TUBERCULOZA PULMONARA

1. TUBERCULOZA PULMONARA

2. Istoric • Tuberculoza- boala infecto - contagioasa • Identificata la mumiile egiptene si schelete din epoca de piatra • Hippocrate gaseste legatura cauzala intre ftizie-hemoptizie si intuieste caracterul contagios • Evul Mediu -localizare pulmonara insotita de casexie • Renasterea demonstreaza extensia si la alte organe • Sir Percival Pott (1720) descrie tuberculoza osoasa cu localizare vertebrala • Braille (1810) descriu tuberculii si evolutia spre ulcerare

3. Tuberculoza-reprezinta o boalainfecto-contagioasaspecifica cu caracter endemic silargaraspandire in lume. - În urmatuberculozeimormaimulţicopiişiadultidecât înurmaoricăreialteboliinfecţioase. - Înlumeînfiecare 10 secundemoare un om de tuberculoză. - Înfiecare 4 secunde se îmbolnăveşte un om de tuberculoză. - Fiecarebolnav de tuberculozănetratatăpoatemolipsianual de la 10 la 15 persoane (şiînprimul rândpeceiapropiaţi din familiabolnavului). - 80% dintrebolnavii de tuberculoză au vârste de la 15 până la 45 ani.

4. CLASIFICARE M.T - NOMENCLATURA • Ordinul ACTINOMYCETALES: structura citologica si citochimica similara bacteriilor tipice; au analogii cu micetele filamentoase, • 4 genuri: actinomycetaceae, • streptomycetaceae, • actinoplanaceae, • mycobacteriaceae, • Genul Mycobateriaceae: acidoacoolerezistenta, aspectul de bastonas ( myces=ciuperca, mucegai • bacterion=bastonas).

5. CLASIFICARE M.T - NOMENCLATURA • CLASIFICARE: • 1. dupapatogenitate: • -patogeneexclusiv pt om: M leprae • -patogene ptr.om, animalesipasari: ComplexulM.t.( hominis, bovis,africanum), • -oportunistemajore: kansasii, avium, xenopi, scrofulaceum, • -oportunisteminore: ranae, chelonei, terrae, • -saprofite: gordonae, flavescens, phei, smegmatis.

6. CLASIFICARE M.T - NOMENCLATURA • 2. dupa viteza de crestere (dezvoltare de colonii): • -cu crestere lenta: strictpatogene-compl.M.t, • -M.leprae, • grupul fotocromogene- kansasii, marinum, simiae, africanum, • grupul scotocromogene- scrofulaceum, szulgai, gordonae, • grupul necromogene-comp.avium intracel, ulcerans, xenopi, • -cu crestere rapida: grI-necromogene (fortuitum, chelonei), • gr.II-termofile ( smegmatis, phei), • gr.III-scotocromogene ( flavescens), • gr. IV-aletele ( vacae).

7. DEZVOLTAREA PE MEDII DE CULTURA • PARAZITISM OBLIGATORIU: indiv.Genului M, • Cultivarea M. se face pe medii artificiale speciale: Löwenstein Jensen, • Compozitie: saruri minerale, glicerina (sursa de C), asparagina, clorura de amoniu ( sursa de N), ou, amidon ( fecula de cartof), verde malachit ( indicator de pH), • Medii sintetice: Youmans, Sula, Dubos, • Conditii de dezvoltare: T=37,5-38°C, pH=7-7,5, aerobioza obligatoriu,

8. DEZVOLTAREA PE MEDII DE CULTURA • PARAZITISM OBLIGATORIU: indiv.Genului M, • Cultivarea M. se face pe medii artificiale speciale: Löwenstein Jensen, • Compozitie: saruri minerale, glicerina (sursa de C), asparagina, clorura de amoniu ( sursa de N), ou, amidon ( fecula de cartof), verde malachit ( indicator de pH), • Medii sintetice: Youmans, Sula, Dubos, • Conditii de dezvoltare: T=37,5-38°C, pH=7-7,5, aerobioza obligatoriu,

9. DEZVOLTAREA PE MEDII DE CULTURA • Cresterea: lenta ( durata de viata a unei generatii=18-24 h), • Primele microcolonii punctiforme: 10-15 zile, maturarea dupa 3-4 saptamani (tipul bovin dupa 2 luni), • Aspectul coloniilor: IDENTIFICAREA MYCOBACTERIEI,

