Coeziune ș i comportament de învă ț are în echipă

1. Coeziune și comportament de învățare în echipă Proiect semestrial, UBB, Master Psihologia Resurselor Umane

2. Cadrul teoretic Învățarea în echipă • O organizație învață prin acțiunile și interacțiunile care au loc între membrii ce fac parte din subgrupuri mai mici din cadrul organizației sau din echipe (Edmonson, 2002). • Kasl et al (1997) definește învățarea în echipe ca ,,un proces prin care grupulcreează cunostințe pentru membrii săi, pentru sine insăsi ca sistem, si pentru ceilalți” • Edmonson(1999), in care invățarea la nivel de grup, este un proces de reflecție si acțiune, caracterizată de comportamenteprecum experimentarea, adresarea de intrebări, căutare de feedback, discutarea erorilor siconsecințelor / rezultatelor neasteptate, reflectarea asupra rezultatelor.

3. Cadrul teoretic Coeziunea în grup • Coeziunea a fost definită ca fiindatracția membrilor grupului față de grup, atracție datorată fie prestigiului grupului, a membrilorgrupului sau a activităților in care grupul este implicat (Festinger, 1950, apud. Carless & De Paola,2000). • Carless & De Paola in anul 2000, publică un studiu devalidare a unui instrument de evaluare a celor trei componente sugerate de Festinger, pe care le denumesc coeziune relativă la sarcină, coeziune socială si atracție individuală față de grup. • Dintre tipurile de coeziune enunțate, ne asteptăm să se relaționeze cu invățareain echipă doar coeziune relativă la sarcină, deoarece coeziune socială si atractivitatea individualăfață de grup e probabil să favorizeze uniformitatea opiniilor in cadrul grupului si respingereaopiniilor care nu sunt concordante cu ale majorității, din teama de a nu fi exclus (Kruglanski si co.,2006). Astfel de presiuni in cadrul grupului e probabil să nu favorizeze comportamente ca cererea defeedback, solicitarea de ajutor, discutarea erorilor, comportamente specifice invățării in echipă, darcare ar putea pune intr-o lumină defavorabilă membrii echipei care apelează la astfel decomportamente (Edmondson, 1999).

4. Obiectivul și ipotezele cercetării Studiul de față investighează relația dintre tipul de coeziune experiențiat de către membriigrupului si manifestarea comportamentelor de invățare in grup. Conform literaturii de specialitate,ne asteptăm ca cele trei tipuri de coeziune să se relaționeze diferit cu invățarea in grup, astfel: Ipoteza 1: Coeziunea relativă la sarcină se relaționează pozitiv cu invățarea in grup. Ipoteza 2: Coeziunea socială se relaționează negativ cu invățarea in grup. Ipoteza 3: Atracția personală cu privire la grup se relaționează negativ cu invățarea in grup.

5. MetodologieParticipanți, Procedură • Participanți 48 de studenți ai programelor masterale Psihologia Resurselor Umane siResurse Umane si Sănătate Organizațională, cu varstă cuprinsă intre 22 si 42 de ani (m=24,29,σ=2,19). Majoritatea participanților sunt femei (46). • Procedură Scala de invățare in echipă, scala de coeziune relativă la sarcină,scala de coeziune socială, scala de coeziune interpersonală si o serie de informații descriptivea fost distribuit prin e-mail studenților

6. MetodologieInstrumente • scală decomportamente de invățare in echipă, modificată după instrumentul propus de Edmondson (1999)(consistență internă al scalei este de 0,62) • 3 scale de coeziune –instrumentul propus in 2000, de către Carless si De Paola. Instrumentul măsoară coeziunea in grup: • coeziunea relativă la sarcină (4 itemi, coeficientul α calculat pe acest esantion a fost de 0,70), • coeziune socială (4 itemi, coeficientul α calculat pe acest esantion a fost de 0,83) • coeziuneinterpersonală (2 itemi)

7. RezultateStatistici descriptive variabile continue

8. RezultateStatistici descriptive variabile nominale

9. RezultateCorelații între variabilele incluse în studiu

10. Discuții și concluzii • Contrar ipotezelornoastre, rezultatele obținute pe acest esantion arată că toate cele trei tipuri de coeziune suntrelaționate pozitiv cu invățarea in cadrul grupului. • in grupurile de invățareutilizate in context academic, indiferent tipul de coeziune pe care membrii grupului il experiențiază,acesta se relaționează pozitiv cu invățarea in echipă. • Rezultatele obținute sunt in concordanță cu alte studii in domeniul proceselor de grup. DePaola si Carless, 2000 arată că doar coeziunea relativă la sarcină se relaționează pozitiv cuperformanța grupului, pe de altă parte, studiile care investighează simultan performanța si invățareain echipe (Druksat & Kayes, 2000) arată că cele două nu sunt neapărat relaționate si că ceea cecaracterizează o echipă performanță, nu caracterizează neapărat si o echipă care invață.

11. Mulțumim!