Download
1 / 27
270 likes | 428 Views
DUMINICA A IV-A A PASTELUI. Eu sunt pastorul cel bun !. Ioan 10,11-18. Isus le-a spus iudeilor: Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
E N D
DUMINICA A IV-A A PASTELUI Eu sunt pastorul cel bun! Ioan 10,11-18
Isus le-a spus iudeilor:Eu sunt păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
Cel plătit şi care nu este păstor, căruia nu-i aparţin oile, vede că vine lupul, lasă oile şi fuge, iar lupul le răpeşte şi le împrăştie; pentru că este plătit şi nu-i pasă de oi.
Eu sunt păstorul cel bun. Eu le cunosc pe ale mele şi ale mele mă cunosc pe mine aşa cum mă cunoaşte Tatăl şi eu îl cunosc pe Tatăl; iar eu însumi îmi pun viaţa pentru oi.
Mai am şi alte oi, care nu sunt din staulul acesta; şi pe acelea trebuie să le aduc; iar ele vorasculta glasul meu şi va fi o singură turmă şi un singur păstor.
De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou.
Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi.Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou. Această poruncăam primit-o de la Tatăl meu.
În timpurile biblice existau două feluri de păstori: Pentru cel angajat, îngrijirea turmei era doar o slujbă. El trecea de la o turmă la alta, în funcţie de condiţiile slujirii, şi nu şi-ar fi riscat viaţa pentru oi. La vederea lupilor sau a hoţilor el ar fi fugit să îşi salveze viaţa, lăsând turma la mila invadatorilor. Isus a spus că el nu este acest gen de păstor.
Mai există apoi păstorul-proprietar al turmei, care creşte împreună cu turma şi rămâne cu aceeaşi turmă toată viaţa sa. El cunoaşte fiecare oaie din turmă. Le cheamă pe fiecare pe nume şi îţi poate spune povestea personală a fiecăreia dintre oi, când şi unde s-a născut, problemele pe care le-a avut în viaţă, caracteristicile ei personale.
El se îngrijeşte de nevoile individuale ale fiecăreia dintre ele.Ştie care ar putea rămâne în urmă după un drum lung şi le duce în braţe. Ştie care ar putea să se îndepărteze de turmă şi le urmăreşte cu atenţie atunci când ajung în locuri periculoase. Ştie care sunt gestante şi au nevoie de hrană specială.
Când turma este atacată de lupi sau hoţi, el îşi riscă viaţa şi se luptă să îşi apere oile. El este bunul păstor care îşi dă viaţa pentru oile sale.
Oile care pasc pe marginile munţilor, care se depărtează de turmă şi de păstor, deseori sunt răpite de lupi. Oile care rămân aproape de păstor, se simt în siguranţă, pentru că el, în caz de nevoie, le va salva.
Şi alte oi vor asculta glasul meu!Isus le arată iudeilor că vor pierde conducerea oilor şi că va stăpâni şi va conduce el. Se arată că va amesteca turmele neamurilor cu cei ascultători din Israel, va chema la cunoaşterea lui Dumnezeu popoarele de pretutindeni.(Sf. Ciril al Alexandriei)
OAIA CEA PIERDUTĂCostache IoanidPe-un hău fără vad,pe-o gură de Iad,ce umbră fugarăurcă şi coboarăîn faptul de seară?E oaia din urmăfugită din turmă,e oaia pierdută,una dintr-o sută,e oaia ce plângecu lacrimi de sânge...
„Drăguţule bace,vino de mă-ntoarce,de mă-ntoarce-acasădin negura deasă.Iată-ţi cer iertarec-am rămas pe vale,crezând că-n genunesunt ierburi mai bune,crezând că-n rovinesunt ape mai line,crezând că-n speluncisunt umbre mai dulci.Nu ştiam că-n lumeapele-s spume,bulgării sunt sterpişi umbra-i cu şerpi”.
