MEDICAŢIA OFTALMICĂ Medicaţia recomandată în afecţiunile oculare poate fi administrată: local, subconjunctival, retro

1. MEDICAŢIA OFTALMICĂ • Medicaţia recomandată în afecţiunile oculare poate fi administrată: • local, • subconjunctival, • retrobulbar, • intraocular sau • pe cale sistemică.

2. Medicatie oftalmică • Calea de administrare trebuie aleasă în funcţie de: • solubilitatea medicamentului, • forma de prezentare a produsului medicamentos, • fiziopatologia bolii, • caracteristicile speciei şi • în unele cazuri, factorul uman (abilitatea proprietarului de a administra şi de a suporta financiar costul tratamentului).

3. Medicatie oftalmică • ANESTEZICE LOCALE • Utilizarea anestezicelor locale  se impune în cazul stabilirii diagnosticului sau pentru efectuarea procedurilor terapeutice. • Se poate utiliza: proparacaina, tetracaina sau oxibuprocaina. • aplicate pe cornee, determină anestezia acesteia în câteva minute pănă la 10-20 minute. • pentru anestezia conjunctivei sunt necesare uneori 3-4 administrări la interval de 2-3 minute. • trebuie ţinut cont de faptul că în anestezia conjunctivei → secreţia lacrimală şi reflexul de închidere a pleoapelor este suprimat - motiv pentru care trebuie aplicate soluţii lubrifiante.

4. Medicatie oftalmică • ANESTEZICE INJECTABILE • Anestezicele injectabile pot fi utilizate pentru anestezia locală sau regională a ariei perioculare. • Este recomandată: lidocaina şi mepivacaina în concentraţie de1-2%, iar bupivacaina 0,25-0,75%. • durata anesteziei depinde de substanţa utilizată, aceasta fiind de 30-40 minute la lidocaină, 2 ore la mepivacaina şi 5-6 ore pentru bupivacaină. • aceste anestezice locale pot fi administrate în asociere cu→ epinefrina cu rol vasoconstrictor local pentru prelungirea duratei de acţiune. • pentru a intensifica rata de difuziune a anestezicelor locale → se poate administra hialuronidază.

5. Medicatie oftalmică • AGENŢI DE DIAGNOSTIC • pentru depistarea ulcerelor de la nivelul corneei, în medicina veterinară se utilizează fluoresceina - în formă de soluţii aplicate pe suprafaţa oculară. • soluţia injectabilă pe bază de fluoresceină - poate fi administrată i.v. → cu scopul examinării circulaţiei intraoculare prin angiografie. • tot în scopul diagnosticării ulceraţiilor de la nivelul conjunctivei - se poate utiliza soluţia de roşu Bengal care determină colorarea în roşu a celulelor anormale de la suprafaţa ochiului.

6. Medicatie oftalmică • SOLUŢII PENTRU LAVAJUL OCULAR • Aceste soluţii sunt utilizate: • pentru a curăţa şi limpezi suprafaţa ochiului de eventuali corpi străini sau • pentru a reduce numărul de bacterii în caz de conjunctivită. • este imperios necesară utilizarea unor cantităţi reduse de astfel de soluţii care trebuie aplicate cu o presiune cât mai redusă. • Cea mai comună soluţie utilizată în acest scop este serul fiziologic→ în care se pot dizolva unele antibiotice în scopul reducerii numărului de bacterii.

7. Medicatie oftalmică • Ca soluţii antiseptice se pot utiliza: • povidone iodine care are un spectru larg de acţiune, fiind în acelaşi timp bine tolerată de ţesutul ocular. • clorhexidina în concentraţie de 2% diluată 1:40 (0,05%), constituie un alt antiseptic care poate fi utilizat pentru lavajul corneei.

8. Medicatie oftalmică Lavajul intraocular este necesar pentru a menţine integritatea globului ocular în timpul operaţiilor, pentru îndepărtarea corpilor stăini sau a celulelor sanguine.  soluţia trebuie să fie izotonă (290-300 mOsm), cu un pH de 7,4 şi neiritativă. In compoziţia acestor soluţii este de obicei inclus: calciul, bicarbonat şi glutation →acestea constituind elemente necesare pentru păstrarea sănătăţii ţesulului cornean, în special în timpul operaţiilor de lungă durată.  se poate utiliza soluţia Ringer sau serul fiziologic (0,9%)

9. Medicatie oftalmică • ANTI-INFLAMATORII • Medicaţia cu anti-inflamatorii steroidice sau nesteroidice este frecvent utilizată în bolile de natură infecţioasă sau neinfecţioasă ale ochiului, •  deoarece acestea pot determina procese patologice degenerative care în final duc la pierderea vederii. • La alegerea unui anumit medicament anti-inflamator trebuie ţinut cont de: • gradul de penetrabilitate, • combinaţia cu unul sau mai multe antibiotice şi • costurile implicate.

10. Medicatie oftalmică • Pentru tratamentul inflamaţiilor de la nivel ocular, medicaţia pe bază de corticosteroizi se aplica: • atât la suprafaţa corneei • cât şi intraocular. • acetatul de prednisolon - datorită liposolubilităţii ridicate - penetrează corneea → motiv pentru care este indicat în tratamentele intraoculare, în special al uveitei anterioare  la fel ca şi dexametazona sau flumetazonaîn combinaţie cu neomicina şi polimixina.

11. Medicatie oftalmică • există produse comerciale bazate pe combinaţia dintre betametazonă cu gentamicină sau neomicină şi polimixină. • în tratamentul blefaritei, conjunctivitei şi cheratitei este recomandată utilizarea unor produse pe bază de antibiotice în combinaţie cu acetatul de hidrocortizon. • medrisonuleste un antiinflamator de uz uman care este recomandat pentru aplicaţii la nivelul corneei cu un risc mai redus de a induce creşterea presiunii intraoculare decât dexametazona si betametazona. • fluorometolonaşi rimexolona sunt medicamente anti-inflamatorii utilizate în medicina umană  la pacienţii care prezintă reacţii adverse la medicaţia cu corticosteroizi uzuali.

12. Medicatie oftalmică • Terapia locală cu corticosteroizi poate fi însoţită de administrarea medicaţiei anti-inflamatorii sistemice în caz de: • blefarită • uveită • sclerită • episclerită • bolilor inflamatorii care cuprind întreg globul ocular, inclusiv nervul optic.

13. Medicatie oftalmică • Medicaţie anti-inflamatorie nesteroidică • se recomandă utilizarea soluţiei de flurbiprofen pentru prevenirea miozei intraoperatorii→ care constituie un factor de risc în operaţia de cataractă. • diclofenacul poate fi utilizat în tratamentul post-operator al cataractei, • soluţia de indometacin 1% este un component al aşa numitelor lacrimi artificiale. • administrarea locală de ketorolac sub formă de soluţie 0,5% → reduce cantitatea de PGE2 din umoarea apoasă.

14. Medicatie oftalmică • Medicaţia anti-inflamatorie nesteroidică se poate administra şi pe cale generală, cel mai frecvent fiind utilizate: aspirina, fenilbutazona, flunixina, meglumina şi carprofenul. •  tratamentul postoperator al inflamaţiei globului ocular se poate realiza pe cale sistemică cu sulindac şi acid tolfenalic. • In general, în medicaţia oftalmologică veterinară nu sunt utilizate medicamente antihistaminice • în cazul iritaţiilor produse la nivelul corneei se pot utiliza combinaţii de substanţe anticongestive (nafazolin) cu antihistaminice (feniramin). →nafazolinul se utilizează ca medicaţie cu efect vasoconstrictor.

15. Medicatie oftalmică • la feline - tratamentul cheratopatiei proliferative sau eozinofilice se realizează cu acetat de megestrol care este un analog al progesteronului, mecanismul nefiind încă elucidat. • în tratamentul granulomului ocular - la câine - se foloseşte cu succes asocierea dintre tetraciclină şi niacinamidă, tratamentul durând câteva săptămâni. • ca medicaţie cu efect imunosupresiv în oftalmologie se utilizează ciclosporina în cheratoconjunctivita sicativă a câinelui. • azatioprina este un medicament cu efect imunosupresiv sistemic  recomandat în terapia diferitelor afecţiuni oftalmologice, în special al uveitei şi scleritei.

16. Medicatie oftalmică • MEDICAŢIA ANTIBACTERIANĂ • Selectarea unui anumit antibiotic pentru terapia oftalmologică trebuie să ţină cont de: • spectrul de acţiune, • tipul de bacterie implicată şi • rezultatele obţinute în urma antibiogramei. • Din categoria antibioticelor aminoglicozide pot fi utilizate în medicaţia oftalmică: gentamicina, tobramicina, kanamicina şi amikacina.

17. Medicatie oftalmică • Utilizarea cefalosporinelor (cefazolin 1:20) în terapia oftalmică se recomandă rar, fiind indicată doar în cazurile grave de infecţie cu bacterii Gram pozitive (Streptococcus spp.). • Fenicolii - cloramfenicolul, tiamfenicolul şi florfenicolul pot fi utilizaţi în infecţiile produse de clamidii, micoplasma, rickettsii şi spirochete. • Quinolonele - enrofloxacina şi orbifloxacina sunt indicate pentru tratamentul sistemic al infecţiilor oftalmice al animalele domestice şi exotice, inclusiv la peşti. • pentru tratamentul local al infecţiilor bacteriene se poate utiliza ciprofloxacina, norfloxacina şi ofloxacina.

18. Medicatie oftalmică • Penicilinele sunt utilizate în general pentru tratamentul sistemic în combinaţie cu un tratament local bazat pe altă grupă de antibiotice. • penicilina G poate fi injectată subconjunctival în cazul cheratitei determinată de streptococi. • soluţia sterilă de ampicilină în cantitate de 100mg/ml poate fi utilizată prin injectare subconjunctivală în caz de cheratită de natură streptococică. • ticarcilina are acţiune asupra bacteriilor Gram-negativePseudomonas, Proteus, E. coli.

19. Medicatie oftalmică Bacitracina şi polimixina B sunt frecvent utilizate ca medicaţie antibacteriană în infecţiile oftalmice, în special în combinaţie cu neomicina. Colistina (sau polimixina E) este activă împotriva bacteriilor Gram-negative, inclusiv Pseudomonas aeruginosa. Sulfacetamida şi sulfisoxazolul se regăsesc în preparatele oftalmice umane, fiind rar utilizate în medicina veterinară.  combinaţia de sulfadiazină şi trimetroprim se utilizează ca medicaţie adjuvantă sistemică, fiind semnalată eficacitatea în toxoplasmoza oculară.

20. Medicatie oftalmică • Din grupa tetraciclinelor este recomandată în medicaţia oftalmică, utilizarea: • oxitetraciclinei (în combinaţie cu polimixina B), • clortetraciclinei şi • tetraciclinei. •  în scopul atingerii unor niveluri terapeutice ridicate consecutive penetrării intraoculare este recomandată utilizarea doxiciclinei şi a minociclinei.

21. Medicatie oftalmică Eritromicina (0,5%) sub formă de unguent este bine tolerată de către ţesutul cornean  fiind recomandată în infecţiile cu bacterii Gram-pozitive, clamidii, micoplasme şi rickettsi. Azitromicina administrată pe cale orală realizează concentraţii ridicate în ţesutul conjunctival, fiind recomandată în infecţiile cu clamidii şi alte bacterii susceptibile. Lincomicina poate fi administrată injectabil subconjunctival. Clindamicina este recomandată în toxoplasmoza oculară la feline.

22. Medicatie oftalmică MEDICAŢIA ANTIFUNGICĂ, ANTIVIRALĂ ŞI ANTIPARAZITARĂ Natamicina este un antibiotic antifungic aprobat pentru aplicaţii locale în medicina umană.  se utilizează în infecţiile micotice al ochiului, inclusiv cele produse de Fusarium. Amfotericin B poate fi utilizat local, în cheratitele de natură micotică, sub forma de soluţie 0,1-0,25%. Nistatinul sub formă de cremă sau unguent, deşi are un spectru îngust de acţiune, poate fi aplicat pe mucoasa conjunctivală în cazul infecţiilor micotice.

23. Medicatie oftalmică • Miconazolul are un spectru larg de acţiune antifungic, fiind recomandat în special la cai în cazul cheratitelor. • preparatele oftalmice pe bază de miconazol sunt sub formă de creme (2%) şi sunt bine tolerate de către animale, chiar dacă sunt aplicate de patru ori pe zi timp de trei săptămâni. • datorită antagonismului, miconazolul nu trebuie administrat concomitent cu amfotericina B. • soluţiile pe bază de miconazol destinate administrării pe piele  nu se pot folosi pentru tratamentul oftalmic datorită compoziţiei pe bază de alcool etilic.

24. Medicatie oftalmică • Fluconazolul este un antifungic sintetic, sub formă injectabilă (0,2%)  care este indicat în aspergiloză. • Clotrimazolul sub formă de cremă dermică(1%), poate fi utilizat în tratamentul local al infecţiilor micotice la cal, fiind bine tolerat. • Produsele dermice pe bază de tiabendazol, ketaconazol, econazol şi itraconazol • pot fi utilizate în tratamentul cheratitelor la cal şi câine → deşi au fost semnalate cazuri în care s-a produs iritarea mucoasei conjunctivale şi a corneei.

25. Medicatie oftalmică Medicaţia antivirală utilizată în tratamentul infecţiilor oculare include idoxuridina, trifluridina, vidarabina, aciclovirul care acţionează prin substituirea reacţiilor în interiorul ADN-ului viral, ceea ce determină inactivarea lui. In conjunctivita şi cheratita felină produsă de herpesvirus, cel mai potent medicament a fost trifluridina urmată de idoxuridină, vidarabină şi aciclovir.  s-a încercat şi utilizatea interferonului, dar rezultatele nu au fost concludente.  de asemenea, ca tratament adjuvant al acestei boli virale, s-a administrat şi aminoacidul L-lizină, deoarece s-a observat că in vitro determină reducerea replicării virale.