10. M.t.hominis: colonii, proeminete, verucoase, uscate, rugoase ( tip R= rough), culoare galbuie, dezvoltarea este eugonica pe toata suprafata mediului M.t.hominis sub actiunea medicamentelor antituberculoase: aspect disgonic, M.t.bovis: coloniile sunt netede, plate, culoare albicioasa, aspect cremos ( tip S- smouth), cresterea mai putin luxurianta ( caracter disgonic), lent in 2 luni. Aspectulcoloniilor: IDENTIFICAREA MYCOBACTERIEI

11. DEZVOLTAREA PE MEDII DE CULTURA • Din cultura matura se efectueaza fortiu microscopic ( col. Z-N): prezenta cord factor asigura dispunerea in forma de benzi serpuitoare ( substratul virulentei) pentru M hominis • Absenta cord factor: M.t.bovis, hominis ( tratat cu medicamente pierde cord factorul) dispunere in gramezi compacte

12. REZISTENTA LA AG.FIZICI, CHIMICI • Rezistenta deosebita: lipide ( hidrofobia), gruparea in gramezi, invelis organic ( saliva), • Rezistenta la frig: - 180°C, rezistenta la uscaciune, • DISTRUGERE: • 1. UV: componenta UV a luminii albe mor in 10 min • 2. caldura umeda: fierbere, autoclavare ( timp raportat la gradul de infectare), 2 min prin fierbere, • 3. substante antiseptice: formol la 50 grade, cloramina 5-10%, lizol, detergenti cationici, clorura de var20%, • 4. medicamente antituberculoase ( bactericide ).

13. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC • PRODUSUL PATOLOGIC: • A. Recoltarea corecta: recipiente speciale, identitate, • Dimineata, a jeun, inainte de mancare, toaleta, inainte de inceperea tratamentului • Spontan:tuse • provocare a tusei: aerosoli, spalatura bronsica, iritatia faringe, ef.fizic cu glota inchisa, • Dirijat:endoscopie bronsica, sondaj gastric matinal,

14. Valoarea diagnostica pe tipuri de prelevate FLUIDE ALE CORPULUI: pleural, peritoneal, pericardic, colectii, LCR minim 2 ml  50 ml paucibacilare pastrare maxim 4 zile la intuneric, 4-80 C, fara conservant citrat de sodiu ca anticoagulant URINA matinala esantioane multiple precedata de urocultura pentru non-Tb 10  50 ml

15. Alte produse patologice • Sperma • Sange menstrual sau sange bioptic dupa chiuretaj • Aspirat de maduva osoasa • Fragmente de peritoneu, • Fragmente intestin , • Fragmente ganglioni

16. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGICavantaje,dezavantaje • EXAMENUL MICROSCOPIC DIRECT: • Metoda simpla, rapida, ieftina, usor repetabila,fara aparatura sofisticata si personal superspecializat • DESCOPARA RAPID MARII ELIMINATORI DE B: criterii ptr. Inceperea traatmentului, izolarea bolnavului, • Controlul sterilitatii expectoratiei • Metode: coloratia Ziehln Neelsen ( fuxina fenicata la cald, flurocromi la rece), • Sensibilitatea metodei creste prin: concentrarea produsului patologic ( centrifugare, flotatie), omogenizare ( fluidificare cu NaOH), • Limite: sensibilitate (nr. mare de bacili 5.000-10.000pe ml ), • Nu ofera inf. asupra viabilitatii bacililor, identitatii, sensibiltatii la medic.antitub, Interpretarea rezultatelor.

18. EXPRIMAREA SEMICANTITATIVA A REZULTATELOR EXAMENULUI MICROSCOPIC

19. Consecintele rezultatelor eronate A. Rezultat fals pozitiv Inceperea unui tratament inutil Irosirea medicamentelor antituberculoase Prelungirea inutila fazei intensive a tratamentului Pacientul isi pierde increderea in PNCT B. Rezultat fals negativ Netratarea bolnavului cu tbc, care sufera, raspandeste boala si poate muri Neprelungirea fazei intensive a tratamentului Pacientul isi pierde increderea in PNCT

20. CULTIVAREA MICOBACTERIILOR In scop diagnostic se aplica: pacientilor suspecti de tuberculoza care au 3 examene microscopice BAAR negativ; pentru bolnavii infectati HIV/SIDA, copii; Pentru identificarea Complexului M.tuberculosis; Pentru testarea sensibilitatii micobacteriilor la antituberculoase (antibiograma); La pacientii cu retratamente, cronici, esecuri terapeutice este importanta pentru decelarea MDR, XDR.

