SADOVEANU altfel! ( 5 noiembrie 1880 – 19 0ctombrie 1961 )

1. SADOVEANU altfel! (5 noiembrie 1880 – 19 0ctombrie 1961)

2. La încheierea celui de-al 130-lea an de la naşterea lui Mihail Sadoveanu şi la începutul celui de-al 50-lea an de la moartea sa, pe cel ce se considera “mai mult fiul ţărăncii” Profira Ursachi din Verșeni-Mirosloveşti, decât fiul lui Alexandru Sadoveanu din Paşcani. • în 1880 pe 5 noiembrie, se naște, la Pascani, Mihail Ursachi, primul copil al avocatului Alexandru Sadoveanu (fiu de țăran știutor de carte) din ținuturile Gorjului, și al Profirei Ursachi, fiica de răzeși din satul Verșeni, de pe apa Moldovei. • Mihăluță cel  "dolofan, cu ochi de gânsac"  al mamei, a cunoscut de mic răceala tatălui care spunea  "…vreau să-l cresc ca pe un spartan" pentru a-l ridica "deasupra lumii realedin care venea mama copilului" şi de a-l aduce "în clasa lui socială".

3. Primii pași  i-a învățat ținându-se de biciul lui moş Vasile Ursachi de la Verșeni, fratele mamei, "un urieș voinic şi mare" care "avea în mână un baltag şi în jurul mijlocului un chimir lat, cu înflorituri de metal„; • de la bunicul său, Gheorghe Ursachi, "bătrân voinic şi roz la obraz, cu plete albe (care s-a stins la vârsta de 96 de ani, răpus de o pneumonie rebelă), primea tainele meşteşugului rotăriei„; • de la bunica Anghelina, "o fiinţă mititică şi blândă, cum trebuie să fie o bunică", a deprins taina ascultării poveștilor, iar de la frumoasa lui mamă, "harul" pentru ceea ce avea să devină:  "un miracol care nu s-a mai petrecut decât cu Eminescu".

4. Ceea ce i-a provocat mai târziu nepotului reflecţii asupra valorii morale si spirituale, a început în curtea  "căsuţei liniştite" a bunicilor, aflată lângă o prisacă, "cu-n şopru acoperit cu şovar„; • Acolo, sub păr se adunasoborul satului, unde femeile făceau cerc în jurul bunicuţei, o înţeleaptă a satului ce avea "însuşiri oratorice", ce rostea "vorbe ritualice" la înmormântări şi praznice; • http://www.youtube.com/watch?v=a_1XJu2QQFc

5. Acele "vorbe cu răsunet în adâncimea timpului, având o noimă şi pentru viitorime, rostind împreună cu "babe descântătoare la capul său ", vorbe vii din acelaşi trecutatunci când zăcea în fierbinţeala bolilor copilăriei, sau a gesturilor ritualice ale bunicii în faţa "spiritului încă adormit" al nepotului. • Prin ea a început să-l înţeleagă pe Dumnezeu si tot datorită ei s-a luminat, deoarece "sub auspiciile ei se oficiază (…) cea mai importantă etapă a iniţierii lui: pătrunderea în tainele cunoaşterii vechi, în universul mitului şi al datinei.

6. Botezul ortodox îl datorează tot bunicilor, care nu au acceptat botezul catolic al nepotului, săvârşit la Paşcani de preotul catolic prieten cu tatăl lui, ignorând tradiţia religioasă a familiei, şi l-au rebotezat în "legea cea dreaptă" la preotul din Verşeni, în complicitate cu mama copilului, cu grijă să nu afle tatăl -- un "nepăsător la cele religioase", cum îl ocăra rotarul din Verşeni, sau "un necredincios", cum recunoaşte chiar fiul său, Mihail.

