1 / 11

Diferenta dintre normal şi anormal

SĂNĂTATEA MENTALĂ ÎN SIGURANŢA CIRCULAŢIEI RUTIERE Dr. Victoria IACOB Dr.psih. Adrian ŢANACLI DIRECŢIA MEDICALĂ MINISTERUL TRAN S PORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII. Diferenta dintre normal şi anormal.

nishi
Download Presentation

Diferenta dintre normal şi anormal

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. SĂNĂTATEA MENTALĂÎN SIGURANŢA CIRCULAŢIEI RUTIEREDr. Victoria IACOBDr.psih. Adrian ŢANACLIDIRECŢIA MEDICALĂMINISTERUL TRANSPORTURILOR ŞI INFRASTRUCTURII

  2. Diferenta dintre normal şi anormal • Normalitatea şi anormalitatea sunt concepte mai largi decât cele de sănătate şi boală. Astfel, pentru psihopatologie şi psihiatrie există trei tipuri de norme care stau la baza normalităţii: • 1. Norma mediei statistice ( a frecvenţei maxime): cu cât un fenomen este mai normal, cu atât el este mai frecvent. Totuşi ea este contrazisă chiar în medicină (caria dentară, infecţiile respiratorii sint extrem de frecvente, totusi ele nu sunt"normale“). • 2. Norma ideală, valorică : inseamna idealul de normalitate individual şi comunitar. Această normă ideală nu poate fi atinsă, ea variind mult în funcţie de contextul socio-cultural istoric şi geografic. • Norma responsivă sau funcţională (K. Kolbe) reflectă măsura în care o persoană îndeplineşte rolul funcţional pentru care există în economia sistemului subiacent din care face parte.Noi toti facem parte din diferite sisteme si subsisteme, de exemplu sistemul familial, profesional,etc.,in care indeplinim anumite roluri. Cu cât sintem mai buni parinti,cu atât raspundem mai bine normei functionale de normalitate din cadrul subsistemului parental.

  3. Omul normal – Omul anormal • Omul normal va fi cel care, în acelaşi timp, corespunde cât mai mult normei statistice şi ideale dintr-o socio-cultură dată, reuşind să-şi îndeplinească cu succes funcţiile ce-i revin, aşa cum se cere în vederea funcţionării ansamblului • Sănătatea mentală este înglobată în normalitate, ea putând fi definită drept capacitatea individului de a menţine echilibrul între funcţiile intelectuale şi afective si de a se integra cu suplete, armonios în viaţa socială.Aşadar, pot exista persoane normale, supra sau subnormale care au sau nu un echilibru interior, fiind în stare sau nu să facă faţă exigenţelor sociale, beneficiind sau nu de o stare subiectivă de confort psihic. • Anormalitatea poate fi compatibilă cu sănătatea mentală datorită mecanismelor compensatorii intervenite pe parcursul maturizării dacă acesta mecanisme nu antrenează suferinţă sau dezadaptare; din păcate, termenul de "anormal" se suprapune în limbajul comun peste cel de "suferinţă psihică".

  4. Boala psihica • Boala psihică - proces care realizează un deficit psihic important şi prelungit al persoanei conştiente. Ea semnifică denivelare (simplificare), dezorganizare (destructurare), dezechilibrare (dizarmonie) a vieţii psihice conştiente. Se face distincţia : Boală - episod: episodul maladiv este delimitat în timp, tinde spre remisiune, are un tablou clinic clar, poate fi unic în viaţa unui om; boala ia în considerae şi caracteristicile terenului, tendinţa evolutivă, poate avea mai multe episoade, poate duce la defect sau cronicizare. Boală - defect:boală reprezintă procesul dinamic cu început şi sfârşit, constă din mai multe episoade, se poate croniciza, poate evolua spre moarte; defectul inseamna anormalitate în sens negativ, lipsită de dinamism, constanţă. Ea înseamnă o deficienţă de funcţionalitate psiho-corporală, una sau mai multe disabilităţi ale persoanei ce au drept consecinţă pierderea capacităţii de a îndeplini anumite acţiuni specifice şi instalarea unui "handicap social". Boală - reacţie: instalarea rapidă a unei stări psihopatologice în corelaţie evidentă cu un eveniment ce afectează direct funcţionarea organică cerebrală sau direct şi nemijlocit starea psihică.

  5. Sănătatea mentală • Este definită prin criterii pozitive , la nivel individual şi de grup. • a. Criteriile individuale reprezintă; • - "capacitatea de a creşte şi învăţa" (Ackerman) • - "capacitatea de autoactualizare" (Maslow) • - "adaptare flexibilă la conflictele sale "(Krapf) • - "capacitatea de a cunoaşte şi acţiona autonom"(Pelicier). • b. Criterii de grup: • - predomină relaţiile de cooperare şi competiţie ( nu relaţiile conflictuale) • - rezolvarea conflictelor prin mijloace paşnice • - solicitarea de a îndeplini roluri concordante cu personalitatea sa • - asigurarea securităţii emoţionale • - acordare justă de recompense şi pedepse • - distanţarea dintre structura formală şi informală.

