Download
1 / 23
230 likes | 383 Views
OAMENI CELEBRI. VEDETE ALE SCENEI Î NAINTE DE ANUL 1 000. Tiu Andreea. Cu mult î nainte de inventarea cinematografului, cântăreţii, dansatorii şi actorii evoluaseră pe scene şi î n teatre, î n faţa publicului. Se consideră că originile
E N D
OAMENI CELEBRI. VEDETE ALE SCENEI ÎNAINTE DE ANUL 1 000 Tiu Andreea
Cu mult înainte de inventarea cinematografului, cântăreţii, dansatorii şi actorii evoluaseră pe scene şi în teatre, în faţa publicului. Se consideră că originile teatrului pot fi găsite în ritualurile religioase ale comunităţilor primitive, cu milenii în urmă, totuşi activităţi ce sunt considerate predecesoare directe ale teatrului modern au apărut în secolul al V-lea î.Hr., în Grecia Antică.
În jurul secolului al VI-lea î.Hr., autorităţile ateniene fixaseră patru festivaluri anuale pentru cinstirea cultului lui Dionysos, zeul grec al vinului şi fertilităţii. În jurul anului 534 î.Hr., a fost stabilit un concurs de dramă pentru Marile Dionisii , cel mai important şi prestigios dintre festivaluri. Poeţii şi compozitorii trebuiau să prezinte trei tragedii şi o piesă cu satiri (comedie). Câştigătorul primului asemenea festival a fost un conducător de cor ditirambic , pe nume Tespis, care este considerat primul actor.
Pan este în acelaşi timp satir şi zeu grec
“Tespis”, sculptură în bronz de Robert Cook, aflată în faţa teatrului din Canberra
Poeţii care au concurat la Marile Dionisii au fost unii dintre primii dramaturgi, de exemplu Eschil (525- 456 î.Hr.), care a scris trilogia Orestia. Alţi autori importanţi şi câştigători la Marile Dionisii au fost Sofocle(496-405 î.Hr.), care a scris Antigona şi Electra, şi Euripide(484-406 î.Hr.), care a scris piesa cu satiri Ciclopii.Piesele cu satiri au fost dezvoltate ulterior în comedii, de către Aristofan (448-380 î.Hr.). Spre sfârşitul secolului al IV-lea î.Hr., comedia a câştigat în importanţă şi unul dintre cei mai de seamă autori ai genului a fost Menandru (343-291 î.Hr.).
Portretul de pe un vas grecesc al unui actor dintr-o piesă pierdută de-a lui Sofocle, Andromeda
Pe măsură ce s-a întins spre sud, Imperiul Roman a cunoscut teatrul grec şi a adoptat multe dintre caracteristicile acestuia, totuşi teatrul roman a diferit în mare măsură de al grecilor. Similar altor mijloace de divertisment romane, ca luptele de gladiatori, teatrul a devenit pur şi simplu un spectacol popular, adesea foarte crud.Actorii erau frecvent sclavi, care erau ucişi realmente în piese.
După impunerea Bisericii creştine, teatrul a căpătat o reputaţie nefavorabilă şi în jurul anului 4 d.Hr. creştinilor li s-a interzis să asiste la spectacole de teatru sau să joace în piese. După aceea, actorii, acrobaţii, luptătorii, jonglerii şi menestrelii au fost nevoiţi să ducă o existenţă ambulantă, susţinând spectacole cu ocazii speciale, de exemplu la nunţi şi botezuri.