21. DIAGNOSTICUL BACTERIOLOGIC • EXAMINAREA PRIN CULTURI. • Insamantarea produsului patologic pe mediul de cultura, • Incubare la 37°C, • Citirea tuburilor la 3-7-14 -21-30-45-60 • Aspectul coloniilor mature: identificarea tipului ( tipizarea coloniei), • Avantaje: sensibilitate  ( produse paucibacilare ce contin 10-100 bacili), • Procedeu selectiv de confirmare al dg. etiologic M.t, • Viabilitatea bacililor, identificarea b, sensibilitatea (ABG), • Dezavantaje: metoda laborioasa, costisitoare, latenta rezultatelor de 2 luni,

23. Exprimarea rezultatelor culturilor

24. Avantajele si dezavantajele insamantarii prin culturi • AVANTAJE • Mult mai sensibila decat microscopi 10 bacili/ml sputa) • depisteaza asimptomatici • diferentierea de cadavrele de bacili • identificarea tipului de mycobacterii • prin inglobbarea tuberculostaticelor testarea sensibilitatii • DEZAVANNTAJEccostisitoare • rezultate finale peste 60 de zile (pentru medii solide).

25. PROCESUL EPIDEMIOLOGIC

26. Transmiterea tuberculozei Bolnavi cu TB pulmonara tuse, stranut, vorbire picaturi mici nuclei de picatura Gazda sanatoasa

27. PROCESUL EPIDEMIOLOGIC TUBERCULOS I 1. SURSELE DE INFECŢIE omul şi animalele bolnave şi indirect de mediul contaminat de către aceştia : alimente, praful de casă sau grajd, obiecte din jurul bolnavului, etc. a. Bolnavii cu tuberculoză pulmonară - eliminatori de bacili, în special cei cu leziuni cavitare, în perioada premergătoare depistării şi tratamentului - elimină zilnic prin spută în jur de 109 bacili cu chimiosensibilitate şi virulenţă păstrată. - prin chimioterapia eficientă se anihilează rapid contagiozitatea bolnavilor, reducând riscul îmbolnăvirilor în focar Pericol de contaminare dar mai mic îl constituie şi * contacţii bolnavilor cronici eliminatori de germeni chimiorezistenţi la medicamentele de linia întîia * bolnavii refractari la tratament * paucibacilari Risc crescut de răspândire a infecţiei îl reprezintă unii bolnavi baciliferi prinprofesiunile lor: cadre didactice, muncitorii din sectorul alimentar, farmaceutic, etc.

28. PROCESUL EPIDEMIOLOGIC TUBERCULOS II b.Bolnavii cu tubeculoză extrapulmonară - cu leziuni active şi deschise sau fistulizate (ganglionare, osteoarticulare, urogenitale, cutanate, etc) - reprezintă o sursă importantă dar secundară, datorită scăderii prevalenţei tuberculozelor extrarespiratorii şi paucibacilarităţii acestor leziuni c. Animalele bolnave de tuberculoză - bovideele infectate cu micobacterii de tip bovin răspândesc infecţia prin produsele lor naturale şi patologice (lapte, fecale, urină) - contaminări ocazionale pot să apară şi de la unele animale domestice (câine, pisică) bolnave de tuberculoză sau de la animalele bolnave de laborator

29. PROCESUL EPIDEMIOLOGIC TUBERCULOS III 2. CĂILE DE PĂTRUNDERE ALE INFECŢIEI ŞI MECANISMELE CONTAMINĂRII (I) A. CALEA AEROGENĂ cea mai frecventă - 90% se realizează prin transmiterea infecţiei de la om la om cu grefarea acesteia într-o gazdă nouă Se datoreaza * frecvenţei mari a tuberculozei pulmonare comparativ cu celelalte localizări * materialului infectant care se prezintă sub o formă ce-i asigură penetrabilitatea bună într-un organ vulnerabil – plămânul, respectiv alveola pulmonară Transmitarea aerogenă este condiţionată de anumiţi factori : - densitatea mare a bacililor în jurul marilor eliminatori - legatura strânsa, intima, prelungita între sursă şi contact - frecvenţa mare a tusei, strănutului la surse - apărarea bronho- pulmonră deficitară la cei expuşi

