Download
1 / 21
260 likes | 653 Views
Proiect realizat de: Andrei Cojea Daniel-George Luican. Pielea. Pielea - Generalitati. Pielea este învelişul extern al corpului, fiind alcătuită de la suprafaţă spre profunzime din 3 pături: epidermul, dermul şi hipodermul.
E N D
Pielea - Generalitati Pielea este învelişul extern al corpului, fiind alcătuită de la suprafaţă spre profunzime din 3 pături: epidermul, dermul şi hipodermul. • Are funcţia de învelire şi delimitare, apărare, comunicare, a corpului cu factorii mediului exterior. • Pielea îndeplineşte şi funcţia de homeostzie (echibru interior), schimburi de substanţe cu mediul şi funcţie imunologică, având o serie de mecanisme de adaptare la mediu, suportând cel mai bine pH-ul 5,5. • Receptorii tactili, termici, dureroşi şi d epresiune se găsesc în piele.
Pielea - Structură A. Epidermul este un epiteliu pluristratificat; în partea sa profundă se află pătura germinativă, iar deasupra ei pătura cornoasă: • Pătura germinativă are în structura sa • 2 straturi: • stratul bazal( format dintr-un rând de celule prismatice din membrana bazală) • stratul spinos (format din mai multe randuri de celule poliedrice) • Ea conţine în celulele din straturile sale, pigent melanic (produs de melancocite), localizate în derm, ce da coloraţia mai închisă sau mai deschisă a pielii. De asemenea celulele din pătura germinativă asigură reînoirea straturilor superficiale ale epidermului.
Pielea - Structură A. Epidermul este un epiteliu pluristratificat; în partea sa profundă se află pătura germinativă, iar deasupra ei pătura cornoasă: • Pătura cornoasă este alcătuită din 3 straturi, toate având în structura lor mai multe rânduri de celule turtite : • stratul granular • stratul lucid • stratul cornos • În epiderm nu pătrund vase de sânge, celulele fiind hrănite dinprin osmoză din lichidul intercelular. Epidermul conţine terminaţiuni nervoas elibere.
Pielea - Structură B. Dermul este o pătură conjunctivă densă. Este format din 2 straturi: stratul papilar şi stratul reticular. Stratul papilar conţine papile dermice care sunt nişte ridicături conice. Pe suprafaţa degetelor, în palmă şi în talpa piciorului, papilele sunt mai proeminente şi formează ridicături cuoscute sub numele de creste papilare a căror întipărire dau amprente, cu importanţă în medicina legală. Stratul reticular este format din fibre colagene şi elastice ce formează o reşea în care se găsesc capilare sanguine limfatice, fibre nervoase şi celule conjunctive.
Pielea - Structură C. Hipodermul este alcătuit din ţesuturi de legătură uşoare, în care sunt depozitate mici perniţe de grăsime. Funcţia lor este aceea de a izola corpul termic. Hipodermul nu are aceeasi grosime pe toată suprafaţa corpului. În funcţie de alimentatie sunt înmagazinate mai multe sau mai puţine celule de grăsime. În funcţie de zonă, sub hipoderm se află musculatură, oase, cartilagii sau grăsime. Înmagazinate în hipoderm se găsesc şi părţile finale ale firelor de păr şi receptorii pentru presiune şi vibraţii, aşa numitele corpuri tată Tot în hipoderm se află şi glomerulul glandelor sudoripare.
Pielea - Fiziologie • Receptorii cutanaţi • În piele exsită două tipuri de receptori: • terminaţii libere • terminaţii încapsulate • Terminaţiile libere sunt arborizaţii dentritice ale neuronilor senzitivi din ganglionii spinali, distribuite printre celulele păturii germinative a epidermului, care se termină prin butoni terminali. Acestea sunt receptori pentru durere. • Terminaţiile încapsulate sunt de mai multe feluri. Ele difera ca formă, mărime şi structură, dar sunt organizate după acelaşi principiu, al izolării terminaţiilor senzitive în interiorul unei capsule conjunctive. Un astfel de ansamblu senumeste corpusculul senzitiv. • corpusculii Meissner recepţionează excitaşii de presiune şi tactile • corpusculii Vater-Pacini recepţionează excitaţii de presiune • corpusculii Krause recepţionează excitaţiile termice reci.