7. În 1891 termină școala primară din Pașcani, unde l-a avut ca dascăl pe faimosul Domnul Trandafir (în realitate pe nume Busuioc) și primește în sfârșit numele de Sadoveanu. • Între anii 1892 si 1897 urmează gimnaziul Alecu Donici din Fălticeni, unde a fost coleg cu Eugen Lovinescu – fiul directorului), timp în care a încercat să facă o biografie a lui Ștefan cel Mare. In clasa a III-a a gimnaziului, adolescentul capătă o alură de haiduc, cu pușcăși pasiuni vânătorești; • 1894-1895 rămâne repetent – căpătase o pasiune nouă: vânătoarea, iar însoţitorul său în aventurile tăinuite tatălui de la vânătorile de raţe sălbatice de prin imperiul zăvoaielor şi a pauzelor de pescuit cu crâsnicul (unealtă arhaică a pescuitorilor de demult) din gârlele de pe malurile Moldovei, era unchiul Vasile;

8. Unchiului Vasile îi citea cu mult drag din cărţileaduse special de la Paşcani (împrumutate de la fostul său învăţător, Mihai Busuioc) şi pe care le înghesuia sârguincios în tolba din piele de bursuc. După moartea unchiului preferat, el va continua tradiţia, cu feciorul acestuia, Gheorghe, căruia îi trimitea tot cărţi, pentru luminarea lui şi acelor ştiutori de slovă

9. 1895 - moare prematur mama lui, pe când Sadoveanu avea doar 14 ani şi tot bunica de la Verseni a venit la Paşcani "să rânduiască cele creştineşti pentru răposată" şi s-o bocească "... cu glas subţire şi chinuit", umblând în urma năsăliei, "... în catrinţa ei, cu tulpan şi polcă mohorâtă". Ea a dus greul procesiunii de înmormântare. "A fost cu cea mai mare luare-aminte când şi-a gătit copila pentru calea cea fără întoarcere (...) Trecea repejor în toate părţile ca să îndeplinească rânduielile.

10. În durerea pricinuită de pierderea celei care îi dăduse privirea, auzul şi zâmbetul păstorilor din veac", s-a întors la ai săi, cei din care descindea mama, sub impulsul unei chemări interioare irezistibile, iar bunicii i-au fost mai scumpi ca orice. • Trecând definitiv de partea rudelor de la Verşeni, Sadoveanu observa: "Sporul meu de cunoştinţe şi reflecţii m-a dus dincolo de zona primejdioasă prin sterilitatea ei, unde se opresc definitiv semidocţii păturii noastre suprapuse". Unul din aceşti semidocţi era chiar tatăl său, de care, acum, s-a detaşat explicit: "Am devenit aliatul celor de-o lege cu maica mea„.

11. 1897 - 1900 Studiază la Liceul Naţional din Iaşi. Aici leagă prietenii durabile cu N.N.Beldiceanu, Neculai Dunăreanu, Grigoriță Nădejde, Eric Furtună etc. Colaborează la Vieata nouă, Carmen etc., sub pseudonimul M.S.Cobuz.

12. Sub acelaşi pseudonim, publică versuri şi proză în revista Pagini literare, scoasă în Bucureşti de Artur Stavrim şi Ion Gorun. Mai colaborează la această revistă Delavrancea, Caragiale, Jean Bart, D. Anghel. • În octombrie, împreună cu publicistul Matei Rusu de la Iaşi, Sadoveanu scoate revistaLumea, din care nu apar însă decât 3 numere. • 1900 - martie, este exmatriculat de la liceu; totuşi termină Liceul Naţional de la Iaşi şi se înscrie la Facultatea de Drept din Bucureşti, la sugestia tatălui său. Nu frecventează cursurile, dar frecventează boema literară a Capitalei.

13. În 1901 revine la Fălticeni unde se va căsători – la Liteni - cu Ecaterina Bâlu (împreună vor avea unsprezece copii). • Sadoveanu va colabora la Revista românăcu poezii, recenzii,traduceri, semnând cu diferite pseudonime (M.Sadoveanu – Cobuz, C.Prisacaru,C.Săteanu, Ilie Pușcasu), iar la Revista modernădin București, începând cu nr.32, Sadoveanu începe să-și publice nuvela Ion Ursu ( nr. 32, 33, 35, 36, 37).

