PROTECTIA MEDIULUI IN ROMANIA

1. Protecţia mediului în România dr.ing Cornel Popovici Sturza

2. 1. Conceptul de dezvoltare durabilă 1. 1 Definiţii, principii • Comisia Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător si Dezvoltare : "Dezvoltarea durabilă corespunde cerinţelor prezentului fără să compromită posibilităţile generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi“ • Cerinţele minime pentru realizarea dezvoltării durabile: -controlul evoluţiei demografice astfel ca în următorii 30 - 50 de ani populaţia globului să nu crească cu mai mult de 70 - 100%, faţă de nivelul actual, efectivul maxim să fie sub 11 miliarde locuitori; -perfecţionarea continuă a organizării sociale şi instituţionale pentru a asigura cadrul implementării strategiilor dezvoltării durabile; -restructurarea şi redimensionarea creşterii economice, având în vedere o distribuţie mai echitabilă a resurselor şi accentuarea laturilor calitative ale producţiei; -eliminarea sărăciei în condiţiile satisfacerii nevoilor esenţiale pentru loc de muncă, hrană, apă, locuinţa, sănătate pentru fiecare locuitor al planetei; -conservarea şi sporirea resurselor naturale, -întreţinerea diversităţii ecosistemelor, - supravegherea impactului activităţilor economice asupra mediului.

3. Dezvoltare durabilă (Sustainable development) • Agenda 21 este un plan de acțiune al Organizației Națiunilor Unite pentru secolul 21 cu privire la dezvoltarea durabilă şi este un produs al Summit-ului Pământului (Conferința ONU privind mediul și dezvoltarea), care a avut loc la Rio de Janeiro, Brazilia, în 1992. • Ecologia este o ştiinţă biologică care se ocupă cu studiul conexiunilor ce se manifestă între organisme şi mediul lor de viaţă. • Mediul înconjurător reprezintă totalitatea elementelor naturale şi antropice, evenimentelor şi energiilor, care se găsesc într-o permanentă interacţiune şi care determină menţinerea echilibrului ecologic al planetei. mediu înconjurător = capital natural+ sisteme socio-economice Protecţia mediului, ca ramură a ecologiei aplicate, reprezintă totalitatea acţiunilor întreprinse de om pentru păstrarea echilibrului ecologic local şi global, pentru menţinerea şi ameliorarea calităţii factorilor naturali, dezvoltarea valorilor materiale şi spirituale, în scopul asigurării condiţiilor de viaţă şi de muncă.

4. Principalele riscuri de mediu Riscul de mediueste probabilitatea producerii unor efecte negative asupra mediului, care pot fi prevenite pe baza unui studiu de evaluare Riscuri de mediu la nivel global:schimbarea climei, reducerea stratului de ozon, pierderile de teren arabil şi de fertilitate, deşertificarea, dispariţia pădurilor, poluarea, dispariţia speciilor, acumularea de mari cantităţi de deşeuri. • Activităţi de protecţia mediului: Activităţi legislative; Activităţi administrative - instituţionale; Activităţi educative - informative; Activităţi economico - tehnologice; Activităţi sociale; Activităţi de cooperare internaţională; • Necesitatea protecţiei mediului Creşterea populaţiei globului Creşterea nevoii de hrană Creşterea industrializării Descreşterea resurselor Creşterea poluării

5. 2. Direcţiile principale de deteriorare periculoasă a calităţii factorilor de mediu şi a biodiversităţii la nivel global şi în România 2.1 Schimbarea climei Efectul de serăeste un fenomen natural datorat absorbţiei căldurii radiate de către pământ de către gazele cu efect de seră din atmosferă, fapt ce duce în mod normal la menţinerea unei temperaturi medii constante a Terrei.Arderea combustibililor fosili şi alte activităţi, în special transportul (terestru, maritim, aerian) produc mari cantităţi de COB2B şi de alte substanţe cum ar fi: metanul, oxidul de carbon, oxizii de azot, hidrocarburi nearse. Deşi dioxidul de carbon şi apa care rezultă din procesul de ardere nu au acţiune toxică, ridicarea concentraţiei COB2B în atmosferă duce la accentuarea efectului de seră.

6. Ca urmare a efectului de seră se estimează o creştere a temperaturii medii globale cu 1,5 - 4,5 grade Celsius în următorii 100 de ani, dacă nu se acţionează spre o reducere a emisiilor. Consecinţele cele mai importante ale schimbării climei globale se vor evidenţia la nivelul următorilor factori: Creşterea nivelul Oceanului Planetar. Creşterea temperaturii medii a atmosferei cu numai 2 grade Celsius va duce la topirea gheţii din calotele glaciare, deci şi la ridicarea nivelului Oceanului Planetar, care va inunda zonele litorale în care sunt cantonate mari oraşe şi o mare parte a populaţiei. Schimbarea zonelor climatice ale Terrei. Extinderea zonelor aride ale Terrei spre nord cu 400 - 800 km, în regiunile subtropicale dens populate; reducerea ariei şi extinderea spre nord a zonei mediteraneene; reducerea zonelor boreale şi extinderea pãdurilor pânã aproape de zonele arctice Sănătatea omului. Valurile de căldură măresc riscul atacurilor de inimă şi a altor afecţiuni, temperaturile din regiunile calde ar putea deveni de nesuportat provocând un exodal populaţiilor acestora. Odată cu modificarea zonelor climatice insectele purtătoare de microbi ar putea migra către poli răspândind o serie de boli în ţări care nu sunt pregătite să facă faţa unor astfel de epidemii.

7. Creşterea poluării atmosferice, în special în zonele urbane şi industriale, şi deci şi incidenţa bolilor respiratorii, în condiţiile temperaturilor înalte şi a lipsei curenţilor atmosferici, care să realizeze dispersia poluanţilor atmosferici Contaminarea sursele de apă potabilă cu poluanţi spălaţi din zone urbane, agricole, industriale, datorită inundaţiilor care se vor produce în unele regiuni afectate de redistribuirea precipitaţiilor. Hrana omului Recoltele agricole vor avea de suferit fie datorită căldurilor excesive, fie datorită inundaţiilor sau altor fenomene, stările de calamitate în agricultură fiind mult mai frecvente. Multe animale vor fi afectate de schimbările de habitat datorită încălzirii climei, producţiile din zootehnie înregistrând un recul. Efecte "bumerang". Cantităţi imense de metan îngheţat, de sub ocean şi sub scoarţă, pot fi eliberate în atmosferă pe măsură ce Antartica se încălzeşte. Aceste emisii ar provoca o încălzire a pământului mai rapidă, metanul fiind un gaz cu efect de seră. Creşterea frecvenţei fenomenelor meteo surpriză: ciclon, tornade (SUA), furtuni grave (Marea Neagră), ploi torenţiale, grindine mortale (România, Grecia, s.a.), valuri de căldura, secete, valuri de ger, etc.

8. Protocolul de la Kyotoprivind Schimbările climatice semnat în Japonia, la 1-11 decembrie 1997, reprezintă un acord semnat de 161 de ţări privind controlul emisiei de gaze cu efect de seră. Tratatul a hotărât că până în 2012 ţările dezvoltate să-şi reducă emisiile de COB2B şi alte gaze nocive în medie cu 5,2 % sub limita existentă în 1990. Ţărilor în curs de dezvoltare nu li se cere să adopte reduceri asemănătoare, dacă aceasta nu va fi propria lor opţiune. Această propunere de reducere pare să fie destul de modestă în contextul în care anterior Tratatului de la Kyoto, Uniunea Europeană propunea ca ţările industrializate să reducă emisia de COB2 Bşi alte gaze cu 85 %, raportat la 1990 şi să menţină cursul pe durata de aproximativ 12 ani.