30. 2. CĂILE DE PĂTRUNDERE ALE INFECŢIEI ŞI MECANISMELE CONTAMINĂRII – AEROGENA (II) Trei mecanisme de contaminare * Contaminarea prin picături de spută baciliferă - cale de transmitere directă de la omul bolnav cu spută pozitivă la omul sănătos cu care acesta ia contact - prezintă un grad înalt de infecţiozitate datorită bacililor virulenţi în stare proaspătă Când vorbeşte dar mai ales când tuşeşte sau strănută, bolnavul răspândeşte pe o rază de 80 cm – 1,5 m, o “ploaie de picături” (800 - 40.000) cu mărime variabilă între 10–500 microni. O picătură conţine între 1 şi 20 bacili în funcţie de mărimea sa. Picăturile - mai mari de 20 microni plutesc în aer 5–10 minute apoi cad la pământ; - cele mai mici de 20 microni pot persista în atmosferă mai multe ore; - importante din punct de vedere al contaminării sunt cele sub 10 microni (< 5) → nefiind reţinute de filtrul nazal şi mecanismele de epurare ale clearenceu-lui bronşic → pătrund în căile aeriene superioare apoi în bronşiile distale şi alveole

31. 2. CĂILE DE PĂTRUNDERE ALE INFECŢIEI ŞI MECANISMELE CONTAMINĂRII – AEROGENA (III) * Contminarea prin nucleosoli Picăturile de spută pulverizate în aer al căror strat umed se evaporă, iar conţinutul se densifică prin uscare sub forma conglomeratelor de bacili → “nucleosoli “ sau “ nuclei ai picăturilor bacilifere “→ intens contaminante - după uscare se concentrează la dimensiuni de 1 micron şi plutesc în continuare în atmosferă, avînd un înalt grad de infectivitate - după 3 săptămâni de terapie antituberculoasă, numărul germenilor se reduce la 30%, iar după 4 la 20% din numărul iniţial

32. 2. CĂILE DE PĂTRUNDERE ALE INFECŢIEI ŞI MECANISMELE CONTAMINĂRII – AEROGENA (IV) * Contaminare prin particule de praf bacilifere - cale indirectă de transmitere a infecţiei - picaturile bacilifere de sputa si alte produse infectate se depun pe sol, haine, lenjeria bolnavilor, lenjeria de pat, etc. transformindu-se prin uscare in praf bacilifer cu insusiri contaminante - bacilii uscaţi şi ataşaţi particulelor de praf îşi menţin virulenţa 8 – 20 zile - prin mişcările aerului (vânt, curenţi de aer, măturat) ei se ridică în atmosferă şi persistă 30 – 60 minute putând fii astfel inhalaţi de cei din jur - cea mai mare parte a particulelor sunt reţinute de filtrul nazal, însă cele mai mici de 5 microni, pătrund împreună cu bacilii pe care îi vehiculează până în alveole, determinînd infecţia - calea aerogenă se realizează în special cu M. tip uman, dar poate fi şi cu M. tip bovin la îngrijitorii de animale bolnave prin inhalarea germenilor eliminaţi, prin materii fecale, urină, lapte, uscaţi şi ataşaţi particulelor de praf.

33. CALEA DIGESTIVĂ- ENTEROGENĂ * importanţă mai redusă * se realizează prin alimente infectate provenite de la animalele bolnave de tuberculoză sau prin contactul bucal cu miinile sau obiectele infectate, in special la copiii mici * frecvenţă de 6 – 10 % din cazuri - pentru a se realiza o infecţie la organismul “primitor”, este necesară o cantitate mult mai mare de bacili (3500 bacili) comparativ cu calea aerogenă (1–2 bacili) * infecţia cu bacili bovini pe cale digestivă este cea mai frecventă, realizându-se prin laptele nefiert sau produsele sale contaminate - alte alimente care pot transmite infecţia cu bacili bovini sunt: brânza, smântâna, untul, preparate din lapte infectat * copiii mici se pot infecta pe cale digestivă şi prin “bolusuri“ de alimente, mâncare semi-mestecată de o mamă tuberculoasă

