Vocabularul limbii române

1. Vocabularul limbii române

2. I.Structura vocabularului Totalitatea cuvintelor dintr-o limbă alcătuieşte vocabularul limbii respective. Vocabularul limbii române: aproximativ 140.000 de cuvinte; Socotind şi variantele cuvintelor: cca. 170.000 de cuvinte

3. Criterii de clasificare a cuvintelor 1.Din punctul de vedere al frecvenţei şi al importanţei cuvintelor în comunicare avem: • Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază); b. Masa vocabularului.

4. Vocabular fundamental (fond principal de cuvinte, lexic de bază); Include cuvintele care denumesc noţiuni foarte importante, sunt indispensabile comunicării cotidiene, sau stabilesc relaţii semantice (prepoziţii, conjuncţii);

5. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cuvintele ca să facă parte din vocabularul fundamental: • Să denumească noţiuni importante; • Să fie cunoscute de toţi vorbitorii; • Să fie folosite foarte frecvent; • Să fie vechi în limbă; • Să fie productive, să intre în expresii şi/sau locuţiuni.

6. De exemplu: Scrie:scris, nescris, prescris, rescris, rescrie, rescriere, înscris, înscriere, neînscris, descris, nedescris, scrisoare, scrisorică, scriitor, scriitoricesc, scriitorime, scriitoraş, etc. Om: omuleţ, neom, omuşor,omenesc, omenie, omeneşte, neomenos, omenire, etc.

7. Expresii şi locuţiuni cu termenul om: de la om la om, a fi la mintea omului, nu-i picior de om, un om şi jumătate, a face pe cineva om, a se face om, om de omenie, etc.

8. Cuvintele din vocabularul fundamental denumesc: • Obiectele cel mai uzuale: ac, aţă, ceas, cerc, ciocan, cleşte, cuţit, furcă, lacăt, lingură, lopată, masă, pat, radio, televizor,sapă, scaun, scară, vas, etc.; • Acţiuni importante: a alerga, a avea, a bea, a culege, a citi, a cumpăra, a cădea, a dormi, a face, a iubi, a învăţa, a lua, a se odihni, a munci, a se naşte, a răspunde, a întreba, a veni, a pleca, a deschide, a închide, etc.;

9. Părţile corpului uman: barbă, braţ, burtă, deget, mână, picior, ureche, ochi, gleznă, genunchi, limbă, umăr, unghie, nas, etc.; • Animale, păsări, insecte: cal, vacă, albină, capră, porc, câine, gâscă, oaie, peşte, raţă, ţânţar, muscă, vierme, viţel, etc.; • Arbori şi fructe: alună, brad, fag, măr, păr, pere, mere, strugure, cireşe, tei, vişin, etc.

10. Însuşiri:amar, cărunt, comun, curat, drag, fierbinte, cald, rece, lacom, liber, mare, mic, gras, gros, bogat, sărac, tânăr, etc.; • Culorile cele mai importante: alb, negru, roşu, galben, albastru, verde, gri, etc.; • Relaţii de familie: băiat, babă, bărbat, bunic, bunică, copil, fecior, fiu, frate, fiică, mamă, ginere, noră, tată, nepot, soacră, etc.;

11. Alimente, băuturi: apă, brânză, carne, caş, colac, fasole, fâină, miere, sare, vin, etc.; • Zilele săptămânii, lunile, anotimpurile: luni,marţi, ianuarie, mai, vară, primăvară, etc.; • Majoritatea pronumelor: eu, tu, el, ea, acesta, acela, al meu, al tău, al său, al nostru, care, cine, nimic, nimeni, fiecare, etc.;

12. Adverbe: acolo, aici, acum, aşa, astfel, bine, când, înainte, înapoi, mâine, azi, sus, etc.; • Numerale: unu, doi, zece, sută, mie, etc.; • Prepoziţii: pe, la, cu, spre, după, fără, din, dinspre, înspre, sub, peste, deasupra,etc.; • Conjuncţii: că, să, ca să, deci, aşadar, fiindcă, iar, ori, sau, ori...ori, sau...sau,etc.

13. b. Masa vocabularului Cuprinde toate celelalte cuvinte care nu se utilizează în comunicarea cotidiană. În această categorie se încadrează: • Arhaismele: toate cuvintele, expresiile, fonetismele care au ieşit definitiv din limbă ori au încetat a mai fi utilizate. • Expresii arhaice: a da ortul popii, a nu avea habar, a veni (cuiva) de hac;

14. Sensul acestor locuţiuni este clar pentru majoritatea vorbitorilor, dar cuvintele ortul, habar, hac nu se mai utilizează separat. • Arhaisme fonetice: forme sonore vechi; derege – drege, hitlean – viclean, îmbla – umbla, împle – umple, lăcaş – locaş, părete – perete, etc. • Arhaisme lexicale: pârcălab, capuchehaie, cneaz, clucer, hatman, jitnicer, logofăt, paharnic, vistiernic, vornic, gâdea, satâr, osândit, etc.