14. În 1902 pe 20 ianuarie, în nr.45 al Revistei moderne, sub pseudonimul Ilie Puscasu, Sadoveanu publică o traducere din Dostoievski – Moarta, şi colaborează la revista Pagini literare, unde publică Fraţii Potcoavă. • În iunie, este încorporat în armată şi tot atunci i se naşte Despina -Lia, primul copil al scriitorului.

15. In toamna lui 1903, revine la București, când va lucra în redactia revistei Semănătorul și va începe și colaborarea la revista Luceafărul de la Sibiu și Făt-Frumos.

16. În 1904 se mută la București, unde desfășoară o prodigioasă activitate literară. Tot atunci ocupă funcția de copist la Casa Școalelor din București (până în 1906) și debutează editorial cu patru volume: Povestiri, romanul Soimii, Dureri înăbușite și Crâsma lui Moș Precu (nuvele), fiind remarcat de Nicolae Iorga, E. Lovinescu, Sextil Puscariu. • În perioada 1905-1906 lansează volumele Povestiri de război, Floare ofilită, Mormântul unui copil și Amintirile căprarului Gheorghiță. • Are loc prima întâlnire cu Titu Maiorescu. Grație raportului favorabil al acestuia în Povestiri, Sadoveanu primește Premiul Academiei Române. Se naște Dimitrie -Miti, fiul scriitorului.

17. In martie 1906, ia ființă revista Viața românească. Sadoveanu e prezent în primul număr cu nuvela Pustiul. Se împrieăenește cu G.Ibraileanu (pentru Sadoveanu acesta va fi "prietin unic") și devine colaborator statornic al revistei din Iași. • În aprilie, Sadoveanu pleacă din Capitala din nou la Falticeni șidevine proprietarul unui teren de două hectare, în vecinătatea dumbrăvii minunate, pe care va construi o casă tradițională cu bârne; • se naște al treilea copil Profira.

18. În 1907, februarie – martie, au loc marile răscoale ţărăneşti. După înăbuşirea lor în sânge, Sadoveanu va fi numit de Spiru Haret (care deţinea funcţia de Ministru al Instrucţiunii) inspector al cercurilor culturale săteşti şi al bibliotecilor populare. În acelaşi an scoate la Fălticeni împreună cu folcloristul Artur Gorovei, o gazetă Răvaşul poporului şi publică La noi, în Viişoara şi Vremuri de bejenie.

19. În 1908 se constituie Societatea Scriitorilor români şi Sadoveanu este ales vicepreşedinte; • publică Oameni şi locuri, O istorie de demult, Duduia Margareta. • Pe 2 iulie în acelaşi an, într-o miercuri, a avut loc inaugurarea de către N. Iorga (la care a conferenţiat şi Sadoveanu şi la care au participat 150 de "cursişti printre care şi George Tofan), a primei ediţii a Cursurilor de vară de la Vălenii de Munte.

21. În 1909 este ales preşedinte al Societăţii Scriitorilor Români. Unul dintre proiectele lui, acela de a face cunoscută tuturor limba şi istoria românilor, întocmeşte un program de şezători şi porneşte la drum pe banii lui, iniţial. Tot atunci apare şi volumul de povestiri Cântecul Amintirii; scoate revista Cumpăna, împreună cu St.O.Iosif, Ilarie Chendi, D.Anghel, până în aprilie 1910. Aici vor vedea lumina tiparului Reflexiile unui explorator, reportaj despre viaţa ţărănimii, o primă fază în elaborarea Bordeenilor

22. Ca urmare a impactului avut de acţiunile lui Sadoveanu, ia fiinţă la Cernăuţi, din iniţiativă Societăţii Studenţeşti Junimea, revista Junimea literară, transferată în octombrie la Suceava (G. Tofan, îi asigură apariţia până în 1914. • Se naşte Teodora Didica.

