Metodologia cercetării ştiinţifice

1. Metodologia cercetării ştiinţifice

2. Studiile de Cohortă Sunt numite încă şi studii de urmărire sau de incidenţă şi fac parte din categoria studiilor analitice. Reprezintă forma cea mai riguroasă de studii epidemiologice non experimentale. Obiectivul unui astfel de studiu este demonstrarea importanţei unui factor în etiologia unei îmbolnăviri, prin stabilirea unor legături semnificative bazate pe teste statistice şi prin cuantificarea acestor legături.

3. 1. Design-ul studiului de cohortă Studiul începe de la o cohortă de persoane fără boală, populaţie bine definită care se va stratifica ulterior în două subgrupe similare: - cu expunere la factorul de risc - selecţia se face la timpul prezent; - fără expunere la factorul de risc - selecţia se face de asemenea la timpul prezent. Cercetarea ştiinţifică medicală Ambele subgrupuri se vor urmări în timp, în viitor, colectarea datelor se face deci la puncte diferite în timp, motiv pentru care studiile sunt longitudinalepermite identificarea. Urmărirea loturilor cazurilor noi deboală, ulterior făcându-se comparaţiaîntre cele două loturi (fig. 1)

4. Cu boală Expuse Persoane fără boală Fără boală Populaţie Cu boală Neexpuse Fără boală Timpul prezent Timpul viitor Durata investigaţiei Figura 1. Design-ul unui studiu de cohortă

5. 2. Clasificarea studiilor de cohortă Studiile de cohortă pot fi prospective, retrospective şiambidirecţionale. În studiile de cohortă prospective, cohorta este constituită la momentul prezent (data începerii studiului) iar supravegherea se face în viitor, pe când în studiile de cohortă retrospectivă (cohortă istorică), cohorta se constituie în trecut pe baza înregistrărilor existente, iar supravegherea se face la timpul prezent (data la care se face studiul).

6. 3. Etapele studiului: Se recurge la selectarea a două loturi (în caz de expuneri obişnuite); - lot special - lot ocupaţional (în caz de expuneri neobişnuite). • La lotul expuşi se vor preciza: • Factorii de risc presupuşi şi modalităţile de măsurare a acestora • Criteriile de eligibilitate ale subiecţilor (sex, vârstă, etc.) • Perioada de urmărire • Măsurile ce trebuie luate pentru a evita pierderile pe parcursul studiului • Definirea mijloacelor de diagnostic utilizate

7. 4. Analiza datelor În analiza datelor se calculează numărul de cazuri nou apărute în ambele subgrupe, deci incidenţa la expuşi şi la neexpuşi. Incidenta= nr de cazuri diagnosticate “p” nr total al populatiei Compararea incidenţelor se poate face: - sub formă de raport (riscul relativ) - sub formă de diferenţă (riscul atribuibil) Riscul relativ este raportul dintre incidenţa bolii la persoane expuse şi persoane neexpuse factorului de risc, respectiv dintre riscul bolii la expuşi şi neexpuşi. R=R1 Ro R1= riscul (incidenţa) bolii la expuşi R0= riscul (incidenţa) bolii la neexpuşi

8. Riscul relativ indică de câte ori este mai mare riscul la expuşi faţă de neexpuşi, respectiv subiectul expus la factorul studiat are de X ori mai multe “şanse” de a face boala definită prin criteriul principal de evaluare, faţă de subiectul neexpus. Riscul atribuibil (RA), denumit încă excesul de risc măsoară diferenţa dintre riscul (incidenţa) bolii la expuşi şi neexpuşi, indicând cu cât este mai mare riscul la expuşi faţă de neexpuşi. RA=R1-R0Interpretare: RR RA >1 >0 asociere factor de risc-boală =1 =0 factor indiferent <1 <0 factor de protecţie Erori posibileA) de selecţie: B) de clasificare C) de pierdere a subiecţilor pe parcursul studiului D) factori de confuzie

9. Avantaje ale studiilor de cohortă: • au validitate bună; • oferă cele mai bune informaţii despre cauzalitate şi despre istoria naturală a bolii; • constituie cea mai directă măsurătoare a riscului (RR); • permit obţinerea ratelor de incidenţă; • sunt eficiente în boli cu incidenţă mare (peste 20%); • sunt bune în studii cu expuneri rare; • pot urmării direct modul de acţiune al factorului de risc; • sunt şanse mai reduse de apariţie a erorilor de selecţie şi verificare; • pot urmări şi efecte tardive ale bolii. Dezavantaje ale studiilor de cohortă: • sunt costisitoare, reducerea cheltuielilor este evidentă, când se utilizează surse de rutină cu privire la morbiditate şi mortalitate (exemplu: studiul privind ratele de mortalitate infantilă în funcţie de greutatea la naştere) sau când se apelează la studii de cohortă speciale (caz-control înserat în SC sau SC de tip istoric); • nu se pot repeta;