9. 2. 2. Reducerea stratului de ozon Ozonul, OB3B este o substanţă toxică pentru om, chiar în concentraţii mici, în schimb ozonul din stratosferă constituie un ecran ce protejează biosfera de radiaţiile solare ultraviolete vătămătoare. În stratosferă, la înălţimi ce variază între 20 şi 50 km se află un strat subţire de ozon, numit şi "ozonosfera", care filtrează cca. 99 % din radiaţia ultravioletă a soarelui. Fără protecţia stratului de ozon, această radiaţie probabil că ne-ar fi fatală. Reducerea stratului de ozon s-a dovedit a fi provocată de creşterea în atmosferă a concentraţiei unor substanţe străine de compoziţia normală a atmosferei, sau a unor substanţe prezente în mod normal în atmosferă a freonului, oxizilor de azot, vaporilor de apă eliminaţi în urma arderii combustibililor în zborurile aviatice. din stratosferă distrug ozonul. Consecinţele distrugerii stratului de ozon: efectele negative majore asupra plantelor şi în special asupra fitoplanctonului din Oceanul Planetar, efecte nocive ale radiaţiilor UVB asupra sănătăţii umane prin producerea cancerului de piele, prin rolul lor în dezvoltarea tumorilor maligne, prin creşterea cazurilor de glaucom şi cataractă.

10. 2.3. Pierderi de teren arabil şi de fertilitate Cauze: exploatarea agricolă excesivă practicată în vederea măriri producţiei agricole a dus la perturbarea fertilităţii solului, gospodărirea nejudicioasă a apelor necesare culturilor agricole a dus la sărăturarea solului, depozitele de deşeuri industriale şi municipale care prin cantităţile mari care se acumulează an de an scot din circuitul productiv suprafeţe importante de terenuri, extinderea oraşelor de multe ori pe terenuri cu un potenţial productiv ridicat. Consecinte: fenomenul de deşertificare care este prezent şi în sud-estul ţării noastre se înregistrează extinderea zonelor afectate de fenomene de secetă de lungă durată, asociate cu un proces de aridizare şi cu manifestări de început de deşertificare, ceea ce afectează grav potenţialul bioproductiv al acestor zone, prin reducerea sau calamitarea recoltelor.

11. 2.4. Dispariţia pădurilor Istoric: Dacă la începutul secolului VIII suprafaţa împădurită a Terrei era mai mult de 50 % din suprafaţa uscatului, la sfârşitul secolului XX aceasta reprezintă cca. 30 % (4,1 milioane ha). Scăderea drastică a suprafeţelor împădurite s-a produs atât datorită acţiunilor umane directe, cât şi celor indirecte. Necesitatea sporirii suprafeţelor agricole şi a păşunilor, la care se adaugă exploatarea masei lemnoase pentru asigurarea materiei prime în industria lemnului, a celulozei şi hârtiei şi pentru asigurarea necesarului de combustibil în gospodăriile individuale, a dus la tăieri masive ale ecosistemelor forestiere. Tăierea pădurilor în aceste scopuri, urmată de o exploatare iraţională a terenurilor rezultate a dus în foarte multe cazuri la transformarea unor zone împădurite în zone neproductive şi chiar la extinderea deşertului. Cele mai grav afectate prin supraexploatare şi a substituirea lor cu terenurile agricole sunt pădurile tropicale, considerate un adevărat plămân al Terrei. Perspective: Declinul pădurilor tropicale este considerat ca fiind una din principalele cauze ale creşterii concentraţiei COB2B din atmosferă şi ale schimbărilor climatice globale, care vor duce la creşterea temperaturii medii a Terrei. An de an o mare suprafaţă din pădurile tropicale, care sunt considerate "plămânii" planetei, ce contribuie la producerea oxigenului indispensabil vieţii pe Terra, dispar cu o rată de 17 milioane ha/an (o suprafaţă egală cu 1/3 din ţara noastră). Dacă acest ritm al exploatării se va menţine în continuare se va ajunge la o completă dispariţie a pădurilor tropicale în următorii 100 de ani.