23. Întâile şezători ale lui Sadoveanu din Moldova şi Bucovina s-au desfăşurat sub semnul comemorării lui Ion Creangă (el a citit din operele sfătosului povestitor, dând adânci rezonanţe în sufletele învolburate de patriotism ale ascultătorilor. • Şezătoarea de la Câmpulung s-a ţinut la 3 ianuarie 1910, şi la ea au participat, în afară de scriitorii veniţi de la Bucureşti, bucovinenii: Liviu Marian, Sextil Puşcariu şi George Tofan. La 6 ianuarie 1910, aceeaşi echipă repetă "citirile literare în public", la Rădăuţi, scriitorii "legându-se astfel de toate inimile iubitoare de artă şi de neam".

24. În 1910 Sadoveanu este numit Director al Teatrului Naţional din Iaşi, unde va rămâne până în 1919 şi tot atunci apar Povestiri de seară, Genoveva de Brabant, În amintirea lui Creangă. Se naşte Bogdan-Mihail, fiul scriitorului.

25. În 1911 apare Apa morţilor şi în Viaţa românească,publicăpiesa de teatru De ziua mamei.  • În 1912 colaborează la Universul şi apar Un investigator, Bordeenii, iar în Viaţa românească începe să publice în foileton romanul Neamul Soimărestilor. • Se nasc gemenii Bogdan şi Ecaterina – Tincuța.

26. 1913–1915 Participă la mai multe concentrări în războiul româno-bulgar, ca sublocotenent în rezervă, iar din experienţa trăită se vor ivi opere importante (volumul 44 de zile în Bulgaria şi Războiul Balcanic). În acel an îi moare primul băiat, în luptele pentru eliberarea Transilvaniei. • Se naşte Livia – Lucia • 1917 Sadoveanu este editor al ziarului de front România, alături de Ion Minulescu şi P.Locusteanu, ce va apărea la Iaşi (devăratul conducător este însă Octavian Goga). • Se naşte Ligia -Mărioara

27. În noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1918 se proclamă la Chişinău, independența Basarabiei, act istoric la care au pus umărul atât Sadoveanu, cât şi George Tofan. • La 1 decembrie1918, participă amândoi la Marea Adunare de la Alba-Iulia (cf. Societăţii Culturale Bucureşti-Chişinău, Fundaţia Deceneu pentru Caritate şi Cultură. • În acel an, după încetarea primului război mondial, îl găsim stabilit la Iaşi, în casa care aparţinuse lui Mihail Kogălniceanu, pe Dealul Copoului (aici va concepe peste 30 de titluri din opera sa).

28. Sub această casă se află crama de aproape 350 m (se spune că în răcoarea acestei crame şi în apropierea butoaielor mustind de vin nobil, Sadoveanu a pus pe hârtie operele Hanu Ancuţei, Zodia Cancerului şi Baltagul;Sadoveanuera vestit pentru modul în care îşi făcea aici lansările de carte şi era căutat pentru că “avea un vin foarte bun").

33. În 1921 moare tatăl său şi tot în acel an devine membru cu drepturi depline al Academiei Române, prilej cu care ţine discursul de recepţie despre Poezia Populară. Peste puţin timp devine preşedintele Secţiei literare a Academiei Române. • 1922 -1929 este o perioadă literară prolifică şi cu numeroase călătorii în tară şi în Olanda, Constantinopol (Demonul tinereţii, Împărăţia apelor, Olanda, Hanul Ancuţei, Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă).

35. În 1927 devine membru al francmasoneriei interbelice romaneşti de la Iaşi devenind Mare Maestru al Marii Loji Naţionale din România, iar în1929 trece de la gradul 18 la 33 şi devine membru activ al Supremului Consiliu de Grad 33 şi Ultim al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat din România (din păcate din cauza numeroaselor conflicte interne i se vor trage multe necazuri) • Între1930 - 1931 apare • romanul Baltagul, • Trenul fantomă • şi Măria sa, Puiul pădurii. • devine senator şi preşedinte • al Senatului.

36. Între 1932- 1937 îşi manifestă indirect atitudinea sa viguros antifascistă şi apar Nunta domniţei Ruxandra şi Uvar, Locul unde nu s-a întâmplat nimic şi Creanga de aur, Nopţile de Sânziene, Soarele în baltă şi Viaţa lui Ştefan cel Mare, primele volume al trilogiei Fraţii Jderi - Ucenicia lui Ionuţ şi Izvorul alb, Valea Frumoasei şi Ochi de urs. • Atunci revine la Bucureşti şi se stabileşte aici cu familia, întrucât preia conducerea ziarelor Adevărul şi Dimineaţa. • La 1 aprilie, grupările de dreapta pornesc o campanie violentă împotriva scriitorului, ajungând să-i ardă cărţile în piaţa publică.

