Apa

1. Apa • este foarte mult răspandită în natură, în toate trei stările de agregare, sub   formă de gaz sau vapori de apă - ceaţă, aburi si nori - in atmosferă, sub formă lichidă in râuri, mlaştini, lacuri, mări sau oceane şi sub formă solidă sau gheaţă.

2. Ea acoperă mai mult de 70% din suprafaţa pământului atât lichidă cât si solidă fiind necesară vieţii de pe pământ si constituie o mare parte a lucrurilor vii.

3. Îndiferitelimbi, cuvântulapăesteechivalent cu aquaînlatină, acquaînitaliană, aguaînspaniolă, aiguaîncatalonă, Wasserîngermană, waterînenglezăşineerlandeză, vandîndaneză, urînbască.

4. Pe Pământ, apa există în multe forme, în cele mai variate locuri. Sub formă de apă sărată există în oceane şi mări. Sub formă de apă dulce în stare solidă, apa se găseşte în calotele polare, gheţari, aisberguri, zăpadă, dar şi ca precipitaţii solide, sau ninsoare. Sub formă de apă dulce lichidă, apa se găseşte în ape curgătoare, stătătoare, precipitaţii lichide, ploi, şi ape freatice sau subterane.

5. Înatmosferă, apa se găseşte sub formăgazoasăalcătuindnoriisau fin difuzatăînaerdeterminândumiditateaacestuia. Considerândîntreagaplanetă, apa se găseştecontinuuînmişcareşitransformare, evaporareaşicondensarea, respectivsolidificareaşitopireaalternândmereu. Aceastăperpetuămişcare a apei se numeşteciclulapeişiconstituieobiectul de studiu al meteorologieişi al hidrologiei.

7. Apa care este potrivită consumului uman se numeşte apă potabilă. Conform standardului din ţara noastră, pentru ca apa să fie potabilă sestonul nu trebuie să depăşească 1ml/m³. Pe măsura creşterii populaţiei umane, de-a lungul timpului, şi a folosirii intensive şi extensive a resurselor de apă susceptibile de a furniza apă potabilă, problema apei utilizabile a devenit o problemă vitală a omenirii.

8. ”În natură nu există nici recompense,nici pedepse,numai consecinţe ” (V. Prelog) • “Apei i-a fost dată puterea magică de a deveni seva vieţii pe Pământ”.(Leonardo) • “Nu mai privim răul ca pe un izvor de visare, ci ca pe un izvor de energie”(I. Velican) • ” Viaţa este imposibilă fără apă” (V. Soran)

9. PROPRIETĂŢI CHIMICE ALE APEI • Multe secole apa a fost considerată ca un element. •    În 1781, fizicianul englez H. Cavendish a arătat că apa se formează prin explozia unui amestec de hidrogen si oxigen, cu ajutorul scânteii electrice. • În 1783, Lavoisier a repetat experienta, realizând pentru prima oară sinteza cantitativă a apei. S-a stabilit atunci că 2g de hidrogen se combină cu 16g oxigen pentru a da 18g apă. • În 1805, Humboldt si Gay-Lussac au arătat că apa este formată din două volume de hidrogen si un volum de oxigen.

10. Apa naturală constă în amestecul speciilor de izotopi ai oxigenului: 16O, 17O, 18O, cu cei trei izotopi ai hidrogenului: 1H, 2H, 3H. Combinarea acestora generează 18 specii de molecule de apă. • Apa pură este întotdeauna un amestec de apă uşoară (H2O) şi de cantităti extrem de mici de apă grea (D2O) si apă hipergrea (T2O).

11. STRUCTURA LEGĂTURII CHIMICE DIN MOLECULA DE APĂ In apa lichidă moleculele sunt asociate prin legături de hidrogen;Fiecare moleculă de apă este implicată in două legaturi de hidrogen; In apa solidă se găseşte un număr de legături de hidrogen aproape dublu decât in apa lichidă; Realizarea numărului dublu de legături de hidrogen începe de la temperatura de+4 grade Celsius; De aceea gheaţa are densitatea mai mică decât a apei lichide si pluteşte deasupra apei. Această structură a gheţii explică şi punctul de topire ridicat al apei.

12. PROPRIETAŢILE FIZICE ALE APEI PURE

13. DISTRIBUŢIA REZERVELOR DE APĂ • Totalitatea apei pe pământ este de aproximativ 1,46 miliarde de Km cubi din care: 97% oceane si mări; 2% calote glaciale; 1% râuri,lacuri,pânze subterane.

14. Cererea de apă potabilă este în creştere continuă cât timp populaţia globului creşte. Din anul 1942 până în anul 1990 preluarea apei potabile din râuri, lacuri, rezervoare şi alte surse a crescut de patru ori • Apa menajeră, apa industrială şi produsele chimice folosite în agricultură, cum ar fi îngrăşămintele şi pesticidele sunt principala cauză a poluării apelor.

15. TIPURI DE POLUARE • PLOAIA ACIDĂ; • POLUARE CU PRODUSE PETROLIERE; • POLUAREA CU REZIDUURI ANIMALE,VEGETALE ŞI DEŞEURI INDUSTRIALE

16. Ploaia acidă este un tip de poluare atmosferică, formată când oxizii de sulf şi cei de azot se combină cu vaporii de apă din atmosferă, rezultând acizi sulfurici şi acizi azotici, care pot fi transportaţi la distanţe mari de locul originar producerii, şi care pot precipita sub formă de ploaie. Ploaia acidă este in prezent un important subiect de controversă datorită acţiunii sale pe areale largi şi posibilitaţii de a se răspândi şi in alte zone decăt cele iniţiale formării.

17. Problema poluării acide işi are începuturile în timpul Revoluţiei Industriale, şi efectele acesteia continuă să crească din ce in ce mai mult. Severitatea efectelor poluării acide a fost de mult recunoscută pe plan local, exemplificată fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate, dar problema s-a ridicat şi în plan global. • Oricum, efectele distructive pe areale in continuă creştere a ploii acide au crescut mai mult in ultimele decenii. Zona care a primit o atenţie deosebită din punct de vedere al studierii sale, o reprezintă Europa nord-vestică.

18. EFECTE ALE PLOII ACIDE • Prin îndepărtarea substanţelor nutritive din sol, ploaia acidă încetineşte creşterea plantelor, dar mai ales a copacilor. De asemenea, atacă copacii intr-un mod mai aparte prin producerea unor găuri în depozitele de amidon ale frunzelor, rezultând pete moarte, maronii. Dacă se formează mai multe astfel de pete, un copac îşi pierde abilitatea de a produce hrană prin fotosinteză. De asemenea, organismele pot infecta copacul prin frunzele rănite. Odată slăbiţi, copacii sunt mai vulnerabili la alţi posibili factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi scăzute sau secetă.

19. