1 / 24

Conferinţa Naţională de Evaluare Bucureşti – 18 februarie 2009

EVALUAREA. şi disciplinele conexe în practică. Conferinţa Naţională de Evaluare Bucureşti – 18 februarie 2009. Prof. univ. dr. Marin TOMA Preşedinte C.E.C.C.A.R. I. Introducere. Importanţa temelor supuse dezbaterii în Conferinţă.

benjamin
Download Presentation

Conferinţa Naţională de Evaluare Bucureşti – 18 februarie 2009

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. EVALUAREA şi disciplinele conexe în practică Conferinţa Naţională de Evaluare Bucureşti – 18 februarie 2009 Prof. univ. dr. Marin TOMA Preşedinte C.E.C.C.A.R.

  2. I. Introducere • Importanţa temelor supuse dezbaterii în Conferinţă. • Este frecventă folosirea neriguroasă a unor termeni precum evaluare, audit, cercetare, expertiză, etc.; cauzele sunt multiple. • Este frecventă confuzia între activitate, serviciu şi profesie care poate să fie complexă (mai multe activităţi). • În multe cazuri nu se face distincţie între înţelesul literar şi cel tehnic-profesional al termenilor utilizaţi (în procesul traducerilor chiar).

  3. II. Despre evaluare 1. Literar: A evalua însemnează: • a determina (a stabili), preţul,valoarea, numărul sau cantitatea; • a calcula, a socoti; • a estima.

  4. 2.În funcţie de aria de utilizare a noţiunii: • evaluare, în sens larg (evaluare politici publice, evaluare academică, evaluare de proiecte, procese, etc.); • evaluare, în sens restrâns (bunuri, proprietăţi, afaceri, etc.).

  5. 3. Evaluarea este un proces multidisciplinar.

  6. 4. Evaluările de bunuri, proprietăţi, afaceri pot fi efectuate în scopuri: • contabile; • administrative; • evaluări bazate pe expertiză şi diagnostic (pentru care există Standardele internaţionale de evaluare şi evaluatori profesionişti).

  7. III. Despre audit 1. Utilizare neriguroasă (greşită chiar) a cuvântului audit. 2. O “junglă” a auditurilor şi a auditorilor “fără vină”.

  8. 4. Definiţii, concepte. 4.1. Auditul în general(accepţiunea cea mai largă): - definiţia (control, analiză, verificare, cercetare: cu o filozofie aparte); - elementele fundamentale ale definiţiei (Filozofia).

  9. activitatea umană → examen profesional • obiectul → orice informaţie, indiferent de domeniu • scop → emiterea unei opinii motivate • specialistul → orice specialist • criteriu de calitate → standard (normă) reglementare competent independent

  10. 4.2. Auditul financiar: Audit în general cu 2 precizări: • obiectul = orice informaţie financiar-contabilă; • specialistul = profesionist contabil competent şi independent

  11. 4.3. Auditul statutar: Auditul financiar cu 3 precizări: • obiectul = situaţiile financiare în ansamblul lor; • scop = opinia motivată în legătură cu imaginea fidelă a poziţiei, situaţiei şi performanţei financiare a entităţii; • criteriul de calitate = Standardele naţionale sau internaţionale de audit

  12. Decizia, acte, fapte, etc. (Ce s-a făcut?) diferenţe Referenţialul (Ce şi cum trebuia făcut?) Care sunt aşteptările 5. Schema de articulare a auditului.

  13. 6. Tipuri de audit: • Audit legal (Statutar) – în domeniul financiar-contabil • Audit nestatutar – în domeniul financiar contabil • Audit intern • Audit juridic • Auditul social • Auditul fiscal • Audit de calitate • Audit de mediu • Audit informatic • Audit strategic • Audit operaţional • Audit de gestiune, etc.

  14. IV. CONCLUZII • Evaluarea şi auditul sunt concepte diferite cu foarte puţine şi nerelevante asemănări şi cu deosebiri fundamentale. • Universalitatea (aria de aplicabilitate) = sursa confuziilor: totul se poate evalua şi totul se poate audita.

  15. Relaţia audit în general – evaluare în sens larg: Orice audit presupune cel puţin o evaluare – evaluarea ecartului între situaţia existentă şi referenţialul adoptat (criteriul de calitate); nu orice evaluare presupune un audit.

  16. 4. Deosebiri fundamentale între evaluare şi audit: 4.1. Metode Auditul spre deosebire de evaluare presupune în mod obligatoriu 3 participanţi (auditor, persoană interesată şi furnizorul de informaţii);

  17. 4.2. Tehnici şi proceduri Audit → standardizate Evaluare → aparţin specialistului care face evaluarea

  18. 4.3. Scop Audit → emiterea, după reguli precise, a unei opinii motivate. Evaluare → se fac constatări şi uneori se emit concluzii.

  19. 4.4. Obiectiv Auditul → îmbunătăţirea informaţiei (obiectiv unic şi precis) Evaluare → diverse obiective

  20. 4.5. Calitatea specialistului Auditorul → independenţa este obligatorie (absolută, relativă sau restrictivă). Evaluatorul → independenţa de anumită natură este obligatorie doar în evaluările de bunuri, proprietăţi, afaceri

  21. Concluzia generală privind evaluarea unor politici publice: • este un proces complex şi multidisciplinar; • nu se reduce la evaluarea de bunuri, proprietăţi, afaceri, etc.;

  22. atunci când presupune şi evaluarea de bunuri, proprietăţi, afaceri, etc. nu este obligatorie recurgerea la un evaluator profesionist decât dacă se consideră necesară evaluarea pe bază de expertiză şi diagnostic;

  23. nu este un audit în general şi cu atât mai puţin un audit financiar-contabil; • procesul poate sau nu să facă necesară auditarea anumitor informaţii;

  24. atunci când se consideră necesară auditarea anumitor informaţii specialistul competent şi independent poate sau nu să fie înregistrat în registrul auditorilor.

More Related