34. Alte căi mai rare * cutanată sau mucoasă(piele, amigdale, nas, conjuctive, etc) - la nivelul unor soluţii de continuitate ale epiteliilor cutaneo-mucoase • transmiterea intrapartum a infecţiei cu - infectarea fătului prin aspirarea lichidului amniotic conţinând bacili tuberculoşi, sau - prin efracţia barierei placentare în timpul travaliului cu pătrunderea bacililor în circulaţia fătului şi apariţia granuliei • genitalăprin grefarea infecţiei în aparatul genital feminin în situaţia în care partenerul masculin prezintă epididimită tuberculoasă avansată, netratată • inocularea instrumentală de bacili tuberculoşi în ţesuturile musculare ale coapselor, feselor cu ocazia tratamentelor parenterale datorită unor deficienţe de asepsie (sterilizare necorespunzătoare a seringilor) • contaminarea copiilor mici prin atingerea obiectelor infectate, a covoarelor, a pardoselelor şi prin aducerea mâinilor murdare la gură - disecţia cadavrelor tuberculoase - prin utilizarea obiectelor infectate de laborator, în cursul circumciziilor, prin reanimare “gură la gură”, etc

35. PORŢI DE INTRARE ALE INFECŢIEI Poarta de intrare a infecţiei în organism este legată de calea de transmitere a germenilor - prin căile respiratorii superioare - digestivă - cutanată - nazală - conjunctivală - amigdaliană şi mai rar prin - trompa lui Eustachio, calea genitală, urechea mijlocie, etc Adenopatia satelită este un indicator fidel al teritoriului pe unde a pătruns infecţia în organism

36. CARACTERELE EPIDEMIOLOGICE ale populaţiei micobacteriene dintr-un teritoriu sunt Patogenitate = capacitatea bacilului de a provoca îmbolnăvirea unei anumite specii animale • M. tuberculosis este patogen pentru om, bovidee, maimuţă, cobai şi slab patogen pentru iepure, câine, pisică. • M. bovis este patogen pentru bovidee, iepure, cobai, maimuţă şi mai puţin pentru om - vaccinul BCG (M. bovis atenuat) este nepatogen pentru om şi animalul de experienţă dar îşi păstrează intactă capacitatea antigenică

37. CARACTERELE EPIDEMIOLOGICE II Virulenţa=gradul de nocivitate apreciat în funcţie de evoluţia îmbolnăvirilorşi depinde de rapiditatea cu care se înmulţesc şi se răspândesc bacilii în organism - este asigurată de prezenţa structuri ceroase a peretelui celular şi cord factorului din peretele organismelor virulente Sensibilitatea (respectiv rezistenţa) la tuberculostatice • în populaţiile sălbatice de M. tuberculosis predomină net tulpinile sensibile de INH şi la alte medicamente, dar întotdeauna există şi o proporţie mai mică sau mai mare de mutanţi rezistenţi (spontan rezistenţi) → cînd aceştia depăşesc 10 –100 la o populaţie de 106 , populaţia respectivă poate fi etichetată ca rezistentă (Canetti)

38. CARCTERISTICILE SURSELOR DE CONTAMINARE (I) Pericolul epidemiologic pe care îl constituie sursele de contaminare depinde de 1. Gradul de infecţiozitate a sursei care este determinat de *Abundenţa, numărul bacililor eliminaţi din sputa contaminatorului - bolnavii care elimină bacili decelabili prin examenul microscopic constituie sursa cu gradul cel mai înalt de periculozitate, conferind un risc de 10-20 ori mai mare decât riscul respectiv în populaţia generală Pacienţii cu - leziuni cavitare active elimină câteva miliarde de germeni (107-109 bacili/24 ore), - leziuni infiltrative 105-106 bacili/24 ore - leziuni paucibacilare 103-104 bacili/24 ore

39. CARCTERISTICILE SURSELOR DE CONTAMINARE (II) * Calitatea tulpinilor – virulenţa = capacitatea de multiplicare a germenilor - patogenitatea = capacitatea germenilor de a da îmbolnăviri tuberculoase - chimiosensibilitatea germenilor eliminaţi * Intimitatea şi continuitatea contactului dintre sursă şi contacti - sursele în care eliminarea bacililor este continuă şi pe o perioadă îndelungată de timp sunt mai infectante decât cele cu eliminări intermitente şi pe o perioadă limintată - aceste caractere ce interesează sursa de contaminare definesc mărimea “ofertei” de bacili capabili să difuzeze infecţia tuberculoasă – infecţiozitatea