Pielea - Fiziologie 1. Analizatorul termic Receprorii care reacţionează la variaţiile temperaturii pielii sunt reprezentaţide terminaţiuni nervoase dendritice libere. Unii receptori termici sunt excitaţi de răcirea pielii, iar alţii de încălzirea ei. Intensitatea senzaţiilor de cald sau rce depnde de viteza de schimb termic între receptor şi obiectul respectiv. Receptorii termici se pot adapta atat la cald, cat şi la rece. Ei joacă un rol important în reflexele de menţinere constantă a temperaturi corpului. Excitarea receptorilor de rece determină tremurături musculare reflexe, care contribuie la încălzirea organismului. Sensibilitatea termică se transmite prin fasciculul spinotalamic lateral, iar centrii corticali se află în aria somestezică din lobul parietal.
Pielea - Fiziologie 2. Analizatorul tactil Simţul tactil se bazează pe receptorii de atingere şi de presiune localizaţi în derm şi hipoderm. Există două tipuri de sensibilitate tactilă: a. sensibilitatea tactil protopatică, grosieră, care permite recunoaşterea prin pipăit a obiectului atinc. Această sensibilitate se transmite prin fasciculele spinotalamice anterioare. b. sensibilitatea tactilă discriminativă, epicritică, ce permite recunoaştere prin pipăit a obiectului atins. Spre exemplu, putem recunoaşte prin pipăit, fără ajutporul vederii, dacă am atins un creion sau un stilor, o stofă sau o bucată d elemn, suprafaţa unei sticle sau a unei hîrtii etc.
Pielea - Fiziologie 2. Analizatorul tactil Receptorii tactili sunt excitaţi de forţe mecanice de deformează temporar corpuscull. Prezintă fenomenul de adaptare ceea ce explică dispariţia treptată a senzaţiei tactile la contactul prelungit cu un obiect. De exemplu, senzaţia de contact cu hainele dispare în câteva zeci de secunde după îmbrăcare. Zonele cele mai sensibile sunt buzele şi vârful degetelor, iar cele mai puţin sensibile, regiunea spatelui şi a tălpilor.
Pielea - Fiziologie 3. Analizatorul dureros Receptorii de durere sînt terminaţii libere din piele. Durerea se poate produce şi la excitarea brutală a celorlalţi receptori. Stimulul fiziologic al receptorilor dureroşi este o substanţă chimică ce se produce în locul de actiune a agentului vulnerant. Durerea provoacă reflexe de aparare ce asigură protecţia individului. Căile durerii sînt la nivelul fasciculului spinotalamic lateral. Segmentul central al acestor trei analizatori este în ariasenzitivă primară din lobul parietal. Lezarea acestei arii determină anestezia, iar distrugerea separată a căilor de conducere determină suprimarea izolată a senzaţiei de durere şi temperatură sau tactile.
Pielea - Funcţii • Pielea este un organ cu roluri multiple: • rol de înveliş: separă organismul de mediul înconjurător • rol protector: protejează organsmul împotriva agenşilor termici, mecanici, radiaşii, chimici şi biologici (microbii) • rol metabolic: o parte însemnată a metabolismului lipidelor se petrece în hipoderm • rol termic: este un izolator termic • rol secretor: anexele glandulare ale pielii produc două feluri de secreţie exocrină: sebumul şi sudoarea • rol în echilibrul hidirc: prin transpiraţie se pot pierde cantităşi de apă ce variează de la 1 la 10 litrii în 24 ore • rol antitoxic: sudoarea conşine uree, amoniac şi alte substanţe, a căror eliminare detoxifică organismul • rol în echilibrul acido-bazic: prin transpiraţie se elimină o serie de acizi nevolatili, în special, acidul lactic
Pielea - Infecţii 1. Furunculul =nodul inflamator, sensibil, rezultând din infecţia cu stafilococi. Afecţiuneaapare adesea la persoane tinere sănătoase. Aglomerarea de cazuri se pot întâlni la adolescenţi care trăiesc în cartiere aglomerate, în condiţii de igienă relativ precară sau printre contacţii pacienţilor infectaţi cu tulpini virulente. Furunculele apar mai frecvent pe gât, sâni, faţă sau fese, dar sunt mai dureroşi când se află pielea strâns ataşată de structurile subiacente (pe nas, ureche sau degete). Nodulul iniţial devine o pustulă de 5-30mm, care elimină un miez de ţesut necrotic şi puroi sanguinolent.
Pielea - Infecţii 1. Furunculul =nodul inflamator, sensibil, rezultând din infecţia cu stafilococi. Tratamentul constă în incizie şi drenaj sau în aplicarea de săpun lichid care conţine fie clorhexidină , fie clorhexilenol 2-3% care poate fi profilactic, dar nu terapeutic. Un singur furunculn este tratat cu comprese fierbinţi pentru a permite leziunii sa dreneze spontan, iar în cazul unui furuncul în nas sau la nivelul feţei, sau cu furuncule multiple trebuie să fie trataţi cu antibiotice sistemice.
