Grafic ă Asistată de C alculator curs II

1. Grafică Asistată de Calculatorcurs II S.l. dr. ing. Alexandra Ligia Balan

2. Metode de reprezentare • Proiecţia este procedeul de obţinere a unei imagini cu ajutorul razelor de observaţie sau de privire, trimise după o anumită direcţie, de la obiectul de proiectat, la un plan de proiecţie. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • proiecţii paralele • (direcţia razelor este paralelă ) • proiecţii centrale • (direcţia razelor este conică)

3. Sisteme de proiecţie Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Un sistem de proiecţie este compus din patru elemente: • 1. observatorul (ochiul observatorului); • 2. razele de lumină sau direcţia de privire; • 3. obiectul de proiectat; • 4. planul de proiecţie.

4. Sisteme de proiecţie Noţiuni generale despre reprezentările grafice • sistemul european de proiecţie • Este sistemul care aşează obiectul întreobservator şi planul de proiecţie • sistemul american de proiecţie • Este sistemul care aşează planul de proiecţie între observator si obiect.

5. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Moduri de reprezentare în tehnică: • Reprezentarea în proiecţii ortogonale; • Reprezentarea în perspectivă; • Reprezentarea spaţială.

6. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Cea mai folosită metodă de redare a formei şi dimensiunilor obiectelor. • Utilizează mai multe imagini ale obiectului considerat, obţinute ca proiecţii ortogonale pe mai multe plane de proiecţie. Reprezentarea în proiecţii ortogonale • În desenul tehnic clasic, reprezentarea în proiecţii ortogonale poate reda complet forma şi dimensiunile oricăror obiecte, oricât de complicate. • Desenele în proiecţii ortogonale au un grad ridicat de abstractizare şi multe convenţii de reprezentare.

7. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă • Reprezentarea în perspectivă simulează în planul desenului imaginea spaţială a obiectului. • Prin alegerea potrivită a axelor de coordonate, se pot crea în plan desene care să reprezinte nu numai o faţă a obiectului, ci şi dimensiunea perpendiculară pe aceasta.

8. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea în perspectivă • Cea mai folosită reprezentare în perspectivă este cea izometrică. • Dimensiunile măsurate în lungul axelor rectangulare se transpun nemodificate pe axele izometrice. • Reprezentările în perspectivă sunt mai intuitive dar, în cazul obiectelor cu formă complicată, nu permit redarea completă a formei şi a dimensiunilor acestora.

9. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Reprezentarea în trei dimensiuni a obiectelor este realizabilă numai cu ajutorul calculatorului. • Rezultatul reprezentării este un model virtual al obiectului real, creat într-un spaţiu virtual, el însuşi tridimensional. Acestui model spaţial i se pot ataşa caracteristicile geometrice ale obiectului real, precum şi caracteristici fizice. • Un model spaţial poate reda cu multă fidelitate obiectul real. • Modelul poate fi privit din diferite puncte ale spaţiului virtual, în mai multe imagini simultan poate fi colorat, umbrit, iluminat, suprafeţele pot primi texturi specifice unor materiale reale. • Prin combinarea şi modificarea obiectelor tridimensionale virtuale, se pot crea forme complexe. Reprezentarea spaţială

10. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală • Proiecţia ortogonală este metoda de proiecţie în care direcţia de proiecţie este perpendiculară pe planul de proiecţie. • Un segment de dreaptă se proiectează ortogonal pe un plan prin extremităţile sale. • O figură geometrică plană se proiectează ortogonal pe un plan proiectând ortogonal segmentele de dreaptă ce constituie conturul figurii.

11. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală

12. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Reconstituirea mentală a formei obiectului pe baza reprezentării lui în proiecţii ortogonale este posibilă numai dacă diferitele imagini ale acesteia ocupă poziţii bine definite unele în raport cu altele, într-o sintaxă specifică şi cunoscută. • Normele internaţionale stabilesc două moduri de poziţionare a proiecţiilor ortogonale, precum şi câteva reguli esenţiale de dispunere a obiectului reprezentat. Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală

13. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală • Cele 6 proiecţii principale 1. - vederea din faţă 2. - vederea de sus 3. - vederea din stânga 4. - vederea din dreapta 5. - vederea de jos 6. - vederea din spate

14. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Dispunerea proiecţiilor Sistemul european de dispunere a proiecţiilor

15. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Dispunerea proiecţiilor Sistemul american de dispunere a proiecţiilor

16. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Vederea din faţă, cele laterale şi vederea din spate sunt aliniate pe orizontală; vor avea aceeaşi înălţime. • Vederea din faţă, cea de sus şi cea de jos sunt aliniate pe verticală; vor avea, aşadar,aceeaşi lungime. • Vederea de sus, cea de jos şi cele laterale au aceeaşi lăţime. • Dispunerea proiecţiilor Exemplu de dispunere a proiecţiilor în sistemul european

17. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Dispunerea proiecţiilor Exemplu de dispunere a proiecţiilor în sistemul european

18. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Dispunerea proiecţiilor Exemplu de dispunere a proiecţiilor în sistemul american

19. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Muchiile paralele ale obiectului sunt paralele şi pe reprezentarea în proiecţii ortogonale. • Vârfurile unei feţe plane se succed pe desenul în proiecţii ortogonale în aceeaşi ordine ca şi pe obiectul real. • Reprezentările unui anumit punct sunt aliniate pe toate cele 6 proiecţii ortogonale; din punctul de vedere al geometriei descriptive, ele se găsesc pe aceleaşi linii de ordine Reguli ale reprezentării în proiecţii ortogonale

20. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Muchiile vizibile sunt trasate cu linie continuă groasă, iar cele acoperite cu linie întreruptă, de preferinţă subţire. • Reprezentarea muchiilor acoperite este opţională. Ea se justifică numai dacă explicitează mai bine desenul. • În cazul suprapunerii mai multor tipuri de linii pe proiecţiile ortogonale, liniile continue groase au prioritate faţă de orice alt tip de linii. Reguli ale reprezentării în proiecţii ortogonale

21. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Suprafeţele paralele cu unul din planele de proiecţie se proiectează pe planul cu care sunt paralele în adevărata mărime, iar pe celelalte două plane sub formă de linii orizontale sau verticale • Suprafeţele perpendiculare pe unul din planele de proiecţie şi înclinate faţă de celelalte două plane de proiecţie se proiectează ca o suprafaţă de aceeaşi configuraţie şi de arie mai mică pe planele faţă de care sunt înclinate, şi sub formă de linie înclinată pe planul pe care sunt perpendiculare. Reguli ale reprezentării în proiecţii ortogonale

22. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Suprafeţele înclinate faţă de oricare din planele de proiecţie se proiectează ca o suprafaţă de aceeaşi configuraţie şi de arie mai mică în raport cu suprafaţa originală pe oricare din planele de proiecţie. • Nu se notează niciodată direcţia privirii sau numele unei proiecţii principale. Identificarea proiecţiei este asigurată de poziţia sa reciprocă în raport cu proiecţiile alăturate. Reguli ale reprezentării în proiecţii ortogonale

23. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Proiecţia ortogonală este metoda de proiecţie în care direcţia de proiecţie este perpendiculară pe planul de proiecţie. • Un segment de dreaptă se proiectează ortogonal pe un plan prin extremităţile sale. • O figură geometrică plană se proiectează ortogonal pe un plan proiectând ortogonal segmentele de dreaptă ce constituie conturul figurii. Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală

24. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Există 6 proiecţii principale, numite şi vederi obişnuite; • Pentru explicitarea desenului, pot fi utilizate şi vederi particulare, obţinute după alte direcţii decât cele principale. • Pentru vederile particulare, se indică printr-o săgeată direcţia privirii; • Direcţia respectivă se notează cu o majusculă, aceeaşi notaţie regăsindu-se şi deasupra vederii obţinute(vederea A); Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală

25. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Figura 2. 1. Vedere particulară înclinată

26. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Vederile particulare pot fi obţinute şi în cazul dispunerii unei vederi obişnuite într-o altă poziţie decât cea stabilită prin sistemul de dispunere a proiecţiilor (Figura 2.2). • Analizând exemplul din Figura 2.2, se observă plasarea vederii laterale din stânga într-o altă poziţie decât cea impusă prin sistemul european de dispunere a proiecţiilor. • Această poziţionare a vederii permite asocierea ei rapidă cu partea din piesă ale cărei detalii le evidenţiază (capătul din stânga). Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală

27. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Figura 2. 2. Vedere particulară obţinută prin dispunerea unei vederiobişnuite în altă poziţie decât cea impusă de dispunerea proiecţiilor (în sistem european)

28. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Vederi parţiale, vederi locale, vederi întrerupte • Pentru anumite vederi, este suficentă uneori o reprezentare parţială a zonei de interes din obiectul redat în desen. Aceasta este o vedere parţială (Figura 2.3). • Vederea parţială este delimitată prin linii de ruptură (linii continue subţiri ondulate) la ambele capete sau numai la unul din capete.

29. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală • Vederi parţiale, vederi locale, vederi întrerupte Figura 2. 3 Vedere parţială

30. Noţiuni generale despre reprezentările grafice • Dacă nu se produc ambiguităţi, pentru a realiza o reprezentare “aerisită”, cu minimum de contururi şi imagini posibile, o vedere localăpoate înlocui o vedere completă (Figura 2.4). • Vederea locală este legată de proiecţia principală corespondentă prin linie-punct subţire. • Poziţionarea unei vederi locale corespunde totdeauna sistemului american de dispunere a proiecţiilor, indiferent de sistemul utilizat în desenul respectiv pentru dispunerea proiecţiilor principale. Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Vederi parţiale, vederi locale, vederi întrerupte

31. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală • Vederi parţiale, vederi locale, vederi întrerupte Figura 2. 4 Vederi locale asociate cu proiecţia principală

32. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Vederi parţiale, vederi locale, vederi întrerupte • Vederile întrerupte pot fi utilizate pentru piese lungi, de secţiune uniformă. Partea mediană, care nu conţine detalii de formă, poate fi omisă, fiind reprezentate doar extremităţile (Figura 2.5).

33. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Vederi parţiale, vederi locale, vederi întrerupte Figura 2. 5. Vedere întreruptă a unei piese lungi de secţiune uniformă

34. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Proiecţii simetrice • Pe o proiecţie ortogonală simetrică, se trasează axa de simetrie cu linie-punct subţire, axă care depăşeşte cu 2-3 mm conturul exterior al proiecţiei (Figura 2.6). Figura 2. 6. Proiecţie simetrică, cu axa de simetrie globală după direcţia verticală

35. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Proiecţii simetrice • Proiecţiile ortogonale simetrice pot fi reprezentate pe jumătate. • Indicarea pe desen a reprezentării reduse, se realizează prin două semne egal trasate cu linie subţire, perpendiculare pe axa de simetrie, în afara conturului exterior al proiecţiei respective (Figura 2.7). • Al doilea mod de marcare a reprezentării pe jumătate constă în depăşirea axei de simetrie cu 2-3 mm de către toate liniile de contur simetrice (Figura 2.7).

36. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Proiecţii simetrice • În cazul unei proiecţii cu simetrie dublă, după două direcţii perpendiculare, reprezentarea se realizează pe sfert (Figura 2.8).

37. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Proiecţii simetrice Figura 2. 8. Reprezentarea pe sfert a unei proiecţii ortogonale cu simetrie dublă Figura 2. 7. Proiecţii simetrice reprezentate pe jumătate

38. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Marcarea centrelor pentru formele circulare • Contururile circulare au marcat centrul cu două linii subţiri, perpendiculare între ele, depăşind cu 2-3 mm conturul respectiv (Figura 2.9). • Dacă diametrul desenat este sub 10mm, se utilizează linii continue • Dacă acesta depăşeşte 10mm, se utilizează linie - punct. Figura 2. 9. Marcarea centrelor pentru contururile circulare

39. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Marcarea centrelor pentru formele circulare • Dacă mai multe contururi circulare succesive apropiate au centrele poziţionate pe o aceeaşi dreaptă, pentru marcarea centrelor acestora, se recomandă trasarea unei singure axe comune pe direcţia respectivă (Figura 2.10). Figura 2.10. Marcarea centrelor unor contururi circulare plasate pe aceeaşi dreaptă-suport

40. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Marcarea centrelor pentru formele circulare • Pentru mai multe contururi circulare dispuse polar, se recomandă trasarea integrală sau parţială a cercului purtător al centrelor, cu linie-punct subţire. Marcarea centrelor va fi realizată pe direcţie radială (Figura 2.11). Figura 2. 11. Marcarea centrelor pentru contururi circulare cu dispunere polară

41. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Teşiri plane ale formelor de revoluţie • În proiecţie longitudinală, teşirile plane ale formelor de revoluţie, au trasate diagonalele cu linie continuă subţire, pentru a diferenţia feţele plane de cele curbate. • Un marcaj grafic similar se recomandă şi pentru feţele în formă de patrulater ale paralelipipedelor, ale trunchiurilor de piramidă în acelaşi context de reprezentare (Figura 2.12).

42. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Reprezentarea pieselor în proiecţie ortogonală Suprafeţe cu striaţii sau cu relief mărunt • Relieful mărunt şi uniform, striaţiile, se reprezintă numai pe o mică porţiune lângă contur, folosind linie continuă subţire, chiar pentru muchiile reale. • Pentru explicitarea striaţiilor se înscriu pe o linie de indicaţie tipul şi dimensiunea lor, conform standardului în vigoare, sau al convenţii interne proprii.

43. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind secţiunile • Pentru a evidenţia configuraţia interioară a pieselor şi ansamblurilor, seutilizează reprezentările în secţiune • Obiectul este tăiat imaginar cu osuprafaţă potrivit aleasă, perpendiculară pe direcţia privirii, numită suprafaţă desecţionare. • Prin utilizarea reprezentării în secţiune, configuraţia interioară a obiectelorpoate fi redată şi cotată complet şi fără ambiguităţi.

44. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind secţiunile • Secţiunea este reprezentarea în proiecţie ortogonală pe un plan a unei piese, aşa cum ar arăta aceasta dacă ar fi secţionată cu o suprafaţă fictivă de secţionare (plană, în trepte sau cilindrică) şi dacă ar fi îndepărtată imaginar partea aflată între ochiul observatorului şi suprafaţa de secţionare. • Planul de secţionare se alege în general paralel cu planul de proiecţie pe care se face reprezentarea.

45. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind secţiunile • Traseul de secţionare este urma planului de secţionare pe planul de proiecţie şi se trasează cu linie punct subţire având la capete şi la locurile de schimbare a direcţiei segmente de dreaptă trasate cu linie continuă groasă. • Notarea traseului de secţionare se face cu litere majuscule, având dimensiunea nominală de 1.5...2 din cea folosită pentru înscrierea cotelor pe desen. Literele se scriu paralel cu baza formatului deasupra sau lângă linia săgeţii, cât şi deasupra proiecţiei

46. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind secţiunile • CLASIFICARE: • După modul de reprezentare: • propriu-zisă • obișnuită • suprapusă • intercalată • deplasată • cu vedere

47. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind secţiunile

48. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind secţiunile

49. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind secţiunile

50. Noţiuni generale despre reprezentările grafice Configuraţia interioară a obiectelor; Generalităţi privind secţiunile