15. Neologismele: - cuvinte împrumutate recent; abonament, acostament, a acumula, anvelopă, asfalt, bacalaureat, baterie, calorifer, decan, decor, definiţie, ecran, fermoar, general, ideal, ilustraţie, independenţă, lentilă, lexicon, magnat, manetă, nivel, oficiu, rampă, robinet, sanatoriu, sejur, sondă, tarif, taxi, etc.

16. Termenii tehnico-ştiinţifici: - sunt cuvintele utilizate în diferite domenii ale ştiinţei, tehnicii: complement, diateză, predicat, topică, lexic, morfologie, sintaxă, etc.(în lingvistică); monom, binom, polinom, ecuaţie, teoremă, logaritm (matematică); centrifug, inducţie, inerţie, laser, osciloscop, tranzistor, diodă, atom,(fizică);

17. Regionalismele: - cuvinte utilizate doar în anumite regiuni, zone ale ţării; păpuşoi, curechi, barabule, ciubote,(Moldova); bolund, cătană, pălincă (Transilvania); bumb, lubeniţă, şpais, ştrumf (Banat), etc.

18. Termenii argotici: - cuvinte folosite de grupuri sociale restrânse pentru a nu fi înţelese de cei din jur: abureală – minciună, absolvent-infractor, universitate-penitenciar, a achita – a omorî,achiziţie – lucru furat, acritură – persoană în vârstă, a agăţa – a fura, altoit – lovit, bătut, alconaut-beţiv, amortizor-sân, ţâţâ, anestezie-a bate pe cineva până la leşin, avariat – accidentat, a avea papagal-a vorbi mult, etc.;

19. Termenii de jargon: - cuvinte folosite pentru a afişa o pretinsă superioritate; darling, bonsoar, madam, arrivederci, mersi, monşer, maşer, ciao, etc.

20. 2. Criteriul etimologic de clasificare a cuvintelor • Cuvintele cele mai importante sunt de origine latină (cca. 2000 de cuvinte, dintre care cca. 1300 au peste 7 cuvinte derivate) Categorii de cuvinte moştenite din limba latină:

21. Acţiuni şi procese: a ara, a bea, a asculta, a auzi, a cere, a credea, a creşte, a culege, a da, a face, a fi, a fugi, a merge, a muri, a naşte, a plânge, a scrie, a râde, etc.; • Părţi ale corpului: cap, deget, mână, mustaţă, faţă, ficat, frunte, genunchi, măsea, mână, păr, picior, pumn, etc.;

22. Nume de rudenie: mamă, tată, părinţi, frate, soră, socru, soacră, fiu, noră, ginere, etc.; • Numele zilelor şi anotimpurilor: luni, marţi, joi, vineri, primăvară, vară, toamnă, etc.; • Numele aştrilor: lună, soare, stea, cer, etc.; • Numele animalelor domestice şi sălbatice: bou, cal, câine, găină, miel, porc, oaie, miel, vacă, viţel, lup, urs, etc.;

23. Casa şi obiectele din ea, din jurul ei: casă, fereastră, uşă, cuptor, masă, scaun, ac, cuţit, lingură, oală, perete, fântână, furcă, jug, sapă, seceră, etc.; • Mâncăruri şi băuturi: apă, carne, fâină, lapte, miere, os, ou, pâine, sare, unt, etc.; • Prepoziţii, conjuncţii: de, la, în, cu, fără, pe, până; să, şi, nici, când, cum, unde, etc.

