C ălătorie la C astelele de al tădată

1. OGNEAN ERIC STOIA CĂLINA PETREAN ANDRA PETREAN ANCA Călătorie la Castelele de altădată Clasa a IV-a

2. Orice poveste începe cu “A fost odată…” Povestea mea nu începe astfel, deoarece eu chiar vă pot spune şi ora, şi data, ultimei mele peripeţii! Totul a început de la tema dată de doamna învăţătoare pentru ora de istorie. Trebuia să lucrăm pentru proiectul cu tema “Călătorie la castelele medievale”. M-am aşezat pe pat şi am început să mă gândesc la foarte multe lucruri : cum trăiau cavalerii, ce mâncau, cu cine se luptau… Foarte multe întrebări! Deodată, din camera mea s-a deschis o uşă , care m-a invitat să o deschid.

3. În faţa mea s-a arătat un bătrânel simpatic, cu faţa blajină, care mi-a spus cu un glas domol: - Nu te teme, Ionuţ, eu sunt Spiriduşul Istoriei şi îţi pot lămuri orice curiozitate. - Chiar aşa? Aş vrea tare mult să fac o călătorie în trecut! - Unde ai vrea să mergi? - Aş vrea să vizitezcastelele medievale în vremurile lor de glorie ! - Prinde-mă de mână!

4. Începutul călătoriei! Ca prin farmec auzeam vorbele Spiriduşului, care îmi explica toate minunăţiile care se desfăşurau înaintea ochilor mei. Nu-mi venea să cred unde mă aflam! Eram într-un castel medieval ! A început să-mi povestească despre …

5. Castelul feudal Primele castele, din lemn, işi fac apariţia în statele din Europa. Aceste castele erau ridicate pe o movilă naturală de pământ sau adesea sunt ţăranii care, cu uneltele lor, ridică movile artificiale. Locul castelelor este ales cu mare grijă: trebuie să poată supraveghea împrejurimile şi să controleze rutele strategice (râuri, drumuri). In vârful movilei, seniorul construieşte un donjon (un turn) din lemn care îi va servi drept locuinţă şi unde se poate depozita alimente şi arme. În partea de jos, o curte şi câteva construcţii îşi găsesec locul lor (fierărie, cuptor). Ansamblul este din nou înconjurat de o palisadă şi un şanţ. Seniorul părea protejat dar, în fapt, castelul din lemn este foarte fragil. Atacatorii pot să treacă de apărare punând foarte simplu foc.

6. Nobilii - Castelele nobiliare Iniţial este doar un Donjon (turn fortificat) de lemn, ridicat pe o movilă de pământ şi înconjurat de o palisadă de lemn.Treptat, construcţia este realizată din piatră. În vale sunt colibele ţăranilor

7. Castelele nobiliare

8. In condiţiile conflictelor permanente dintre nobili, reşedintele acestora au devenit puternic fortificate Zidurile de apărare sunt ridicate in jurul unui donjon (turn fortificat) in care trăieşte familia nobilului Castelele nobiliare

10. Viata în castel Încăperile din donjon sunt foarte întunecate şi reci. Pereţii sunt plini de igrasie şi de aceea servitorii acoperă şi pereţii şi podelele cu covoare groase de lână. Focul arde în şeminee mari timp de 7-8 luni pe an. Ferestrele sunt foartemici şi au in special un rol de apărare

11. Lumânări mari din ceară împrăştie mult fum şi o lumină slabă. Se aeriseşte rar, miroase foarte urât datorită fumului dar şi al câinilor de vânătoare care dorm şi mănâncă în aceeaşi încăpere cu stăpânii lor.

12. Aspecteale vieţii din castel • Un loc aparte îl ocupa bucătaria, situată la parterul donjonului. În absenţa seniorului, bucătăria era liniştită. Ea era o imensă cameră în care şemineul ocupa un spaţiu important. • Bucătarii dispuneau de diferite ustensile: mojar, care servea la zdrobirea ierburilor şi a boabelor, agitătorul, un bătător de carne, o spumuitoare din metal şi diferite cuţite pentru a tăia carnea şi legumele. Şemineul era singurul mijloc de încălzire. Bucătarul dădea ordine ajutoarelor sale care, tăiau legumele,curăţau păsările şi băteau carnea pentru a o frăgezi. Un tânăr • ajutor de bucătar “cel ce învârteşte frigarea”, trebuia să învârtă tija, pe care se găsea carnea, deasupra focului. Nu era prea comod să stai timp îndelungat lângă vatră, care degaja o căldură insuportabilă. Pentru a coace pâinea, un cuptor în cupolă era amenajat în colţul şemineului. În mijlocul bucătăriei se afla o masă mare în jurul căreia se agitau ajutoarele bucătarului pentru a pregăti cina.

13. La masă cu seniorii • La etaj se afla o mare sală de luat masa şi pentru odihnă. În zilele de sărbătoare seniorul organiza mari banchete. Mai multe mese erau instalate în salonul mare, în formă de U, mijlocul rămânea liber astfel încât fiecare mesean putea admira scamatorii, trubadurii sau alte divertismente. Familia seniorului şi oaspeţii de vază mâncau la masa de onoare, mai înaltă decât cele ale altor comeseni. Sosirea servitorilor era anunţată totdeauna de sunete de trompetă. Invitaţii de vază erau serviţi în farfurii de aur sau argint, în timp ce alţii puneau alimentele pe mari bucăţi de pâine uscată. Fiecare poseda un cuţit dar, în general, mâncau cu mâinile. Ca şi în zilele noastre era rău privit cel ce făcea zgomot în timp ce mânca, dar unii seniori luau în râs acest lucru. Resturile erau distribuite săracilor care aşteptau la porţile castelului.

