1 / 26

Virusurile hepatitice şi diagnosticul de laborator al hepatitelor virale

Virusurile hepatitice şi diagnosticul de laborator al hepatitelor virale.

charis
Download Presentation

Virusurile hepatitice şi diagnosticul de laborator al hepatitelor virale

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript

  1. Virusurile hepatiticeşidiagnosticul de laborator al hepatitelor virale

  2. Hepatitele acute virale sunt infecţii sistemice cu afectare predominantă a ficatului. Aproape toate cazurile de hepatite acute virale sunt determinate de unul din cei 5 agenţi virali: virusul hepatitei A (VHA) - 1983, virusul hepatitei B (VHB) - 1970, virusul hepatitei C (VHC) - 1989, virusul hepatitei D (VHD) - 1977, virusul hepatitei E (VHE) - 1983. Alte virusuri cu transmitere transfuzională: virusul hepatitei G (1995), TT (1997), F, SEN. Deşi aceşti agenţi pot fi identificaţi pe baza caracteristicilor antigenice sau moleculare, ei produc afecţiuni asemănătoare clinic, cu variaţii de la asimptomatic sau inaparent până la infecţii fulminante şi fatale, iar în cazul virusurilor cu transmitere predominant parenterală pot produce infecţii subclince persistente până la hepatită cronică rapid progresivă, ciroză şi malignizare (carcinom hepatocelular).

  3. Virusul hepatitic A (VHA) - unicul reprezentant al genului Hepatovirus, familia Picornaviridae structură: virus ARN, neînvelit, polaritate pozitivă, diametru 27 nm, simetrie icosaedrică; descrisă o singură variantă antigenică majoră. - stabil la pH scăzut (supravieţuieşte pasajului gastric) - inactivat prin fierbere -1 min., formaldehidă sau radiaţii UV - rezistent la solvenţii lipidici - incubaţie aproximativ 4 săptămâni (max 50 zile) - replicarea este limitată la nivel hepatic, dar poate fi prezent în ficat, bilă, scaun şi sânge la sfârşitul incubaţiei şi în faza preicterică a bolii. - viremia (aprox 2 sapt) şi infecţiozitatea diminuă rapid după apariţia icterului - poate fi cultivat in vitro

  4. Procesul epidemiologic Sursa de virus - umană bolnavii cu semne clinice evidente / inaparente, care elimină virusul 10-14 zile de la infecţie Transmiterea - directă – contact interuman; transmitere sexuală; iatrogen - indirectă - cea mai frecventă - apă, alimente, obiecte, mâini contaminate Receptivitatea – generală Factori favorizanţi – aglomeraţie, igienă deficitară, lipsa apei potabile

  5. Evoluţia hepatitei virale A

  6. Diagnosticul de laborator NESPECIFIC bilirubina şi urobilinogenul în urină bilirubina serică directă şi totală ASAT, ALAT fosfataza alcalină timpul de protrombină proteine totale, albumina serică formula leucocitară SPECIFIC Ac anti-VHA IgM; anti-VHA totatli (IgM + IgG) IgG, IgA detectarea virusului / antigenelor în materiile fecale RIA, EIA, ELISA evidenţierea ARN-VHA prin RT-PCR

  7. Virusul hepatitei B aparţine familiei Hepadnaviridae virionul (particula Dane) este alcătuit din nucleocapsidă, genom viral ADN şi un înveliş extern – AgHBs particularităţi: structură genomică proprie (ADN circular, parţial bicatenar), mecanism replicativ particular, tendinţă de integrare a genomului viral în genomul celulelor gazdă, apariţia de mutanţi imunorezistenţi. stabil în condiţiile mediului înconjurător inactivat prin fierbere 20-30 min., autoclavare, glutaraldehidă, substanţe clorigene, alcooli, pH 4-10 doze infectante minime ( 100 X mai infectant decât HIV)

  8. Procesul epidemiologic Sursa de virus - umană - bolnavii cu forme acute tipice / atipice (inaparente) / infecţie cronică - purtătorii de virus: preinfecţioşi, sănătoşi, foşti bolnavi, cronici - produse biologice: sânge, spermă, lichid oral, colostru, secreţii genitale. Transmiterea - directă – perinatal, posnatal, sexuală, parenterală - indirectă – obiecte contaminate Receptivitatea – generală - grupurile cu risc Factori favorizanţi – aglomeraţie, igienă deficitară, comportamentul sexual, utilizarea drogurilor injectabile