  6. Sănătatea mentală • În funcţie de ponderea acordată uneia sau alteia dintre aceste calităţi s-au formulat următoarele criterii generale pentru sanatatea mentala: • a. Criteriul mediei statistice: pierde din vedere cazul concret, individual şi exprimă mai degrabă repere de normalitate; • b. Criteriul adaptării: e cuprinzător (în ultimii ani a înglobat învăţarea, rezistenţa, renunţarea), dar nu este suficient, căci o adaptabilitate prea pronuntata poate să însemne conformism, labilitate, superficialitate; • c. Criteriul dezvoltării dinamice: sănătatea mentală reprezintă un proces, rezultat al valorificării potenţialului genetic într-o perspectivă tridimensională, biologică, psihologică, socială. Sănătatea se construieşte, se promovează, este mereu alta, specifică fiecărei etape de dezvoltare individuală (Freedman şi Kaplan); • d.Criteriul integrării sociale: relevă diferenţa în aprecierea sănătăţii mentale în funcţie de psihologia de grup caracteristică diferitelor zone geografice şi fracţiuni etno-culturale rezultând necesitatea de a studia întotdeauna particularităţile grupului social de apartenenţă; • e. Criteriul axiologic, conform căruia omul este creatorul şi beneficiarul propriei sănătăţi. Sănătatea mintală se edifică în raport cu anumite "precepte morale, condiţionate de cerinţe sociale" (Ajuriaguerra, l975).

  7. Sănătatea mentală • În concluzie, sănătatea mentală este o rezultantă a interacţiunii dinamice dintre factorii individuali şi de grup. Ea este condiţionată de calităţi individuale şi afective, înnăscute sau dobândite ce permit individului realizarea, integrarea socială şi autodepăşirea.

  8. Sănătatea mentală şi comportamentul rutier • Se manifestă următoarele tendinţe : - se consideră ca manifestări anormale orice formă de comportament mai putin frecvent, mai putin eficient, care duce la efecte nedorite - se consideră că evaluările psihologice şi/sau psihiatrice pot identifica persoanele la care aceste comportamente se vor manifesta într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat - se doreşte ca persoanele care au manifestări mai putin obişnuite în trafic ar trebui interzise în circulaţia rutiera

  9. Sănătatea mentală şi comportamentul rutier Cercetările au dovedit că manifestările comportamentale aparent anormale se produc şi la persoanele considerate sănătoase mental atunci când se cumulează o serie de factori, precum : - deficienţe grave de educaţie care duc la tendinţa de nerespectare a normelor sociale, morale, comportamentale - tolerarea de către ambianţa socială a tendinţelor agresive, imorale, atât comportamental cât şi verbal care astfel se consolidează în “felul de a fi “ al unor persoane - tendinţa de extindere şi chiar generalizarea atitudinii de a sfida “obişnuitul”,teribilismul, de a se comporta “altfel” decât majoritatea mai ales când aceste comportamente sunt întărite prin obţinerea de mici avantaje contextuale de către cei care le produc, - existenţa unor tendinţe de încurajare, apreciere şi chiar admiraţie a acestor manifestări de către unui membrii ai anturajului obişnuit sau accidental în care se produc .

  10. Sănătatea mentală şi comportamentul rutier • Un rol important în gestarea şi apariţia unor astfel de manifestări îl reprezintă mediul organizaţional, “cultura organizaţională” care nu dispune de metode şi soluţii de descurajare, şi interzicere a unor astfel de manifestări. O anumită “cultură a circulaţiei rutiere” permisivă ( lasă-l în pace, nu te băga, uite cum s-a descurcat, e tare tipul, etc.)constituie mediul prielnic pentru răspândirea acestui mod de comportament.

  11. Sănătatea mentală şi comportamentul rutier Concluzii : - sănătatea mentală este atât un concept medical cât şi unul social - depistarea cazurilor de patologie psihică (care este extrem de dificilă) nu rezolvă problema comportamentelor “anormale”, “periculoase”, “nebuneşti”. - se impun măsuri de intervenţie educaţională, de medicină socială, de consiliere psihologică, alături de reglementări specifice depistării şi sancţionării nu numai a încălcării prevederilor legale privind circulaţia rutieră dar şi a comportamentelor “atipice”, care de regulă afectează fluenţa, ritmul circulaţiei şi starea de spirit a celorlalţi participanţi la trafic.

More Related