40. CARCTERISTICILE SURSELOR DE CONTAMINARE III 2. Indicele de contagiozitateal sursei infectante = posibilitatea ca oferta bacilară să se transforme în infecţie sau boală Indicele de contagiozitate al surselor infectante depinde de * relaţia (intimitatea) sursă – contact, gradul de contagiozitate fiind cu atât mai crescut cu cât contactul dintre sursă şi persoana expusă (contact) este mai intim (în aceeaşi familie, locuinţă, rude apropiate) * măsurile de profilaxie individuală, ştiut fiind faptul că momentul maximei contagiuni este înaintea depistări bolnavului tuberculos şi de instituirea tratamentului * caracteristicile bolnavilor eliminatori de bacili Koch cazurile cu examen microscopic pozitiv sunt însoţite de o proporţie crescută de contaminări ale contacţilor cei negativi de o proporţie redusă sau sunt chiar lipsite de contagiozitate un indice de contagiozitate crescut presupune şi un grad crescut de infecţiozitate

41. Indicele de contagiozitate Există însă situaţii când - o sursă cu un grad ridicat de infecţiozitate are un indice de conagiozitate redus – când sursa este izolată - o sursă cu un grad redus de infecţiozitate are un indice de contagiozitate crescut, determinând îmbolnăvirea unui număr mare de contacţi – în condiţii de promiscuitate, contacte prelungite 3. Potenţialul de difuziune al infecţiei tuberculoase într-un teritoriu depinde de gradul de infecţiozitate indicele de contagiozitate prevalenţa şi densitatea surselor = numărul baciliferilor/km2.

42. INFECTIA SI IMBOLNAVIREA (I) Din masa celor infectaţi, doar la o proporţie minimă (sub 1% anual) se produce transformarea infecţiei în boală fie imediat – tuberculoza primară, fie mai tîrziu - tuberculoza secundară Riscul îmbolnăvirilor creşte în condiţiile de contaminare masivă şi/sau prelungită şi de scădere a rezistenţei organismului In tuberculoză, îmbolnăvirea nu se asociază în mod obligator cu infecţia şi că sub acest aspect, populaţia unui teritoriu se împarte în următoarele categorii: - neinfectaţi cu IDR negativă - infectaţi cu IDR pozitivă , cu subcategoriile * sănătoşi, purtători de infecţii latente dar expuşi unui risc variabil de îmbolnăvire endogenă şi * bolnavi la care infecţia s-a transformat în boală

43. Orice sediu de multiplicare a MTB (inclusiv după diseminare) poate constitui o viitoare localizare a bolii tuberculoase, - fie în continuarea multiplicării iniţiale (prin progresia primoinfecţiei sau a reinfecţiei exogene), - fie la distanţă în timp, după oprirea multiplicării iniţiale (reactivare endogenă). Infectia tuberculoasa meninge varfuri pulmonare ficat, splina corticala renala ganglioni oase, articulatii Diseminare hematogena

44. POPULATIA RECEPTIVA(I) * masa de indivizi care în urma contactului cu sursele de infecţie, prin căile şi mecanismele de transmisie cunoscute, pot să evolueze spre o infecţie latentă sau o îmbolnăvire manifestă * a treia verigă în procesul epidemiologic tuberculos, fără de care primele două, agentul patogen şi căile de transmitere ale infecţiei nu sunt operabile * diferenţa dintre extinderea infecţiei şi cea a bolii a justificat compararea tuberculozei cu un “iceberg “ a cărui • parte vizibilă (redusă) este reprezentată de bolnavi →rezervorul actual • iar cea invizibilă (crescută) de masa purtătorilor sănătoşi de infecţii oculte → rezervorul potenţial al difuziuni tuberculozei

