Povestea literei e

1. POVESTEA LITEREIE

2. Demult, tare demult, trăia la marginea unui sat, într-o colibă părăsită, un biet orfan pe nume Emil. Toată averea lui era formată din cele trei oi pe care le scotea zilnic la păscut. Dar, bietul Emil, din pricina unor emoții puternice își pierduse graiul. La ce să-i mai folosească vocea? Oricum, oile îl înțelegeau din priviri... Așa gândea Emil în timp ce privea oile care pășteau liniștite...

3. Într-o zi însorită de vară, Emil lăsă oile la păscut pe deal și el plecă puțin mai departe să cosească niște fân. Pentru că era foarte cald, oilor li se făcu sete și se duseră să bea apă de la jgheabul pe care-l pusese Emil special pentru ele. Băiatul privea cum beau oile apă, jgheabul era în stânga, iar ele, parcă aliniate în dreptul jgheabului....

4. Tocmai atunci a venit în goană un trimis al boierului care, văzând oile așa frumoase și îngrijite, s-a gândit să le ducă la curtea stăpânului său. Mai ales că nu se vedea nici țipenie de om prin preajmă! Totuși, se gândi să întrebe, doar – doar nu va primi nici un răspuns:- Ale cui sunt oile acestea?

5. Cum să răspundă bietul băiat, dacă el nu putea nici să vorbească? Își agita mâinile și reuși să scoată următoarele sunete: E...E...E..., vrând parcă să-şi spună numele.Sluga boierului îl auzi şi-l văzu apoi, privi oile care beau nestingherite apă din jgheab. Se gândi că este un copil prea amărât pentru a-i aduce o suferință așa de mare luându-i oile, așa că întoarse calul și se îndreptă spre sat. E…E…E…

6. De la această întâmplare, datorită noii emoții, lui Emil îi reveni graiul. În semn de mulțumire, când voia să-şi scrie numele, Emil desena semnul oilor care beau apă din jgheab, doar ele îi aduseseră din nou graiul.Şi-aşa s-a născut litera E....

7. Surse bibliografice: www.vicky.ro>povesti Google, imagini • Inst. Manuela Dumbravă