  9. Forme de manifestare ale procesului epidemic - sporadic - endemic - epidemic • Infecţia cronică (în lipsa vaccinării): • 90 din nou-născuţii infectaţi la naştere ( mai ales daca mama este AgHBe +) • 30% din copiii infectaţi 1-5 ani • 6% din cei infectaţi la vârste > 5 ani Circa 30% din cei infectaţi nu prezintă simptome sau semne clinice. Semne şi simptome: icter fatigabilitate, pierderea apetitului, greţuri, vărsături dureri abdominale, dureri articulare

  10. Interpretarea rezultatelor analizelor de laborator Test Rezultate  Interpretare Ag HBsAc anti-HBcAc anti-HBs negativ negativnegativ Susceptibil AgHBsAc anti-HBcAc anti-HBs negativpozitivpozitiv  Imunizare datorită trecerii prin infecţie AgHBsAc anti-HBcAc anti-HBs negativnegativpozitiv Imunizare postvaccinală AgHBsAc anti-HBcIgM anti-HBcAc anti-HBs pozitivpozitivpozitivnegativ Infecţie acută AgHBsAc anti-HBcIgM anti-HBcAc anti-HBs pozitivpozitivnegativnegativ Infecţie cronică AgHBsAc anti-HBcAc anti-HBs negativpozitivnegativ 5 interpretări posibile * * 1. Recuperare după infecţie acută 2. Test insuficient de sensibil pentru a detecta nivele foarte reduse de AgHBs în ser 3. Posibil test anti-HBc fals pozitiv 4. Posibil AgHBs nedetectabil în ser la o persoană cu infecţie cronică 5 Test cu sensibilitate redusa pentru antiHBs

  11. Dinamica markerilor serologici în hepatita acută B autolimitată

  12. Infecţia persistentă produsă de virusul hepatitei B

  13. Hepatita virală C - VHC aparţine genului Hepacivirus, familia Flaviviridae - virus monocatenar, polaritatea pozitivă; genomul are o regiune nestructurală ( C100, C33-c, C200, ARN-polimeraza) şi o regiune structurală ( C22, gp33, gp35, gp70, E1, E2) - Clasificarea Simmons: 6 genotipuri (cu distribuţie geografică diferită), peste 100 subtipuri: 1b – cel mai agresiv - > 90% din HPT  cronicizare: 70 > 80%  ciroză: 10-20%  CHP: 1-5% - mai puţin veneriană, posibil si mamă-făt - prevalenţa purtătorilor cronici = 4-5% (?)

  14. Hepatita virală C • - carcinogenă - risc major = asociere VHC + purtători cronici VHB (HVB cronică); risc – 20 ori crescut pentru persoane cu AcVHC negativi • - risc nosocomial şi ocupaţional • - atipismul clinic: peste 80% • infecţie cu VHC: > 3% populaţia lumii;purtători cronici: > 170 milioane / mondial • - teste diagnostice ELISA, RIBA, RT-PCR

  15. Hepatita virală C acută cu evoluţie autolimitată

  16. Infecţia cu VHC aparent acută

  17. Hepatita virală C cronică

  18. Hepatita virală D - răspândire universală; importante deosebiri zonale - etiopatogenie particulară: este obligatorie asocierea VHB-VHD (coinfecţie, suprainfecţie) - posesori de markeri VHD: prevalenţă variată, frecvent asocieri pentru alte VH - procesul epidemiologic = VHB; prevenţia HVB  rezolvă şi HVD - purtătorii cronici VHB + VHD  70-80% HVB cronică - mortalitate: VHB = 0,5-1%; VHB+VHD  20-30% - VHD – ARN monocatenar, polaritate negativă; 3 genotipuri (I, II, III)

  19. Evenimentele clinice, biochimice şi serologiceîn coinfecţia VHB+VHD

  20. Evenimentele clinice, biochimice şi serologiceîn suprainfecţia VHD

  21. Hepatita virală E • - răspândire universală • - endemo-epidemică, Asia S-E • - predominant sporadică în restul lumii • - predomină: vârsta > 15-16 ani • mai severă decât HVA, îndeosebi: femeile gravide (mortalitate 17-20%), imunosupresaţi, copiietc. • VHE – capsulă icosaedrică; ARN monocatenar; există mai multe genotipuri; aparţine familiei Caliciviridae • mai puţin stabil în mediul extern decât VHA • Diagnostic • Direct: ARN (RT-PCR) • Indirect: anti-VHEIgM; IgG

  22. Hepatita virală E acută, evenimente clinice,biochimice şi serologice

More Related