Plânge-amar oiţa,plânge mioriţa.Dorm viroage-afunde.Nimeni nu răspunde.Iar pe-un deal de stâncă,din bezna adâncă,iese lup flămândlung adulmecând,prin ceaţă urlând...„Au-auuu... oare cineplânge cu suspineprin gropi cu jivine?Au-auuu... soră dulcece alean te-aducede sus, din răscruce?”
„Drăguţule bace,vino de mă-ntoarce-acasă,unde iarba-i deasă,mă-ntoarce la stână,unde apa-i bună,unde-s garduri ’nalteşi lupii deoparte.Lasă-le-adormiteoile smerite,lasă-le-ntre mirţioile cuminţi,în iarbă cu rouă,nouăzeci şi nouă,şi vino prin ceaţăla oaia răzleaţă,la oaia-nşelată,cea mai vinovată,de lup căutată!”
„Au-auuu... soră bună,haidem împreunăsă-mpletim cunună!Au-auuu... stea frumoasăvin’ la mine-acasă,ca mândră mireasă!...”„Drăguţule bace,vino de mă-ntoarce,de mă-ntoarce-n pace!Că numai tu doarăplângi pentru-o mioară.Că numai cu tineapele sunt line,iarba-i cu sulfineşi ieslele pline;iar lupii nu urlăca viforu-n turlă!”
Plânge oaia, plângecu lacrimi de sânge.Unde-i baciul, unde?Nimeni nu răspunde.Şi prin spini deodatăchip de lup se-arată,gură încolţată,limbă spumegată,frunte-ncrâncenată.Iar oaia pribeagă,sleită de vlagă,geme şi se-ngaimătremurând de spaimăşi drept peste-un trunchicade în genunchi.
Dar ce glas, ce tunetvine cu răsunet?Iată... vine baciultrosnind cu gârbaciul,cu vântul în plete,cu fluieru-n bete,repezind cu setecârja de stejarîn lupul flămând.Dar, vai, şerpi plevuşcăpe păstor îl muşcă.Spinii de pe munteîl împung în frunte.Pietrele din bezneîl crestează-n glezne.Iar lupul de-a dreptîi sare în piept.
Rânjind oţărât,îl muşcă de gât.Trăgând cu nesaţ,îl rupe de braţ.ca un val involtse zvârle de şold.Dar baciul viteazprinzând cu necazfiara de grumaz,de sus, de pe stânci,îi dă iute brânciîn râpele-adânci.
Apoi plin de sânge,puterile-şi strânge,pe frunte-şi sărutăoaia cea pierdutăşi, cu ea pe umăr,prin şerpi fără număr,îşi croieşte vadprin gura de Iadprin cioate de brad.Sună văgăuna:„N-am pierdut nici una!N-am pierdut nici una!...”
Iar colo la stânăstau acum pe-o rână,stau acum în tihnăoile-n odihnă.Somnul le alină,luna le-nsenină,norii li se-nclină.Doar tu, baci viteaz,doar tu stai tot treaz,priveghind cu drag,cu aspru toiag,din noapte în noapte,cu oile toate,din zori până-n zori,cu turma-ntre flori.
Dar la nunta ta,munţii vor cânta,brazii voi juca,îngerii din Raivor sta fără grai,văzând lângă tineoile senineprefăcute toateîn albe surate,în albe domniţecu crini la cosiţe.O, dar ce crăiasă,ce împărăteasăîţi va fi mireasăîmbrăcată-n soare,cu văl de ninsoare,cu stele-n cunună,călcând peste lună?
Nu va fi o zee,zână marmoree,nici os de reginădin zare străină.Ci-ţi va fi menităoaia cea fugită...oaia rătăcită...oaia cea pierdută,una dintr-o sută,cea mai vinovatăşi cea mai pătată,dar decât oricareprin dulce iertarecea mai iubitoare!
Power Point – Lucian DiacŞcoala Biblică Nazaretwww.nazareth.ro