Pielea - Infecţii 2. Acneea =Boală de piele caracterizată prin apariţia, mai ales pe faţă, a unor coşuri, puncte negre etc., care adesea supurează. Simptome şi semne Acneea este adesea agravată iarna şi se ameliorează vara, probabil datorită efectelor luminii solare. Ea poate fi în legătură ciclică cu mesntruaţiile şi se poate ameliora sau agrava în timpul sarcinii. Deşi cosmeticele agravează rareori acneea, este prudent de a evita preparatele grase.
Pielea - Infecţii 2. Acneea =Boală de piele caracterizată prin apariţia, mai ales pe faţă, a unor coşuri, puncte negre etc., care adesea supurează. Acneea superficială Punctele negre(comedoane deschise) sau punctele albe(comedoane inchise) şi chisturile superficiale sunt caracteristice. Chistele mari apar uneori după maniulare sau traumatisme, la nivelul unui punct negru neinflamat. În acneea superficială, prognosticul vindecării fără cicatrice este bun, dar încercările de a stoarce punctele negre sau chistele superficiale şi de a zgâria leziunile rupte poate măi riscul de cicatrizare.
Pielea - Infecţii 2. Acneea =Boală de piele caracterizată prin apariţia, mai ales pe faţă, a unor coşuri, puncte negre etc., care adesea supurează. Acneea profundă Această formă se caracterizează prin datele de mai sus, la care se adaugă noduli inflamaţi profunzi şi chiste umplute cu puroi, care se rup adesea şi devin abcese. Unele dintre acestea se deschid la suprafaţa pielii şi işi descarcă conţinutul. Leziunile sunt astfel localizate cl mai frecvent pe faaţă dar şi pe gât,torace sau partea superioară a spatelui.
Pielea - Infecţii 2. Acneea =Boală de piele caracterizată prin apariţia, mai ales pe faţă, a unor coşuri, puncte negre etc., care adesea supurează. Tratament Exista numeroase produse pe piata pentru tratarea acneei, insa multe dintre ele nu si-au dovedit inca stiintific efectul. Totusi, o combinatie de tratamente poate reduce vizibil intinderea si severitatea acneei in foarte multe cazuri. Aceste tratamente care sunt cu adevarat eficiente au si un mare potential de producere de efecte secundare si au nevoie de monitorizare, deci trebuie abordate cu multa grija. Este intotdeauna recomandat sa iti consulti medicul despre produsele antiacneice pe care doresti sa le folosesti si despre impactul pe care acestea le-ar putea avea in cazul tau, mai ales atunci cand vrei sa folosesti o combinatie de tratamente antiacneice.
Pielea - Infecţii 2. Acneea =Boală de piele caracterizată prin apariţia, mai ales pe faţă, a unor coşuri, puncte negre etc., care adesea supurează. • Acneea poate fi tratata prin : • Tratament prin exfoliere mecanica sau chimica • Tratamente cu bactericizi locali • Tratamente cu antibiotice de uz local • Tratamente cu antibioticele in cu uz intern • Tratamente hormonale • Tratamente cu retinoizi de uz extern • Tratamente cu retinoizi de uz intern • Fototerapie • Tratamente cu laser
Pielea - Infecţii 3. Herpesul = infecţie cu virusul herpes simplex, caracterizată prin unul sau mai multe grupuri d emici vezicule umplute cu un lichid clar, având la bază tegument inflamat puţin proeminent. Cele 2 tipuri de herpes simplex sunt VHS-1 şi VHS-2. Vhs-1 produce d eobicei herpesul labilal, stomatita herpetică şi keratita herpetică; VHS-2 provoacă de obicei herpes genital şi se transmite prin contact direct ( de obicei sexual) şi ducela leziuni cutanate. Leziunile pot să apară oriunde pe piele sau mucoase, dar sunt mai frecvente perioral, pe buze, pe conjunctive şi cornee şi peorganele genitale. Leziunile herpetice iniţiale se vindecă de obicie complet, darlezinile rcurente cu aceeaşi localizare pot să provoace atrofii şi cicatrice.
Pielea - Infecţii 3. Herpesul = infecţie cu virusul herpes simplex, caracterizată prin unul sau mai multe grupuri d emici vezicule umplute cu un lichid clar, având la bază tegument inflamat puţin proeminent. Tratament Tratamentul sistemic cu aciclovir este indicat în infecţiile herpetice grave. Aciclovirul,valaciclovirul şi famciclovirul asigură pentru supresia erupţiilor recurente. Infecţiile bacteriene secundare se tratează cu antibiotice locale, iar dacă sunt severe, cu antibiotice sistemice.
