Obiective:

1. Importanţa populaţiilor de păsări în răspândirea nevertebratelor şi microorganismelor din plantaţia forestieră Sf. Gheorghe – Tulcea Gogu-Bogdan Mircea1, Chireceanu Constantina1, Oprea Maria1, Adam Costica², Voicu Boscaiu³, Ion Teodor Vasile1 1Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Plantelor ²Muzeul National de Istorie Naturala "Grigore Antipa" ³Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Stiinte Biologice

2. Obiective: • Studii fenologice şi măsurători biometrice privind populaţiile de păsări migratoare şi sedentare din zona Sf. Gheorghe, judeţul Tulcea prin metoda inelării. • Stabilirea speciilor de păsări, potenţiali vectori pentru agenţii de dăunare ai culturilor agricole. • Creerea unei baze de date privind dominanţa specifică a populaţiilor de păsări vectori şi distribuţia frecvenţei agenţilor de dăunare

3. Cele 4 căi majore de migraţie din Europa dintre care calea Eurasian-Africană strabate zona estică a României; cea mai importantă ramură a acestei căi, Via Pontica, traversează cordonul litoral al Mării Negre. Această cale străbatate zona de cercetare.

4. Plantaţia forestieră Sfântul Gheorghe: descriere, istoric, stare actuală, exploatare • Plantaţia forestieră Sfântul – Gheorghe este amplasată, în nord, nord – estul comunei Sfântul – Gheorghe, pe o lungime de 15 Km, începând din proximitatea nordicăa localităţii pânăla fostul pichet de grăniceri numit Câşla Vădanei, şi se intinde spre vest pânăîn dreptul ghiolului, acum colmatat, Groapa Comachi, având o suprafaţăde 700 ha între Canalul Central şi litoralul Mării Negre şi o suprafaţăde 800 ha la vest de canal. În momentul de faţă plantaţia nu este exploatatădin punct de vedere forestier. • Din punct de vedere ornitofaunistic starea de cvazisalbaticie în care a fost lasată plantaţia a fost un mare beneficiu realizându-se o mare biodiversitate.

5. Harta GIS a zonei de studiu.

6. Zona de studiu este localizată la aproximativ un km faţă de sat (44°54`N 29°35`E) şi acoperă aproximativ 50 ha cuprinzând diferite habitate: terenuri deschise, pajişti, canale, tufişuri, pădure, etc. • Structura principală este o plantaţie de plopi, sălcii şi pini. • Lângă canale se găsesc stuf şi alte plante acvatice, restul terenului fiind acoperit de papură uscatăşi plante de sărătură. Zona de studiu, înconjurată cu o linie roşie, şi localizarea plaselor

7. Metoda de lucru: • Staţia de inelare a fost deschisăîn perioada prevernal-vernal-autumnal-prehivernală. În aceasta perioadă staţia a avut ore fixe de deschidere. După ce plasele erau deschise, s-au verificat din orăîn oră de la răsăritul soarelui până la apus. În condiţii extreme plasele erau închise (temperaturi peste 27°C sau vânt puternic). • În total plasele au măsurat 816 metrii lungime, 2 metri înalţime având ochiuri de 17mm. Plasele au fost împărţite în două tururi. Cel mare avea 546 metrii şi a fost compus din 15 plase. Cel mic avea 270 metrii şi a fost compus din 7 plase. În turul mare au fost folosite şi doua plase de 6 metrii înălţime. • Au fost înregistrate urmatoarele date: numele speciei, data şi ora capturării, sexul, vârsta, condiţiile fizice (grăsime şi tonusul muscular) lungimea aripii, şi greutatea. • De 3 ori pe zi au fost înregistrate condiţiile meteo la ora 6:00, 12:00, 18:00 : direcţia şi puterea vântului, şi temperatura. • Analizele fenologice au fost făcute pentru specii ce au prezentat mai mult de 100 capturi.

8. Metoda de lucru: • Pe mediu de cultură apă-agar, repartizat în vase Petri, au fost prelevate probe de pe ciocul, penelesi picioarele păsărilor capturate. Din cloacă, prelevările s-au făcut cu o baghetă din plastic, la capăt badijonată cu vată. • După 12 zile de la prelevare, probele au fost examinate la microscop pentru identificarea microorganismelor dezvoltate. • Colectarea ectoparaziţilor s-a realizat după aplicarea în prealabil prin penajul acestora a unui spray antiectoparazitar pe bază de pirethrină. • Materialul colectat a fost etichetat şi conservat în alcool 90%. • Pentru a efectua determinarea, o parte din materialul colectat a fost montat în Entellan (un balsam sintetic), urmărind tehnica clasică de includere în balsam. Restul materialului este păstrat în alcool 90%.

