Istorice, Spatiale, Temporare, Rela ţ ionale cu:

2. Realitatea înaltei performanţe sportive şi caracterul interdisciplinar al asistenţei ştiinţifice Dreptul la păstrarea dimensiunii umane a relaţiei dintre sportiv şi expertiza ştiinţifică

5. Motivul profund al atractivităţii sportului de performanţă rămâne nevoia de definire de sine a fiecărei fiinţe umane in dimensiunile sale: • Istorice, • Spatiale, • Temporare, • Relaţionale cu: • Sine • Mediul natural • Mediul social

6. Concomitent cu atingerea unui înalt stadiu al diviziunii rolului social, apare şi profesionalizarea răspunderii de explorare a limitelor, în paralel cu o tot mai accentuată participare simbolică la actul perpetuu de definire de sine şi adoptarea atitudinii “comode” dar alienante a identificării cu performanţa altora.

7. Astfel apar simultan: - Sportivul profesionist ca reprezentant al comunităţii, naţiunii, continentului sau al puterii unei firme sau a alteia - Spectatorul generic, adesea fanatizat, amator de rezultate tot mai departe de propriile putinţe dar care se identifică pe deplin cu reuşita sau eşecul, adesea cu mult mai dramatic decât concurentul real. şi

8. Înalta performanţă sportivă profesionalizată are nevoie de: • Diviziunea rolurilor în cadrul unei echipe în care sportivul joacă rolul de exponent final al posibilităţilor întregului grup, • Apariţia antrenorului, urmată de cele ale: • Medicului, • Managerului, • Masorului, • Fiziologului, • Biochimistului, etc.

9. Complexitatea fenomenului atrage şi alţi specialişti: • Metodologul, • Biomecanicianul, • Psihologul, • Dieteticianul, • Operatorul video, • Farmacistul, • Informaticianul, etc.

10. Colaborarea acestora s-a constituit cu greutate, fiecare nou specialist având nevoie de timp şi acumulare de noi cunoştinte, specifice fiecărei ramuri de sport, pentru ca formarea sa de specialitate să ajungă să fie utilă creşterii performanţei sportive. Prima dintre fazele acestui tip de colaborare a fost aceea a abordărilor multidisciplinare

12. Fiecare cu “filmul” şi înţelegerea sa şi a punctului de vedere limitat pe care specialitatea pe care o reprezintă o poate genera. Limitarea este evidentă, iar preţul de neacceptat – viaţa profesională a sportivului – ireversibilă.

13. Soluţia reală: INTERDISCIPLINARITATEA

14. Punctul de vedere interdisciplinarnecesită realizarea unor echipe de: • Înalta competenţă profesională, • Cultura profesională multidirecţională, • Compatibilitate interindividuală, • Cooperare flexibilă, • Experienţa comunăîndelungatăîn încercarea de a împărtăşi înţelegerea din puncte de vedere diferite, • Încredere reciprocă, • Motivare echitabilă.

15. Situaţia prezentă • Număr mic de specialişti competenţi, • Suspiciune reciprocă, • Dificultăţi de corelare reciprocă a punctelor de vedere asupra componentelor performanţei sportive, • Orgolii profesionale “de domeniu”, • Dificultăţi financiare generatoare de discriminări dizarmonice la nivelul “motivării” nu în mod obligatoriu financiare, • Lipsa unui sistem de formare care să faciliteze comunicarea interdisciplinară, abordarea şi înţelegerea unei astfel de perspective.

16. Cum am ajuns aici? • Cursul general al istoriei ştiinţei, • Aparenţa suficienţei abordării practice a problematicii antrenamentului si competiţiei sportive • Deficienţe formative şi informative generate de mediul social şi politic din momentul formării specialiştilor, • “Frica” de imixtiune sau “concurenţă” în momentul obţinerii performanţei, • Dificultăţile de a atrage specialişti din alte domenii datorită poziţiei secundare pe care trebuie să se plaseze în contextul fenomenului sportiv în contradicţie cu prim-planul pe care ar fi putut să fie plasaţi social în cazul reuşitei profesionale în domeniul ştiinţific de formare, etc.

17. Opţiuni disponibile • Atragerea de tineri specialişti în plin proces de formare, • Stimularea şi sprijinirea opţiunilor pentru studii post universitare în domenii de competenţăînrudite, • Stimularea şi forţarea lucrului în echipă şi cu asumarea unor sarcini de întrepătrundere a competenţelor, • Educarea tinerilor specialişti în spiritul priorităţii necesare date nevoilor de afirmare ale sportivilor şi antrenorilor pe masura investiţiei de timp, competenţăşi răspundere în edificarea performanţelor sportive. • Realizarea efortului de a găsi căi de sprijin practic util imediat si de a oferi informaţie de decizie in timpul cel mai scurt posibil, • Realizarea trecerii de la abordarea concurenţială la cea de cooperare între specialişti.

19. Concluzii • Interdisciplinaritatea nu este încă decât un deziderat. • Pentru realizarea ei suntem cu toţii responsabili – decidenţi, formatori şi beneficiari. • În perspectiva adusă de schimbările dramatice de disponibilitate la efort şi de stare biologică a copiilor din actuala şi viitoarele generaţii, ori ne trezim acum ori va trebui să acceptăm că: performaţa sportivă românească va deveni un subiect de amintire