1 / 14

Momentul ortografic şi relevanţa acestuia în studiul limbii şi literaturii române

Momentul ortografic şi relevanţa acestuia în studiul limbii şi literaturii române. Prof. dr. Ioan P. Orha Colegiul N a ţional Mihai Eminescu Satu Mare. Mai, 2012.

makoto
Download Presentation

Momentul ortografic şi relevanţa acestuia în studiul limbii şi literaturii române

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Momentul ortografic şi relevanţa acestuia în studiul limbii şi literaturii române Prof. dr. Ioan P. Orha ColegiulNaţionalMihai Eminescu Satu Mare Mai, 2012

  2. Ortografia nu este o disciplină de studiu în cadrul lingvisticii, fiind un ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă într-o limbă, incluzând şi aplicarea practică a acestora. Cu toate acestea, limba română a cunoscut, începând cu 1881 (scrierea cu caractere latine), reglementări stabilite de Academia Română sau de instituţii care se subordonează ştiinţific acesteia.

  3. Sunt cunoscute Îndreptarele ortografice, ortoepice şi de punctuaţie ce stabilesc, începând cu 1960, reglementările din domeniu şi dicţionarele de acelaşi fel ce apar din 1953. În 1995 apare un nou Îndreptar ce restabileşte, după aproape toată perioada comunistă, normele anterioare epocii menţionate. După prima ediţie a DOOM, din 1982, s-a ajuns ca în cea de-a doua ediţie să se stabilească de către Institutul de Lingvistică al Academiei Române (2005) modificări privind normele ortografice, ortoepice şi de punctuaţie considerate necesare, obligatorii şi orientarea spre scrierea fonetică a unor cuvinte compuse. Aceste reglementări neputând fi precum legile emise de Parlamentul României au fost percepute ca atare astfel că nu la toate nivelele sistemului de învăţământ de la noi se respectă normele stabilite.

  4. Ortografia limbii române presupune studiul şi aplicarea regulilor acesteia în diferite secvenţe de manifestare a limbii. Există astfel o ortografie a părţilor de vorbire, o ortografie a numelui propriu ce pare a se desprinde de ortografierea substantivului, o ortografie lexicală şi una fonetică. Exagerând puţin s-ar putea afirma că există şi o ortografie a aplicării punctuaţiei în textul literar sau nonliterar. Se poate vorbi, de asemenea, de o posibilă ortografie a literaturii, în special a unor poezii.

  5. În activitatea de la clasă de cea mai mare importanţă este considerată ortografia ca regulă şi semn pentru a marca grafia părţilor de vorbire, cea lexicală sau fonetică. Pe lângă studiul teoretic al regulilor un aspect important este realizarea unui moment ortografic în cadrul lecţiilor de limba şi literatura română.

  6. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, la începutul anului şcolar 2011-2012, a făcut cunoscută unităţilor şcolare, prin mijloace electronice şi pe suport de hârtie, hotărârea de a se realiza momentul ortografic la lecţii, inclusiv la clasele de liceu.

  7. Necesitateaderulării acestui tip de activitate, sesizată de profesori, a rezultat din înregistrarea greşelilor elevilor cu ocazia evaluărilor lucrărilor elevilor la teste, teze şi ale celor de la examenele naţionale sau ale altor texte redactate de elevi la solicitarea profesorului. Acest moment este necesar astăzi şi pentru că elevii s-au obişnuit să scrie texte cu abrevieri şi cu greşeli de ortografie intenţionate, transmise electronic, modalitatea de a scrie fiind urmarea unor „reguli” nescrise stabilite între ei.

  8. Scopul acestei activităţi didactice este dezvoltarea competenţelor de scriere corectă a unui text de către elevi, în paralel cu lecţiile propriu-zise planificate a se desfăşura la clasă. Durata desfăşurării momentului ortografic o stabileşte fiecare profesor în cadrul lecţiilor, aceasta fiind o mică parte din timpul afectat activităţii didactice de bază. Termenul utilizat pentru această activitate este moment deşi, real, durează câteva minute. Ortogramaeste unitatea esenţială asupra căreia se concentrează atenţia elevilor în cadrul momentului ortografic. Ortogramele sunt cele identificate în lucrările elevilor, exemplificate de către profesor sau pot fi extrase din texte literare.

  9. Metodele utilizate în cadrul momentului ortografic sunt exerciţiul, dictarea de text, descoperirea deductivă şi demonstraţia. Exerciţiul se desfăşoară pe tablă şi în caietele elevilor prin scrierea şi explicarea ortogramelor. Profesorul are obligaţia de a motiva şi argumenta ortografierea acestora prin explicaţii logice pentru a fi bine înţeles de către elevi. Dacă este nevoie se rescrie ortograma sub forma cuvintelor care o alcătuiesc şi se demonstrează necesitatea grafiei în funcţie de pronunţare, elevii deducând uşor forma corectă. În funcţie de considerentele profesorului se poate dicta un text pentru evaluarea învăţării ortogramelor.

  10. Aspectele ortografice lexicale ţin mai mult de neologismele importate în special din limba engleză, intrate odată cu scrierea textelor prin utilizarea aplicaţiilor softurilor cu ajutorul aparaturii electronice (computer, laptop, notebook, tablete, Iphone, Ipad, telefon mobil etc.). Ortografia fonetismelor se realizează în primul rând cu ocazia studiului foneticii.

  11. Cea mai mare frecvenţă în analiza şi explicarea ortogramelor ca activităţi ale acestui moment o reprezintă secvenţele ortografice ale părţilor de vorbire. Câteva exemple sunt relevante pentru insistenţa exerciţiilor cu ortograme de acest tip: • formele atone ale pronumelui personal antepuse verbului, utilizate în special cu adverbe de negaţie (n-am, nu-l etc.); • conjuncţii plus verbe (c-aş, c-are etc.); • pronume plus verbe la forma populară (mi-e bine, l-or vedea, vi-i uşor etc.); • substantive în dativ şi genitiv (ouălor scris greşit: ouălelor sau chiar monstruozitatea ouălelelor); • adverbe de tipul numai şi forma nu mai.

  12. Numărul ortogramelor din studiul limbii române este foarte mare, exemplele date reprezintă doar o mică parte din totalul acestora. Didactica specialităţii nu recomandă utilizarea unor secvenţe scrise intenţionat greşit, însă în derularea momentului ortografic este necesară existenţa acestora pentru identificarea greşelii şi corectarea acesteia.

  13. Importanţa momentului ortografic este vizibilă în studiul limbii şi literaturii române. Limba română este supusă unor presiuni negative din exterior şi din interior astfel că acest moment, derulat la lecţiile de specialitate, îşi găseşte pe deplin justificarea. Necesitatea instituirii unui astfel de moment a fost sesizată de către profesori la scurt timp după apariţia normelor ortografice şi, în general, a fost desfăşurat la toate lecţiile la care i s-a dovedit relevanţa.

  14. Evoluţia limbii române va dovedi cu siguranţă eficienţa momentului ortografic în lecţiile de limba şi literatura română.

More Related