45. TUBERCULOZA EXPERIMENTALĂ ŞI FENOMENUL KOCH

46. Cobaiul - sensibil atât faţă de M. tip uman cât şi bovis - este animalul cel mai utilizat în scop experimental * inocularea cobaiului pe cale subcutanată (pe fata interna a membrului posterior)_cu o doză de 0,1mg BK permite urmărirea evoluţiei bolii trecând prin toate fazele sale ↓ - la 10-15 zile apare în regiunea inghinală un mic nodul care evolueaza spre ulcerare si care nu se mai inchide pina la decesul animalului - de la locul inoculării infecţia se propagă pe căile limfatice regionale – ganglionii inghinali, determinînd apariţia unei adenopatii locale cu tumefierea şi evoluţia spre ramolire, iar uneori spre fistulizare şi ulceraţie - după 3–4 săptămâni apar şi semne generale manifeste: scădere în greutate, temperatură neregulată, anemie, casexie - la 2-4 luni de la inoculare se constată decesul cobaiului prin generalizarea tuberculozei

47. RASPUNSUL IMUNOLOGIC in tuberculoza I Semnificaţiafenomenuluidescris este deosebit de importantă Prima infectie a sensibilizat si imunizat partial cobaiul, Iar la a doua- suprainfectie – a reactionataltfel, aceasta di9ferenta de comportament = ALERGIE: CU URMATOARELE MANIFESTARI - starea de hipersensibilitatedetermina ca raspunsulorganismului la noi contacte cuagentulpatogen sa fie prompt, zgomotos, brutal fata de germeni, cunecrozatisulara • rezistentacrescuta a permis blocareadifuziuniicupropagarearegionalaoprita, apararelocala eliminareagermenilor de suprainfectie cuvindecarealeziunii locale Infecţia tuberculoasă induce un răspuns imunologic celular caracterizat prin - hipersensibilitatea de tip întîrziat - creşterea rezistenţei faţă de bacilii tuberculoşi

48. TUBERCULOZA EXPERIMENTALĂ ŞI FENOMENUL KOCH Fenomenul Koch * reinocularea subcutanată a cobaiului la 4-6 săptămâni de la prima (suprainfecţia), în altă regiune a corpului, cu bacili virulenţi, este urmată de o evoluţie particulară a procesului infecţios ↓ - reacţiile apar rapid fără un interval de latenţă, în 48–72 ore constituindu-se un nodul local necrotic care se elimină (escară ) - nu sunt urmate de propagarea infecţiei mai departe de locul reinoculări deoarece bacilii sunt distruşi şi eliminaţi pe loc - ulceraţia locală se vindecă rapid şi spontan Fenomenul Koch (1891) a permis înţelegerea evoluţiei infecţiei tuberculoase, cunoaşterea mecanismelor de apărare a organismului împotriva tuberculozei, a reacţiilor de hipersensibilitate întârziată Organismul animal infectat dobindeste concomitent o stare de hipersensibilitatesi o rezistenta crescuta (imunitate) fata de bacilii TB

49. Fenomenul Koch * reinocularea subcutanată a cobaiului la 4-6 săptămâni de la prima (suprainfecţia), în altă regiune a corpului, cu bacili vii, virulenţi, este urmată de o evoluţie particulară a procesului infecţios ↓ - reacţiile apar rapid fără un interval de latenţă, în 48–72 ore constituindu-se un nodul local necrotic care se elimină (escară ) - nu sunt urmate de propagarea infecţiei mai departe de locul reinoculări deoarece bacilii sunt distruşi şi eliminaţi pe loc - ulceraţia locală se vindecă rapid şi spontan Fenomenul Koch (1891) a permis înţelegerea evoluţiei infecţiei tuberculoase, cunoaşterea mecanismelor de apărare a organismului împotriva tuberculozei, a reacţiilor de hipersensibilitate întârziată

50. RASPUNSUL IMUNOLOGIC in tuberculoza I Semnificaţia fenomenului descris este deosebit de importantă Prima infectie a sensibilizat si imunizat partial cobaiul, Iar la a doua- suprainfectie – a reactionat altfel, aceasta di9ferenta de comportament = ALERGIE: CU URMATOARELE MANIFESTARI - starea de hipersensibilitate determina ca raspunsul organismului la noi contacte cu agentul patogen sa fie prompt, zgomotos, brutal fata de germeni, cu necroza tisulara • rezistenta crescuta a permis blocarea difuziunii cu propagarea regionala oprita, aparare locala eliminarea germenilor de suprainfectie cu vindecarea leziunii locale Infecţia tuberculoasă induce un răspuns imunologic celular caracterizat prin - hipersensibilitatea de tip întîrziat - creşterea rezistenţei faţă de bacilii tuberculoşi