Calificările profesionale: posibilităţi şi limitări

1. Calificările profesionale: posibilităţi şi limitări John West Centrul de studii pentru piaţa muncii Universitatea Leicester, Marea Britanie

2. Reforma sistemului de calificări • Există o strategie de reformă? • Ce încercăm să realizăm? • Care sunt motivele pentru acţiunea noastră? • Va funcţiona? • Există modalităţi mai bune de îndeplinire a obiectivelor?

3. Elementele reformei • Accentul pus pe “rezultatele” procesului de învăţare • Ideea de “competenţe” • Standardele ocupaţionale • Recunoaşterea competenţelor dobândite în contexte informale şi non-formale • Modularizarea şi “creditele” • Un cadru al calificărilor • Contribuţii venite din partea partenerilor sociali

4. “Viziunea” (1) • Calificările vor reflecta nevoile economiei moderne • Prin intermediul standardelor ocupaţionale; • Prin punerea accentului pe competenţe – lucrătorul ideal • Prin oferirea posibilităţii partenerilor sociali de a avea un cuvânt de spus • Calificări bine gândite vor face mai relevante educaţia şi formarea pofesională

5. “Viziunea” (2) • Mai mulţi oameni vor avea şansa la o calificare • Rezultate ale învăţării mai degrabă decât lista instituţiilor absolvite • Recunoşterea competenţelor dobândite în contexte informale şi non-formale • Modulele permit realizarea de paşi mici în procesul de învăţare • Şansa de a obţine o calificare va încuraja din ce în ce mai multe persoane în a se înscrie în formarea pe parcursul întregii vieţi

6. “Viziunea” (3) • Calificările moderne vor permite flexibilitate şi mobilitate • Standarde obiective de competenţă, care nu se bazeză pe frecventarea cursurilor unei instituţii • Creditele permit rute de acces flexibile • Cadrul calificărilor oferă un “traseu de urmat” pe care fiecare îl poate înţelege • O societate democratică, individualizată, progresistă, bazată pe merite

7. Alte motivaţii • O piaţă în domeniul educaţiei şi formării profesionale • eficienţă; mai puţină putere pentru instituţiile educaţionale • Mobilitate în cadrul Europei • O “monedă comună” de standardede competenţă • Armonizarea educaţiei şi formării profesionale • Către un sistem european unificat?

8. Funcţionează? • Reprezintă exemple de bună practică în Europa? • Germania, Austria, Danemarca, ţările nordice? • Există ţări în care sistemul să funcţioneze pe deplin? • Fără modele evidente • O activitate bazată pe credinţa în reuşită?

9. Există probleme? • Calificările bazate pe competenţe nu reprezintă decât o mică parte a sistemului în ansamblul său • Marea Britanie, Finlanda, Spania? • În puţine ţări sistemul a fost utilizat în cazul tinerilor • Şomeri adulţişi grupuri dezavantajate • Probleme cu încrederea publică în “noile” calificări • Noua Zeelandă, Mexic

10. Răspunde nevoilor pieţei muncii?

11. Încurajarea formării pe parcursul întregii vieţi?

12. Concluzii • Până la acest moment sunt foarte puţine dovezi în sprijinul ideii că aceste reforme aduc cu sine beneficii • Există semne clare că implementarea poate fi dificilă • Aşa încât s-ar putea să existe o cale mai uşoară de atingere a beneficiilor dorite

13. Căi de urmat • Sisteme diferite pentru adulţi şi tineri ar putea fi utile • EFP pentru tineri ar trebui să includă şansa de a atinge nivelul învăţământului superior • Cunoaştere şi competenţe, în acelaşi timp • Experienţa de lucru este foarte importantă • Selectarea şi instruirea profesorilor • Mecanisme de piaţă • Alegere, competiţie, măsuri de asigurare a calităţii

14. Implicaţiile pentru sistemul de calificări • Acurateţea şi logica nu sunt foarte importante • Calificările care se adresează unor sectoare sau grupuri diferite pot lua forme diferite • Dialogul între partenerii sociali şi furnizorii de servicii de formare • Bi-direcţional • Rute de acces progresive • Fără flexibilitate totală

15. Calificările profesionale: posibilităţi şi limitări John West Centrul de studii pentru piaţa muncii Universitatea Leicester, Marea Britanie