37. În 1938, pe 6 februarie, în semn de protest fată de campania declanşată împotriva scriitorului, Universitatea din Iaşi îi acordă titlul de Doctor Honoris Causa. • În 1939 revista Însemnări ieşene închina un întreg număr (5) lui Mihail Sadoveanu.

38. În 1941, la 60 de ani îşi părăseşte familia pentru domnişoara Valeria Mitru de 20 de anicu care va rămâne până la moartea sa (îi dedică volumul de poezii Daim). Apare cel de-al treilea volum al trilogiei Fraţii Jderi, "Oamenii Măriei Sale". • În 1944 se refugiază cu familia la Pucioasa, deoarece în urma bombardamentelor casa îi este grav afectată şi din nefericire în toamnă îi moare şi al doilea băiat în luptele pentru eliberarea Turdei. • Cu prilejul împlinirii a patru decenii de la debut, Sadoveanu este sărbătorit în presa şi la Academie.

39. În perioada1945 – 1949 publică opere afiliate curentului sovietic al realismului socialist (Fantezii răsăritene, Caleidoscop, Păuna Mică, Mitrea Cocor). • Devine vicepreşedinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale; vizitează Uniunea Sovietică. • În 1949, Mihail Sadoveanu este ales Preşedinte al Uniunii scriitorilor.

40. 1951-1959 apar Nada florilor, romanul istoric Nicoară Potcoavă, o reluare a primului său roman Şoimii; Lucrează împreună cu preotul Vasile Vasilache de la schitul Vovidenia, la o nouă traducere a Bibliei, traducând cartea Ruth şi 100 de Psalmi şi din Proverbe împreună cu Mihai Vider, un fost rabin care se încreștinase. Acesta îi traducea textul original, iar Mihail Sadoveanu îi dădea frumuseţea veşmântului românesc.

41. În 1955 Sadoveanu a făcut preinfarct şi diabet, suferinţe provocate de dispariţia fulgerătoare a încă unui băiat, Dimitrie (în clipele agoniei fiului, el a fost dus la o acţiune "de partid" în Deltă). • Aceste suferinţe au fost preambulul accidentului vascular cerebral masiv suferit de scriitor anul următor când a rămas într-o stânjenitoare suferinţa fizică (era paralizat pe partea dreaptă şi aproape orb). • La 75 de ani, Sadoveanu este sărbătorit, conferindu-i-se titlul de Erou al Muncii Socialiste. • În 1958 se tratează la Zurich, pe malul lacului Maggiore, drept urmare starea de sănătate s-a îmbunătăţit uşor. 

42. 1960 Noiembrie, împlineşte 80 de ani, iar Lucian Blaga scria un articol memorabil în Viaţa Românească. Revistele Contemporanul, Gazeta literară, Viaţa românească, Steaua, Utunk, Rumanien Review îi închina numere speciale. • În 1961 este distins cu premiul Lenin pentru Pace.

43. Pe 19 octombrie 1961, moare Mihail Sadoveanu, stând liniştit la masa de scris. • Pe 21 octombrie, este înmormântat cu funeralii naţionale la Cimitirul Bellu, lângă Eminescu. • Amplu ecou în presa naţională şi internaţională. Tudor Arghezi publica un Zăbranic, iar Geo Bogza o memorabilă Inscripţie: ”Văzându-l cum joacă și dându-mi seama ce fel de ceas e acela în viața poporului nostru, l-am petrecut îndelung cu privirea, urându-i în gând  drum bun, Măria Ta… Fiindcă în toamna aceasta noi l-am dus la locul de veșnică odihnă pe Ștefan cel Mare al literaturii românești”.

44. Realizator : prof. Daniela Argatu, bibliotecar CCD George TofanSuceava