12. Ploile acide. Ploaia acidă este un termen folosit pentru a descrie consecinţele poluării atmosferei, în principal cu oxizi de sulf (ce provin în general de la termocentralele ce ard combustibili fosili) şi oxizi de azot (ce provin în cea mai mare parte din trafic) şi care datorită unui şir de reacţii chimice suferite se transformă în acizi, care sunt aduşi pe sol, ape, vegetaţie prin intermediul precipitaţiilor acide (ploaie acidă, ninsoare acidă, grindină acidă, ceaţă acidă, etc). Defrișarea pădurilor din România este un proces economic care s-a manifestat din cele mai vechi timpuri, fiind una din principalele resurse ale populațiilor ce s-au dezvoltat în spațiul actual al României. În urmă cu cel puțin 15 ani, societatea civilă din România a reclamat  sistematic nivelul alarmant al tăierilor ilegale. Astăzi, aceste fapte au fost recunoscute și de un raport realizat de Curtea de Conturi privind "Situaţia patrimonială a fondului forestier din România, în perioada 1990 - 2012", raport în care se arată că din pădurile statului şi din cele private s-au tăiat ilegal aproximativ 80 de milioane de metri cubi de lemn, de pe o suprafață de 366.000 ha de pădure, proprietate de stat si privata, fapt care a adus pierderi de circa 5 miliarde de euro. Tăierile ilegale, urmate de “abandonarea” acestor suprafețe - prin faptul că nu sunt asigurate lucrările de împădurire, respectiv de îngrijire a suprafețelor împădurite sau regenerate natural, devin astfel probleme care trebuie tratate ca o prioritate atunci când vorbim despre gestionarea pădurilor din România.

13. 2.5. Dispariţia speciilor • În prezent pe planeta noastră sunt cunoscute peste 1,7 milioane de specii de plante şi animale. Datorită acţiunii directe sau indirecte pe care activităţile antropice le au asupra mediului, în ziua de astăzi nu mai există ecosisteme în care, direct sau indirect, omul să nu fi adus o modificare care să nu provoace cel puţin o reacţie, dacă nu chiar o deteriorare a fragilului echilibru dintre vieţuitoare şi mediul lor natural. • În secolul trecut au dispărut definitiv de pe planeta noastră 25 de specii de mamifere şi 75 de specii de păsări, iar la ora actuală sunt în mare pericol 200 de specii de mamifere şi 345 de specii de păsări, care dacă nu sunt salvate prin adoptarea de măsuri în acest sens vor mai putea fi văzute doar în muzee. În ritmul în care mergem, şi dacă nu se iau măsuri directe şi indirecte de protecţie se estimează că în secolul următor flora va fi mai săracă cu 25000 de specii, iar fauna cu 600 de specii, aceasta ducând la o diminuare în proporţie de 40 % a vieţuitoarelor planetei.

14. 2.6. Acumularea deşeurilor Cantităţi mari de deşeuri pe Tera: gunoaiele orăşeneşti, materialul inutil dintr-o exploatare minieră sau din diferite alte industrii, zgura din siderurgie, piatra calcinată, pulberi radioactive, deşeuri periculoase chimice, spitaliceşti sau radioactive, etc. O comparaţie a fluxurilor de energie, resurse şi deşeuri intrate şi ieşite din activităţile sistemului socio-economic, SSE, la începutul secolului al XX-lea şi la sfârşitul secolului al XX-lea arată că dacă odată cu creşterea numerică de şase ori a populaţiei fluxurile de resurse energetice şi materii prime ce intră în SSE au crescut, fluxurile de energie şi de deşeuri ce rezultă din SSE au crescut, în schimb reciclarea şi reutilizarea deşeurilor continuă să rămână nesemnificativă, ceea ce evident duce la acumularea deşeurilor.

