Contribuţiile lui Socrate, Platon şi Aristotel la dezvoltarea gândirii psihologice

1. Contribuţiile lui Socrate, Platon şi Aristotel la dezvoltarea gândirii psihologice Cei trei pun bazele epistemologiei originea natura metodele limitele cunoaşterii umane

2. 1. Viaţa lui Socrate (469-399 î.Chr.) • obârşie modestă, mama moaşă, tatăl sculptor • probabil elev al lui Anaxagora • soldat infanterist în trei campanii militare • căsătorit cu Xantippa • nu a lăsat nimic scris

3. 2. Concepţia despre om • considerat un foarte bun observator şi totodată unul sceptic (vezi viaţa) • căutător neobosit al cunoaşterii, îşi axează interesul asupra omului care se caută pe sine (“ştiu că nu ştiu nimic”) exigenţa unui adevăr mai înalt

4. înlocuieşte termenii materiali (apă, aer, foc şi pământ) cu anumite calităţi interne ale omului • întrebări adresate trecătorilor, răspunsurile analizate din perspectivă raţionalistă • dualismul psiho-fizic • “Suntem datori să-i sacrificăm lui Asclepios un cocoş!” • “Cunoaşte-te pe tine însuţi” (gnothi seauton) • tendinţa de a ne autoamăgi

5. adevărul nu este ceea ce o autoritate afirmă, ci este ascuns în fiecare conştiinţă (vezi maieutica sau arta interogaţiei) • rolul profesorului este de a scoate la iveală adevărul, nu de a-l implanta (învăţarea prin descoperire) • Antiphon, contemporan al lui Socrate, utilizează metoda pentru a trata persoanele îndoliate • condamnat în faţa a 501 juraţi, condamnat cu o majoritate de 60 (asebeia, ateismul, coruperea tineretului)

7. 3. Platon (427-347 î.Chr.) • discipol al lui Socrate • fuge din Atena; prietenia cu Dion • sclavia • fondatorul Academiei din Atena, cu o existenţă de 916 ani • ca şi Socrate, scopul său nu era de a transmite o serie de fapte

8. cunoaşterea nu se bazează pe simţuri, care pot fi înşelătoare, ci pe raţionamentul despre simţuri • diferenţa dintre cunoaşterea senzorială şi forme (structuri eterne)

10. singura modalitate de a creşte acurateţea cunoaşterii: prin măsurare şi raţionament deductiv • în Republica descrie o societate utopică • diferenţele dintre oameni sunt produse de zei, dar societatea trebuie să le controleze prin controlul căsătoriilor şi al reproducerii • susţine dualismul psihofizic “ştii, pentru că ai mai ştiut”; “a învăţa înseamnă a-ţi reaminti”

11. concepţia despre sufletul uman: • calităţile umane pot fi măsurate • raţionamentul este localizat în cap • curajul în piept • apetitul în abdomen • sufletul este alcătuit aşadar din trei părţi; virtuţile sunt înţelepciunea, voinţa, cumpătarea

12. Rafael, Şcoala din Atena

13. 4. Aristotel (385-322 î.Chr) • student devotat al lui Platon pentru 20 de ani • forţat să părăsească Atena, devine mentorul lui Alexandru cel Mare • la întoarcerea în Atena înfiinţează o şcoală de filozofie, Lyceum; a încercat să unifice într-un sistem întreaga cunoaştere din vremea sa • părăseşte Atena după căderea lui Alexandru cel Mare (“Nu trebuie să i se permită Atenei să păcătuiască de două ori împotriva filosofiei”)

16. unirea dintre corp şi suflet  3 etape/regnuri: • vegetal - îndeplineşte facultăţile de a se hrăni, creşte şi înmulţi; • animal – funcţiile anterioare + posibilitatea de mişcare şi cea de simţire • uman - funcţiile anterioare +inteligenţa şi raţiunea • spiritul uman se naşte tabula rasa, în care se imprimă experienţa câştigată • intelectul pasiv şi intelectul activ

17. de Memoria et Reminiscentia • memoria se bazează pe trei reguli de asociere: • contrast • similaritate • contingenţă • memoria reflectă experienţa, care este conţinutul minţii • mintea este formată prin experienţă (empirism) influenţate suplimentar de frecvenţă şi uşurinţă

18. erori în gândire: • creierul are rolul de a răci sângele, sediul minţii fiind în inimă • albinele nu produc miere, ci aceasta cade din cer pe aripile lor • ciocurile păsărilor din colivii cresc mai lungi pentru că într-o viaţă anterioară nu au fost ospitaliere

19. De anima • punctul de plecare pentru predarea ideilor psihologice în universităţi • constituită din 3 mari părţi (cărţi) Cartea I: -> reflexiile filosofice asupra naturii; -> o serie de ipoteze asupra naturii, afecţiunilor şi interpretărilor psihologice ale sufletului; ->critică gândirea celorlalţi filosofi care au abordat psihicul uman.

20. Cartea a II- a: -> funcţiile psihicului de hrănire, simţire, mişcare şi gândire; -> tratează simţurile cu particularităţile, tipurile şi modurile lor de funcţionare, precum şi pragurile senzoriale (ex. pipăitul); -> memoria se referă la trecut, senzaţiile la prezent; -> imaginaţia este plasată între senzaţie şi raţiune; -> corolarul sensibilităţii este socotit gândirea, care îi furnizează imaginile; -> limbajul este considerat o condiţie a instruirii

21. Cartea a III- a: -> Aristotel respinge ideile lui Democrit, neadmiţând un al şaselea simţ; -> „simţul comun” de care vorbeşte Democrit nu este altceva decât percepţie; -> 3 niveluri ale cunoaşterii: simţire, reprezentare şi cugetare, abordând în acest context existenţa unui - intelect pasiv (presupune perceperea repetată a aceluiaşi obiect) - intelect activ (operează asupra primului şi îl determină să elaboreze forme inteligibile)