24. b. Cuvinte de origine slavă • Acţiuni şi procese umane: a dovedi, a iubi, a grăi, a greşi, a munci, a obosi, a păzi, a sădi, a privi, a sfârşi, a topi, a trăi, etc.; • Părţile corpului: gât, gleznă, obraz, stomac, trup, pleoapă, etc.; • Casa, obiectele din ea, din jurulei: blid, clopot, grajd, lopată, pod, topor, toiag, vadră, zid, etc.;

25. Hrană şi îmbrăcăminte: colac,drojdie, pită, oţet, slănină, ulei; cojoc, haină, etc.; • Însuşiri: bogat, bolnav, drag, gol, lacom, mândru, prost, sărac, slab, treaz, vesel; • Natură: deal, dumbravă, zăpadă, gârlă, luncă, nisip, omăt, potop, etc.; • Faună şi floră: bivol, cocoş, gâscă, lebădă, păstrăv, rac, ştiucă, veveriţă, vrabie, etc.;

26. c. Cuvinte de origine maghiară a altoi, a birui, a bizui, a cheltui, a chibzui, a îngădui, a locui, a tăgădui, bundă, cizmă, ham, bir, chezăşie, hotar, oraş, copoi, şoim, şalău, uliu, belşug, chin, chip, fel, gând, gingaş, iz, pildă, seamă, etc.

27. II. Îmbogăţirea vocabularului De-a lungul anilor limba română s-a îmbogăţit permanent cu cuvinte noi. Mijloacele de îmbogăţire a vocabularului sunt: A. Mijloace interne de îmbogăţire: • Derivarea • Compunerea • Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) B.Mijloc extern de îmbogăţire:împrumutul de cuvinte din alte limbi.

28. A.1. Derivarea Procedeul prin care se formează cuvinte noi cu ajutorul afixelor se numeşte derivare. Afixele sunt de două feluri: • prefixe • sufixe

29. Derivarea cu prefixe Prefixul este un sunet sau un grup de sunete care se ataşează în faţa rădăcinii cuvântului pentru a forma un cuvânt nou. Limba română are cca. 86 de prefixe, dintre care cele mai frecvente sunt:

30. des- (des-): a descalifica, a desface, a desfiinţa, a despăgubi, a descifra, a dezrobi, a dezlega, a dezumfla, a dezmorţi, a dezgropa; dezumaniza; dezacord; răs- (răz-):răscopt, răscumpărat, răstălmăcit, a răsturna, a răzbate, răzgândi, etc.;

31. în- (îm-): a încuraja, a înflori, a întrista, a înveseli, a (se) înfrăţi, a înzăpezi, a înlesni, a îmbunătăţi, a împături, a împietri, a îmboboci, a împovăra, etc.; ne-:necitit, nevăzut, nespus, neadevăr, nestatornic, nespălat, neomenesc, etc; re-:recitit, revăzut, recalificat, reorganiza, rememora, reorienta, regândi, rescrie, etc.

32. Observaţii: Prefixul în- devine îm- când cuvântul de bază începe cu consoanele b,p. Prefixele des-, răs-, devin dez-, răz-, când cuvântul de bază începe cu consoanele b, d, g, l, m, n, r, v sau cu o vocală.

33. După sensul pe care îl atribuie cuvintelor formate, prefixele pot fi de mai multe feluri, dintre care amintim: • Prefixe privative:- cuvintele derivate au sensul “fără, lipsit de”: des- (dez-): dezlega, desface, deshăma, dezlipi, dezumaniza, descătuşat, etc.; de-: deşira, deşuruba, deconecta, defavoriza,detrona, etc.; a- (an- în faţa unei vocale): apolitic, apatrid, asimetric, anorganic, anaerob, analfabet, etc.;

34. Prefixe negative: - cuvintele derivate au sens de negaţie, de absenţă, de opoziţie: Ne-:neatenţie, neomenos, necitit, nescris, negândit, neorientat, etc.; i-: imoral, ilogic, etc.; in- (im-): intolerant, incapabil, indisciplinat, impertinent, imposibil, impur, imparţial;

35. Prefixe iterative: - cuvintele derivate au sensul de repetare: răs- (răz-): răscumpăra, răsciti, răzgândi; re-: reaminti, reveni, reciti, rescrie, rememora, reintra, etc.

36. Prefixe care exprimă ideea de superlativ: arhi-: arhicunoscut, arhiplin, arhiîncărcat; extra: extrafin, extraurgent; hiper-: hipersensibil, hipercorect; ultra-: ultramodern, ultraviolet, ultrascurt, ultraelegant, etc.