15. 2.7 Poluarea Fenomenul răspunzător în cea mai mare măsură de deteriorarea şi chiar periclitarea vieţii biologice pe Terra. Poluarea reprezintă procesul de modificare a factorilor de mediu, abiotici şi biotici, ca urmare a eliberării în mediu a substanţelor poluante de tipul deşeurilor, rezultate din diferite sectoare ale activităţii umane. Creşterea poluării în perioada modernă nu s-a făcut numai pe baza creşterii activităţii industriale, ci se datorează în mare măsură creşterii gradului de civilizaţie a unor ţări, în special din emisfera nordică. Tipuri de poluare după natura agenţilor poluanţi: Poluarea chimică datorată substanţelor chimice toxice şi periculoase şi datorată materiilor organice fermentescibile. Poluarea fizică, ce poate fi de trei feluri: radioactivă, termică, sonoră. Poluarea biologică, ce poate fi de două feluri: microbiologică şi macrobiologică. Tipuri de poluare după natura factorilor de mediu poluaţi: Poluarea aerului, Poluarea apei, Poluarea solului, Poluarea factorilor biologici.

16. 3. Transpunerea Aquis-ului comunitar de mediu în Romania 3. 1 Legislaţie-reglementări, • Principiile dreptului mediului Principiul potrivit căruia protecţia mediului înconjurător trebuie să constituie un element esenţial al politicii economice şi sociale a statului. Principiul exercitării de către stat a dreptului suveran de a exploata resursele naturale, în aşa fel încât să nu aducă prejudicii altor state. Principiul priorităţii bunăstării populaţiei în comparaţie cu alte scopuri de folosire a resurselor naturale ale mediului înconjurător. Principiul apărării factorilor naturali de mediu prin folosirea raţională a resurselor în funcţie de nevoi şi pentru asigurarea dezvoltării durabile. Principiul prevenirii riscurilor ecologice şi a producerii daunelor de mediu. Principiul prezervării diversităţii biologice.

17. Izvoarele dreptului mediului a. Constituţia României legea fundamentală a ţării, cu forţa juridică cea mai mare, este izvorul principal de drept. Recunoaşterea dreptului fundamental al omului la un mediu sănătos rezultă implicit din redactarea art. 20 alin 1, potrivit căruia dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte. b. Legea, ca act juridic al Parlamentului. Principala lege a acestei ramuri de drept este Legea protecţiei mediului nr. 137/1995 care prevede drepturile şi obligaţiile specifice. Alte legi cu caracter special ce completează prevederile Legii 137/1995, prevăzând drepturi şi obligaţii cu caracter specific sunt: Legea apelor 107/ 1996, Legea fondului cinegetic şi a protecţiei vânatului 103/1996, Legea nr. 26/1996 pentru aprobarea Codului silvic, etc. .

18. c. Decrete cu putere de lege, în măsura în care reglementează relaţii sociale în legătură cu conservarea şi protecţia mediului înconjurător . d. Hotărârile şi Ordonanţele Guvernului. Exemplu: Hotărârea Guvernului nr. 456 / 1996 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, etc.. e. Tratate şi convenţii internaţionale, cu condiţia să fie de aplicare directă, nemijlocită, să fie ratificate de statul român în conformitate cu prevederile constituţionale. Exemplu: Convenţia asupra poluării atmosferice transfrontieră pe distanţe lungi de la Geneva din 13.11.1979; Convenţia privind controlul transportului peste frontiere a deşeurilor periculoase şi eliminării acestora, de la Basel, din 22.03.1989; Convenţia asupra zonelor umede de importanţă internaţională, în special ca habitat al păsărilor acvatice de la Ramsar, din 2.02 1991; etc. .

19. f. Reglementări tehnice. Menţinerea la un anumit nivel a condiţiilor de calitate a mediului înconjurător a impus elaborarea unor limite pentru o serie de indicatori de calitate ce caracterizează factorii de mediu. Impunerea acestor limite se face printr-o serie de reglementări tehnice de specialitate (standarde, normative, instrucţiuni) elaborate de instituţii de specialitate, aprobate de autorităţi guvernamentale sub forma de hotărâri de guvern, ordine, decizii, ordonanţe ale diferitelor ministere, în baza unor legi cadru din domeniul dreptului mediului. Reglementările tehnice sunt grupate pe următoarele tipuri de factori de mediu: apa, aer, sol, biodiversitate, sănătate umană .

