DESPRE TRANSFORMĂRI PULSIONALE, MAI ALES ÎN EROTICA ANALĂ

1. DESPRE TRANSFORMĂRI PULSIONALE, MAI ALES ÎN EROTICA ANALĂ 1917

2. ipoteza- prezenţa constantă şi coincidenţa a trei trăsături de caracter: a fi ordonat, a fi econom şi încăpăţânarea indică forţa componentei anal-erotice a constituţiei sexuale a acestor persoane; în cazul acestora, prin consumarea eroticii anale s-a ajuns de-a lungul dezvoltării la formarea unor asemenea modalităţi reacţionale preferate ale Eului

3. concluzia că în dezvoltarea libidoului uman se poate presupune existenţa unui „organizări pregenitale" înainte de faza primatului genitalităţii; în această fază pregenitală sadismul şi erotica anală joacă rolurile principale.

4. Care a fost destinul lor după ce şi-au pierdut importanţa pentru viaţa sexuală prin instalarea organizării genitale definitive? • Subzistă oare ele ca atare, însă în stare de refulare, suferă ele o sublimare sau o consumare prin transformarea în trăsături în caracter, sau îşi găsesc acceptare în noua configuraţie a sexualităţii, decisă de primatul genitalităţii? • probabil niciunul dintre aceste destine ale eroticii anale nu poate fi exclusiv, în ce măsură şi în ce mod se combină aceste diferite posibilităţi în determinarea destinului eroticii anale

5. Putem porni în aceste explicaţii de la aspectul conform căruia în producţiile inconştientului — idei, fantasme şisimptome — noţiunile de excremente (bani, cadou), copil şi penis se menţin cu greu despărţite şi sunt uşor interschimbabile. • aceste elemente sunt tratate frecvent în inconştient ca şi cum ar fi echivalente şi ar putea fi înlocuite unele cu altele fără nici-o ezitare

6. „copil" şi „penis". • Ca şi penisului, copilului i se spune „mititelul" • „Mititelul", care la origine însemnă membrul masculin, a ajuns în mod secundar să desemneze organul genital feminin. • Dacă plonjăm suficient de adânc în nevroza unei femei, nu rareori dăm peste dorinţa refulată de a poseda un penis, ca şi bărbatul. • complexului de castrare, sub numele de „invidie de penis"

7. „copil" şi „penis". • natura i-a dat femeii copilul ca substitut pentru celălalt lucru, pe care a trebuit să i-l refuze. • La alte femei: au existat în copilărie ambele dorinţe Mai întâi ele au dorit să aibă un penis ca şi bărbatulperioadă ulterioară infantilă a apărut dorinţa de a avea un copil în locul lui

8. „copil" şi „penis". • destinul “dorinţei infantile de penis ”: dorinţa de bărbat, / bărbat ca accesoriu al penisului. • Femeile date duc o viaţă amoroasă după tipul masculin al iubirii de obiect, care subzistă alături de un tip feminin propriu‐zis, determinat de narcisism • dorinţa de bărbat apare independent de dorinţa de copil şi, atunci când aceasta din urmă se iveşte din motive raţionale, care aparţin exclusiv psihologiei Eului, vechea dorinţă de penis i se alătură, ca o întărire pulsională inconştientă.

9. „copil" şi „guguloi". • Copilul - ca un ceva care se desprinde de corp prin intestin • “a dărui un copil” - Excrementele sunt tocmai primul dar, o parte din propriul corp, de care sugarul se desparte numai după cererea adresată lui de persoana iubită, faţă de care îşi manifestă tandreţea chiar şi dacă nu i se cere, căci el nu murdăreşte de regulă o persoană străină.

10. „copil" şi „guguloi". • La defecare, pentru copil apare prima decizie între poziţia narcisică şi cea legată de iubirea de obiect. Fie renunţă, supus, la excremente, le „jertfeşteʺ pentru iubire, fie le reţine, spre satisfacţia autoerotică, iar mai târziu pentru a‐şi susţine propria voinţă. • excremente - nu aur‐bani, ci cadou.

11. „copil" şi „guguloi". • Interesul pentru excremente: în parte ca interes pentru bani, în parte trece în dorinţa de copil deci: şi mişcarea analerotică şi cea genitală (invidia de penis).

12. „penis" şi „guguloi". • penis: semnificaţie analerotică ca fiind „bastonul de excrementeʺ primul penis, mucoasa excitată de el este mucoasa rectului • Raporturile între penis şi intestinul golit şi excitat preformate deja în faza pregenitală, sadic‐anală. • penisul şi vaginul sunt reprezentate de batonul de excremente şi rect. • nevrotici obsesionali - înjosire regresivă a organizării genitale

14. Din erotica anală porneşte, în utilizarea narcisică, încăpăţânarea ca reacţie semnificativă a Eului faţă de pretenţiile celorlalţi; interesul acordat excrementelor trece în interesul pentru cadou şi cel pentru bani. Odată cu descoperirea penisului, la fetiţă apare invidia de penis, care se transformă ulterior în dorinţă de bărbat ca purtător al unui penis. De dinainte dorinţa de penis s‐a transformat în dorinţa de copil, sau dorinţa de copil a intrat în locul dorinţei de penis

15. O analogie organică între penis şi copil (linia punctată) se exprimă prin posesia unui simbol al amândurora („mititelulʺ). De la dorinţa de copil porneşte o cale raţională (linie dublă) către dorinţa de bărbat. Am examinat deja semnificaţia acestei transformării pulsionale. • O altă parte a contextului se poate recunoaşte mult mai limpede la bărbat. Ea se instalează atunci când, în cercetarea sa sexuală, băiatul ia cunoştinţă de lipsa penisului la femeie. Penisul este recunoscut cu această ocazie drept ceva care se poate desprinde de corp şi intra astfel în analogie cu excrementele, prima parte de corporalitate la care a trebuit să renunţe. Vechea sfidare anală intervine astfel în constituirea complexului de castrare. Analogia organică după care conţinutul intestinului reprezintă predecesorul penisului în timpul fazei pregenitale nu poate să fie luată în seamă ca motiv; ea îşi află însă prin cercetarea sexuală un substitut psihic.

16. Atunci când apare un bebeluş, el este recunoscut de cercetarea sexuală ca „un guguloiʺ şi este investit cu interes puternic, analerotic. Un al doilea afluent din aceeaşi sursă îl primeşte dorinţa de copil atunci când experienţa socială arată că acesta poate fi privit ca o dovadă de dragoste, ca un dar. Toate trei, excrementul, penisul şi copilul sunt corpuri ferme, care excită prin introducere şi expulzie un orificiu cu mucoasă (rectul şi vaginul care, după o buna expresie a lui Lou Andreas‐Salome, este închiriat de la acesta). Cercetarea sexuală infantilă poate să cunoască din această stare de lucruri numai faptul că copilul ia acelaşi drum ca şi excrementele; funcţia penisului nu este descoperită de regulă de cercetarea infantilă. Este totuşi interesant de văzut că, după atât de multe ocolişuri, această corespondenţă organică revine în prim‐plan în psihic, ca o identitate inconştientă.