26. Medicatie oftalmică • Telazioza este o boală care afectează globul ocular la ierbivore, fiind produsă de Thelazia spp. • In tratamentul acestei parazitoze se utilizează produsele pe bază de avermectine - în doză de 200µg/kgcorp: • ivermectină • doramectină

27. Medicatie oftalmică • MEDICATIA COLINERGICĂ ŞI ADRENERGICĂ • Pilocarpina este un medicament parasimpaticomimetic utilizat în oftalmologie sub formă de soluţie în diverse concentraţii (0,5-8%). • în general, la animalele de talie mică concentraţia utilizată este de 1-2%. • induce mioză la 10-15 minute de la administrare, efectul durând până la 6-8 ore. • administrată local sub formă de gel (4%) la câine, determină reducerea presiunii intraoculare pe o durată de 24 ore.

28. Medicatie oftalmică • Tot din categoria medicamentelor parasimpaticomimetice, dar cu acţiune indirectă fac parte: • isoflurofatul şi • ecotiofatul •  care sunt indicate la câine în tratamentul primar al glaucomului. • utilizarea soluţiei de bromură de demecarium induce mioză şi reduce presiunii intraoculare la câinii cu glaucom.

29. Medicatie oftalmică Epinefrina (1-2%) este un agonist α şi β adrenergic  care determină în prima fază reducerea secreţiei umorii apoase şi ulterior facilitează scurgerea acesteia. Cu acelaşi efect se pot utiliza şi hidroclorura de dipivefrin, hidroclorura de apraclonidin. Brimonidina este agonist al receptorilor α2 adrenergici  care are efect şi mecanism de acţiune similar cu cel al epinefrinei.

30. Medicatie oftalmică • Ca substanţe β-blocante recomandate pentru reducerea presiunii intraoculate şi tratamentul glaucomului, în medicina umană se foloseşte: • timololul, • betaxololul, • carteololul, • metipranolul şi • levobunolul. • In medicina veterinară, timololul este cea mai utilizată substanţă cu efect blocant asupra receptorilor β1 şi β2. •  poate determina ca efecte secundare: bradicardie, aritmie, hipotensiune şi dispnee.

31. Medicatie oftalmică • Dilatarea pupilei se poate realiza prin două mecanisme: • paralizia sfincterului sau • stimularea muşchiului dilatator al irisului. • Substanţele antagoniste colinergice •  paralizează sfincterul irisului prin inhibarea acţiunii acetilcolinei, • sunt contraindicate în majoritatea formelor de glaucom. • Substanţele antagoniste adrenergice •  stimulează dilatarea muşchiului irisului prin mimarea acţiunii norepinefrinei.

32. Medicatie oftalmică • Atropina este un alcaloid natural care determină: • midriază fiind indicată în tratamentul iridociclitei, a cheratitei ulcerative sau a uveitei anterioare • creşterea presiunii intraoculare motiv pentru care este contraindicată folosirea locală a atropinei în cazurile de hipertensiune oculară. • Alte substanţe antagoniste colinergice utilizate în oftalmologie la animale sunt tropicamida şi ciclopentolatul •  care după instilarea oculară induc midriază în decurs de 20-45 minute.

33. Medicatie oftalmică • Din categoria substanţelor agoniste adrenergice face parte: • fenilefrina care este un puternic stimulant α-adrenergic • utilizat sub formă de instilaţii oculare în concentraţie de 10%. • La câine midriaza completă se instalează după 1-2 ore şi durează până la 18 ore. • Pentru regresia midriazei se utilizează substanţe antagoniste adrenergice: • dapiprazolul fiind o substanţă α-adrenolitică sintetică • care determină mioză prin blocarea receptorilor α de la nivelul muşchiului dilatator al irisului.

34. Medicatie oftalmică • In tratamentul glaucomului se utilizează şi substanţe din grupul inhibitorilor anhidrazei carbonice: • acetazolamida fiind prima substanţă din această categorie. • se prezintă sub formă de tablete sau soluţie injectabilă, doza în cazurile acute de glaucom fiind de 5-10mg/kgcorp. • la câine, efectul hipotensiv indus de acetazolamidă durează 8 ore, iar la pisică 5 ore. • Din această categorie de medicamente fac parte şi: etoxizolamida, diclorfenamida şi metazolamida, •  care sunt indicate în tratamentul de lungă durată a glaucomului la câine.