20. 3. 2 Autorităţi, instituţii publice, societatea civilă. • Organisme guvernamentale naţionale Autoritatea centrală din ţara noastră ce se ocupă de problemele de mediu este MINISTERUL MEDIULUI. Reprezentanţii în teritoriu ai Ministerul Mediului sunt AGENŢIILE PENTRU PROTECŢIA MEDIULUI (APM), care funcţionează la nivelul fiecărui judeţ şi AGENŢIILE REGIONALE DE PROTECŢIA MEDIULUI (ARPM) care funcţionează la nivel de euroregiune de dezvoltare. AGENŢIA NAŢIONALA DE PROTECŢIA MEDIULUI – implementeză la nivel naţional Strategia Naţională de Protecţia Mediului, coordonează şi verifică activitatea agenţiilor regionale de protecţia mediului şi a agenţiilor judeţene de protecţia mediului. GARDA NAŢIONALA DE MEDIU – verifică agenţii economici (firmele de stat si private) cu activitate la nivel naţional în ceea ce priveşte respectarea legilor si a celorlalte acte normative în domeniul protecţiei mediului, coordonează şi verifică activitatea Comisariatelor Judeţene ale Gărzii de Mediu.

21. Organisme teritoriale de protecţia mediului În subordinea Ministerului Mediului AGENŢIILE REGIONALE DE PROTECŢIA MEDIULUI implementează la nivel regional Strategia Naţională de Protecţia Mediului AGENŢIILE (judeţene) DE PROTECŢIA MEDIULUI implementează la nivel judeţean Strategia Naţională de Protecţia Mediului COMISARIATELE JUDEŢEANE ALE GĂRZII DE MEDIUverifică agenţii economici cu activitate la nivel local în ce priveşte respectarea legilor si a celorlalte acte normative în domeniul protecţiei mediului. În subordinea altor ministere. ADMINISTRAŢIILE BAZINALE DE APĂ, în subordinea Ministerului Apelor şi Pădurilor (MAP) – implementează la nivel de bazine hidrografice programe de întreţinere a cursurilor naturale de apă şi studii hidrologice.

22. DIRECŢIILE SILVICE , în subordinea MAP - implementează la nivel judeţean programe de exploatare, întreţinere şi regenerare a pădurilor. GRDA FORESTIERĂ, în subordinea MAP - verifică agenţii economici cu activitate la nivel judeţean şi direcţiile silvice în ce priveşte respectarea legilor si a celorlalte acte normative în domeniul întreţinerii / exploatării şi regenerării pădurilor . DIRECŢIILE JUDEŢENE PENTRU AGRICULTURĂ ŞI DEZVOLTARERURALĂ , în subordinea Ministerului Agriculturii - implementează la nivel judeţean programe de întreţinere şi exploatare raţională a terenurilor agricole. INSPECTORATELE JUDEŢEANE DE POLIŢIE, în subordinea Ministerului de Interne – cercetează şi sancţionează faptele cu caracter penal care constituie agresiuni împotriva mediului.

23. Autorităţi locale de protecţia mediului CONSILIILE LOCALE (PRIMĂRIILE) - Adoptă şi implementează la nivel local (comună, oraş) programe şi proiecte de protecţia mediului destinate alimentării cu apă potabilă, canalizării şi epurării apelor uzate, managementului deşeurilor (colectare , transport, depozitare, procesare), spaţiilor verzi, drumurilor locale şi străzilor, toaletelor publice, grădinilor şi parcurilor zoologice şi botanice. - Elaborează şi adoptă acte normative locale (Hotărâri de Consiliu Local, decizii ale Primarului, autorizaţii, etc. ) privind protecţia mediului. -Verifică respectarea de către cetăţeni (persoane fizice şi gospodăriile/locuinţele individuale) şi de către firmele din subordine (regiile de apa, canal, colectarea deşeurilor, salubritate, etc) a legilor si a celorlalte acte normative în domeniul protecţiei mediului.