13. Erithacus rubecula – fenologia capturii, n=736 Turdus merula – fenologia capturii, n=297 Turdus philomelos – fenologia capturii, n=236 Luscinia luscinia – fenologia capturii, n=241

14. Phoenicurus phoenicurus – fen. capturii, n=150 Sylvia curruca – fen. capturii, n=138 Regulus regulus – fen. capturii, n=171 Muscicapa striata – fen. Capturii, n=117

15. Distribuţiile momentului capturării pentru două tipuri de comportament privind migratia diurna: clasele „Philoscopus trochilus” şi „Turdus merula”

16. Evolutia temperaturii Indicele acoperirii cu nori

17. Evolutia puterii vantului Directia vanturilor dominante

18. Compararea frecvenţei relative a prezenţei Fusarium pe cioc (1), pene (2), cloacă (3), picioare (4) pentru opt specii aviare. Comentariu. Frecvenţa speciei Fusarium este minimă pentru Carduelis spinus (pe cloaca) şi maximă pentru Ficedula parva. Valorile testului ANOVA pentru cele patru zone examinate sunt semnificative: p1=0,003; p2=0,076; p3=0,000; p4=0,008, dar sunt dificil de interpretat din cauza frecvenţelor mici pentru unele specii.

19. Compararea frecvenţei relative a prezenţei Cladosporium pe cioc (1),pene (2), cloacă (3), picioare (4) pentru opt specii aviare. Comentariu. Frecvenţa Cladosporium este apropiată de 20% pentru toate speciile şi trei dintre cele patru zone examinate, excepţia este frecvenţa mai mică pentru cloacă.

20. Compararea frecvenţei relative a prezenţei Cephalosporium pe cioc (1),pene (2), cloacă (3), picioare (4) pentru opt specii aviare. Comentariu. Frecvenţa Cephalosporium este minimă pentru Carduelis spinus pentru toate cele patru zone examinate şi statistic-semnificativ mai mare pentru celelalte specii (valorile testului ANOVA pentru cele patru zone examinate sunt p1=0,019; p2=0,006; p3=0,000; p4=0,001).

21. Compararea frecvenţei relative a prezenţei Alternaria pe cioc (1),pene (2), cloacă (3), picioare (4) pentru opt specii aviare. Comentariu. Frecvenţele speciei Alternaria sunt peste 90% pentru toate speciile de pasari şi toate cele patru zone examinate.

22. Compararea mediilor indicelui de contaminare1) pentru opt specii aviare. index 1) Indicele de contaminare este definitaicica o valoareglobală, calculatăînfuncţie de prezenţaîn cele patruzone (cioc, pene, cloacă, picioare) a organismelordincategoria acarieni, Actinomyces, Alternaria, bacterii, Cephalosporium, Cladosporium, Fusarium. Comentariu. Valoarea medie a indicelui de contaminare este minimăpentruCarduelisspinusşimaximăpentruFicedula parva.

23. Concluzii: • Luscinia luscinia, Phoenicurus phoenicurus, Turdus merula, Sylvia borin, Sylvia curruca, Sylvia atricapilla, Phylloscopus trochilus, Muscicapa striata, Cyanistes caeruleus (Parus), Cyanistes major, Lanius collurio, au fost prezente în perioada de cuibărit în zona de studiu de la Sf. Gheorghe. • Pentru unele specii de păsări precum Erithacus rubecula, Phoenicurus phoenicurus, Turdus merula, Turdus philomelos, Regulus regulus, migraţia juvenilăîn Sf. Gheorghe a început înaintea celei adulte. • Pentru Sylvia borin, migraţia adultă a început înaintea celei juvenile. Aceste observaţii sunt concordante cu fenologiile cunoscute despre migraţia păsărilor, fenologia migraţiei diferă doar la Phoenicurus phoenicurus (observat în Helgoland (Germania) în perioada 1961-2000). • Juvenilii de Ficedula parvaşi Muscicapa striata migrează de asemenea înaintea adulţilor în Sf. Gheorghe. Acest lucru fiind în concordanţa cu observaţiile făcute în Crimea în 2006. • Vârful migraţiei pentru Sylvia borin, Ficedula parva şi Muscicapa striata sunt cu respectiv 10, 13, 15 zile decalate faţa de cele din Crimea 2006.

24. La sfârsitul lunii august toţi adulţii de Lanius collurio au părăsit zona dar juvenilii au fost capturaţi pânăîn data de 4 octombrie. • Totusi, cursul migraţiei a fost neregulat după mijlocul lunii septembrie, similar cu observaţiile din Crimea 2006. • Frecvenţa speciei Fusarium este minimă pentru Carduelis spinus (pe cloaca) şi maximă pentru Ficedula parva. • Frecvenţa Cladosporium este apropiată de 20% pentru toate speciile şi trei dintre cele patru zone examinate, excepţia este frecvenţa mai mică pentru cloacă. • Frecvenţa Cephalosporium este minimă pentru Carduelis spinus pentru toate cele patru zone examinate şi statistic-semnificativ mai mare pentru celelalte specii • Frecvenţele speciei Alternaria sunt peste 90% pentru toate speciile de pasari şi toate cele patru zone examinate. • Valoarea medie a indicelui de contaminare este minimă pentru Carduelis spinus şi maximă pentru Ficedula parva.

25. Vă mulţumim pentru atenţie!