14. Igiena la curtea unui senior • Nu trebuie uitate aspectele legate de igienă. Latrinele(WC) se găseau la fiecare etaj, unele deasupra celorlalte. Cele mai înalte dădeau direct în aer liber. Ele erau compuse dintr-un scaun din piatră, acoperit cu o bucată de ţesătură pentru a proteja de frig. Excrementele cădeau fie în şanţ, fie într-o groapă prevăzută în acest scop. Seniorul dispunea, uneori, de toalete proprii. Benzi de pânză jucau rolul de hârtie igienică iar, pentru a împiedeca mirosurile urâte, ierburi aromate erau puse pe jos. • Singuri, oamenii cei mai bogaţi îşi puteau oferi plăcerea unei băi calde şi parfumate, deoarece, aceasta costa destul de mult. Pentru a face o baie, seniorul depăşea salariul săptămânal al unui muncitor necalificat. Săpun, din ulei de măsline parfumat cu ierburi, era utilizat în sudul Europei din sec. al VIII-lea. În nord unde se foloseau produse locale făcute pe bază de grăsimi animale, răşini şi sodă, săpunul nu a fost introdus decât mai târziou. • Hainele murdare erau puse într-un vas, în care se punea săpun lichid, apoi se băteau cu un bătător de lemn.

15. Nobilii poartă peste cămaşă o tunică de piele cu mâneci, (iarna - îmblănită) peste care iau o cămaşă de zale din fier. Pe deasupra zalelor, îmbracă un veşmânt larg fără mâneci care are ţesut blazonul nobiliar (are doar rol de identificare a nobilului). Au pantaloni de piele şi cizme lungi cu pinteni. Pe cap, poartă un coif de piele sau metal. In bătălii, peste cămaşa de zale, îmbracă o armură de metal Îmbrăcămintea nobililor

16. Armura unui nobil medieval

17. Activităţi nobiliare cotidiene Nobilul – mereu în pericol de moarte De la 4-5 ani, băieţii nobili încep instrucţia militară. Exerciţiile militare sunt grele şi periculoase şi sunt întrerupte doar de vânători şi ele foarte periculoase. La 16 ani, tinerii nobili sunt declaraţi cavaleri, devin scutieri în armata seniorului lor. Puţini dintre ei au şansa să primească un feud şi să devină astfel vasali

18. Turnirurile cavalereşti În timp de pace, se organizau adesea TURNIRURI(întreceri cavalereşti în care nobilii (seniori şi vasali deopotrivă) şi chiar şi regii îşi dovedeau măiestria înmânuireaarmelor

19. Femeia - nobil Doamnele îmbracă peste cămaşă R ochii lungi din catifea si uneori de mătase. Poartă capul acoperit cu pălării. Iarna iau peste rochii cojoace de blană , mantale si şaluri.. Poartă bijuterii (pietre pretioase şi aur). Se încalţă cu cizme scurte de piele (ghete) sau cizme lungi – iarna. Sunt stăpânele castelului, controlează servitorii. Meniul nobililor este bazat aproape exclusiv pe carne, pâine, alcool

20. Şi despre viaţa ţăranilor “Trebuie să afli câteva lucruri şi despre modul cum trăiau oamenii simpli, ţăranii. Fii atent! mi-a zis Spiriduşul.”

21. Satul medieval

22. Casă ţărănească medievală

23. Ţărani medievali în reprezentări de epocă

24. Ţăranii mâncau hrană simplă: pâine facută in casă (secară, orz şi mai rar grâu), legume fierte (linte,mazăre , varză, fasole, ceapă),fructe, lactate, ouă, peşte. Foarte rar, în unele zile de sărbătoare, mănâncă carne (în medie 2 zile pe lună). Le erainterzisă carnea de vânat Hrana ţăranilor medievali

25. Era croită din materiale ieftine: stambă, postav,piele. Bărbaţii purtau peste cămaşă un pieptar de lână,o manta groasă de piele cu glugă (iarna cojoace). Se incălţau cusaboţi delemn sau opinci. Peste pantalonii de lână purtau jambiere de piele. Femeile purtau peste cămaşăo rochie lungă,o tunică de pielefără mâneci,şorţuri şi întodeauna broboade pe cap. Iarna purtau cojoace îmblănite Îmbrăcămintea ţăranilor medievali

26. La sfârşitul călătoriei, am înţeles : • Chiar dacă la prima vedere, viaţa nobililor este plină de strălucire, • nobilii bărbaţi duc o viaţă plină de primejdii. • Îşi doresc onoare şi prestigiu in bătălii, dar şi o moarte glorioasă, • şi mai ales rapidă (orice rană se infectează si ulterior moartea • este cumplită.). Speranţa de viaţă este redusă (aprox 40 ani) datorită • activităţilor militare, dar şi bolilor generate de mizeria uriaşă in care • trăiesc (rozătoarele şi paraziţii sunt o prezenţă firească in Evul Mediu) • Ţăranii sunt aproape complet lipsiţi de libertatea de a lua decizii • legate de viaţa lor care este marcată de munci grele ca de altfel ale • tuturor ţăranilor din toate timpurile. De multe ori foametea este • prezentă datorită productivităţii foarte scăzute. Si ei trăiesc aprox • 40 ani, organismul fiindu-le măcinat de munci istovitoare şi boli.