24. CONSILIILE JUDEŢENE -Adoptă şi implementează la nivel de judeţ programe şi proiecte de protecţia mediului pentru alimentare cu apă potabilă, canalizarea şi epurarea apelor uzate, managementul deşeurilor, drumuri judeţene. - Elaborează şi adoptă acte normative (Hotărâri de Consiliu Judeţean) privind protecţia mediului. -Verifică respectarea de către firmele din subordine (regiile de apa, canal, colectarea deşeurilor, salubritate, etc.) a legilor si a celorlalte acte normative în domeniul protecţiei mediului. ADMINISTRAŢIILE ARIILOR NATURALE PROTEJATE – În prezent sunt în subordinea RNP Romsilva. Elaborează şi implementează planul de management al parcurilor şi rezervaţiilor naturale destinat protejării şi conservării ecosistemelor, monumentelor naturii şi a altor obiective care au importanţă ştiinţifică stabilită prin legea ariilor naturale protejate.

25. Societatea civilă Societatea modernă se structurează pe trei componente: -componenta economică -componenta politică (instituţiile fundamentale ale statului) - sectorul non-profit, care legitimează sau amendează celelalte două componente. Există diferite definiţii ale conceptului de "societate civilă". În limbajul comun, sensul atribuit este adesea unul reducţionist, mulţi oameni înţelegând prin "societate civilă" organizaţiile nonguvernamentale. Şcoala londoneză de economie, Centrul pentru Societatea Civilă, utilizează ca definiţie de lucru: "Societatea civilă se referă la un set de instituţii, organizaţii şi conduite situate între stat, afaceri şi familie. Aceasta include organizaţii non-profit, organizaţii filantropice, mişcări sociale şi politice, alte forme de participare socială şi civică".

26. Fundaţia pentru Dezvoltarea Societăţii Civile din România apreciază că societatea civilă este o noţiune care descrie forme asociative de tip apolitic şi care nu sunt părţi ale unei instituţii fundamentale a statului sau ale sectorului de afaceri. Astfel, organizaţiile neguvenamentale - asociaţii sau fundaţii, sindicatele, uniunile patronale sunt actori ai societăţii civile, care intervin pe lângă factorii de decizie, pe lângă instituţiile statului de drept pentru a le influenţa, în sensul apărării drepturilor şi intereselor grupurilor de cetăţeni pe care îi reprezintă. Organizaţiile sociale şi civice constituie temelia unei democraţii funcţionale.

27. 4. Monitorizarea alternativa a factorilor de mediu şi a biodiversităţii în ariile naturale protejate – posibile parteneriate de succes între sectoarele educaţie, autorităţi publice şi societatea civilă. • Monitoringul de mediu reprezintă un ansamblu de operaţiuni privind supravegherea, evaluarea, prognozarea şi avertizarea în scopul intervenţiei operative pentru menţinerea stării de echilibru a mediului. Monitoringul de mediu trebuie să asigure un flux informaţional, structurat atât pe sectoarele specifice (apa, aer, sol, etc.), cât şi intersectorial, cu privire la sursele de poluare şi calitatea mediului, folosirea şi starea resurselor naturale. Activitatea de monitoring de mediu are la bază două tipuri de activităţi: • activitatea operativă de culegere a datelor, de avertizare a unor poluări accidentale şi luarea unor măsuri de protecţie a folosinţelor; • activitatea de caracterizare a calităţii mediului, pe termen lung, de evaluare a tendinţelor de evoluţie şi a măsurilor de protecţie adecvate.

28. Procedurile standard de monitorizare a mediuluisunt incuse în Sistemului de Monitoring Integrat al Mediulu din România (SMIR) si cuprind activităţile din tabelul de mai jos.

