, alţii la film, alţii la munte, alţii... la biserică. • Diferenţa dintre „libertatea religie” şi „autonomie”. „Dreptul la religie” nu înseamnă, automat, şi „libertatea religiei” - presupune, în subsidiar, faptul că „religia” (credinţa) este doar una dintre multele credinţe pe care inşii le posedă la un moment dat – argument secular.

12. Concluzii • Eurobarometrul sugerează criza • Teoriile principale care fundamentează integrarea europeană ca proces sunt în criză • Aspectele culturale au fost neglijate; nevoia unor noi abordări • Avatarurile “patriotismului constituţional” (Habermas) • Problema cetăţeniei europene se va afla în criză atâta vreme cât aspectele de mai sus nu vor fi soluţionale