37. Prefixoidele: -în limba de origine sunt cuvinte independente şi cu ajutorul lor formăm termeni tehnico-ştiinţifici compuşi: acvi-, acva-,aqua-(apă): acvaduct; aero- (aer): aeroport, aeronavă; anti- (contra): antigripal, antirabic; algo- (durere): algocalmin; amfi- (în două feluri): amfiteatru;

38. api- (albină): apicultură; arhe(o)- (vechi): arheologie; antropo- (om): antropomorf, antropofag; auto- (însuşi, singur): automobil, autocamion, autocontrol; cali-,calo- (frumos): caligrafie, calofil; cardi(o)- (inimă): cardiovascular, cardiografie;

39. claustro-(loc închis): claustrofobie; clepto- (a fura): cleptomanie; cosmo- (univers): cosmogonie; dactil(o)- (deget): dactilograf, dactilografie; deca- (zece): decametru, decalitru; deci- (a zecea parte): decilitru, decimetru; dermato-(piele): dermatolog, dermatologie;

40. etno- (popor): etnografie, etnogeneză; fon(o)- (sunet): fonetică, fonologie, fonograf, fonotecă; foto- (lumină): fotografie, fotosinteză; fratri-(frate): fratricid; frazeo- (frază): frazeologie; geo-(pământ): geografie, geologie; horti- (grădină): horticultură;

41. legumi-(legume): legumicultură; lexico-(lexic): lexicologie, lexicon; macro- (mare): macrosocietate, macromoleculă, macroorganism; micro-(mic): microorganism, microsocietate; mezo-(mijloc): mezosopran, mezozoic; mili-(a mia parte): milimetru, mililitru; multi-(mult): multicultură, multimilionar;

42. ped(o)- (copil): pedofil; pedagogie; semi- (pe jumătate): semialb, semilună, semicerc, semiîntuneric; silvi(o)- (pădure): silvicultură; tele- (departe): televizor, telefon; teo- (zeu, dumnezeu): teologie; vice-(în loc de): vicepreşedinte, viceprimar; xeno-(străin): xenofobie; zoo- (animal): zoologie.

43. b. Derivare cu sufixe Sufixul este sunetul sau grupul de sunete care se ataşează după rădăcina cuvântului pentru a forma un cuvânt nou. În limba română sunt aproximativ 600 de sufixe, care se clasifică după: b.1. valoarea morfologică b. 2. sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat.

44. b.1. Clasificarea după valoarea morfologică a cuvântului derivat: • Sufixe substantivale:- cuvântul obţinut prin derivare este un substantiv; -ar: bucătar, lăutar, fierar, strungar; -easă: croitoreasă, mireasă, lăptăreasă; -ime: muncitorime, prospeţime, tinerime; -iţă: casieriţă, portiţă, fetiţă; -uş: culcuş, gălbenuş, urcuş,

45. Sufixe adjectivale: - cuvântul rezultat prin derivare este un adjectiv: -esc: muntenesc, pământesc, tineresc; -iu: argintiu, vişiniu, ruginiu; -os: osos, botos, dureros, furios; • Sufixe verbale: - cuvântul derivat este verb: -a: brăzda, îndopa, înnoda, cânta; -i: coti, roti, întineri, înlesni, -iza: româniza, muşamaliza, orăseniza; -ui: chinui, înfăptui, mânui,

46. Sufixe adverbiale: - cuvântul derivat este adverb: -eşte: româneşte, mişeleşte, vitejeşte; -iş: chioriş, cruciş, pieptiş; -mente: moralmente, realmente, socialmente.

47. b. 2. Sensul pe care îl atribuie cuvântului derivat: • Sufixe augmentative:- arată că obiectul denumit este mai mare decât de obicei; -an: băietan, grăsan, -oi: băieţoi, căsoi, lădoi, maimuţoi; -oaie: căsoaie, lădoaie, scânduroaie;

48. Sufixe diminutivale – arată că obiectul denumit este mai mic decât de obicei: -aş; băieţaş, copilaş, motănaş, toporaş; -el: băieţel, scăunel, tinerel, tinerel; -ică: tinerică, burtică, mâncărică; -iţă: fetiţă, blăniţă, peniţă, periniţă; -uş: căţeluş, greieruş, viţeluş; -uc: năsuc, pătuc, sătuc; -uţ: gărduţ, pătuţ, trenuţ, brăduţ; -uleţ: gărduleţ,săculeţ, steguleţ.

49. Sufixe pentru denumirea agentului: - arată cine face acţiunea: -ar: argintar, fierar, sifonar, aurar; -aş: arcaş, nuntaş, poştaş; -giu: geamgiu, reclamagiu, scandalagiu; -ist: ceferist, gornist, tractorist, maşinist; -tor: ascultător, fumător, călător;

50. Sufixe pentru denumirea însuşirilor: -ar: inelar, insular, stelar; -aş: codaş, fruntaş, nărăvaş; -at: buzat, catifelat, pistruiat; -esc: românesc, muntenesc, tineresc; -ist: idealist, realist, umanist; -iu: auriu, argintiu, arămiu, pământiu; -os: fricos, lunecos, lucios, mucos.