29. Monitorizarea alternativă a mediului este folosită în special de ONG-uri şi şcoli , în cadrul activităţilor de monitorizarea politicilor publice de protecţia mediului. Această monitorizare este o evaluare prin activităţi de voluntariat a stării factorilor de mediu şi a biodiversităţii pe baza informaţiilor percepute la nivelul simţurilor umane de bază şi este făcută cu scopul de a oferi autorităţilor locale sau centrale responsabile de protecţia mediului informaţii alternative/complementare specifice despre starea mediului în zonele care sunt expuse în mod frecvent unor agresiuni din partea factorilor antropici. Monitorizarea alternativă a mediului apare ca o reacţie a societăţii civile în cazul în care autorităţile nu reuşesc să controleze suficient de bine aceste fenomene de agresiune asupra mediului şi biodiversităţii.

30. De obicei monitorizarea alternativă a mediului de către ONG-uri prin activităţi de voluntariat trebuie să răspundă următoarelor întrebări în legătură cu fenomenul de agresiune care a fost observat: UNDE (în ce loc) ?, CÂND (data, ora) ?, CUM (în ce mod se produce agresiunea) ?, CÂT DE MARE (amploarea agresiunii), CINE SUNT POSIBILII VINOVAŢI ?. În cadrul monitorizării alternative a mediului făcută în mod curent de Grupul Ecologic de Colaborare Nera se realizează: -Baza de date privind starea factorilor de mediu şi a biodiversităţii. Activitatea constă în colectarea de informaţii privind starea factorilor de mediu (apa, aer, sol ) şi a biodiversităţii precum şi despre activităţile antropice care produc agresiuni împotriva întregului patrimoniu natural. Informaţiile sunt înscrise de către voluntari în formulare (fişe) specifice de monitorizare.

31. -Colectarea de probe privind agresiunea împotriva mediului În misiunile de monitorizare alternativă, acolo unde se bănuieşte că există o poluare periculoasă a apei sau solului cu impact major asupra biodiversităţii, voluntarii vor lua probe de apa, sol, flora şi fauna care pot furniza informaţii relevante despre agresiunea produsă asupra mediului. Autorităţile responsabile cu protecţia mediului vor fi informate cât mai curând posibil de existenţa probelor şi vor fi invitate să le ridice. Probele vor fi însoţite de o fişă de identificare probei care va fi completată şi semnata de coordonatorul echipei de voluntari şi vor urma procedurile standard de monitorizare din partea autorităţilor.

32. -Alertarea autorităţilor în cazul unor agresiuni majore împotriva mediului şi a biodiversităţii . Alerta este un mesaj prin care voluntarul sau coordonatorul echipei de voluntari înştiinţează factorii responsabili în legătură cu producerea unor agresiuni majore împotriva mediului. Alertarea la nr. de telefon 112 se poate face numai de către voluntari cu experienţă în cazul următoarelor fenomene: incendii în păduri care nu pot fi stinse prin intervenţia voluntarului, un număr semnificativ (cantitate) de vieţuitoare moarte (peşti, păsări, mamifere) care indică o posibilă poluare a solului sau a apei, prezenţa produselor petroliere sau a substanţelor periculoase pe suprafeţe mari de apa sau sol în urma unor accidente rutiere sau navale. Mesajul trebuie să fie scurt şi să conţină date de identificare (nume, prenume, număr de legitimaţie sau de certificat de agent ecologic) ale voluntarului, scurtă descriere şi localizarea fenomenului de agresiune împotriva mediului, amploarea fenomenului, ora producerii.

33. Aplicaţii practice de monitorizare alternativă a mediului în perimetrul unei arii naturale protejate -Prezentarea formularului FIŞĂ DE MONITORIZARE ALTERNATIVĂ A MEDIULUI -Monitorizarea pe imagini video a câte unui caz de agresiune împotriva factorilor de mediu APĂ, AER, SOL şi asupra Biodiversităţii (BIO) -Monitorizarea în teren a 2 cazuri de agresiune împotriva factorilor de mediu (în funcţie de cazul întâlnit :APĂ, AER, SOL sau BIO)

34. CENTRUL DE VOLUNTARIAT AL GEC NERA www.gecnera.ro Vă mulţumim !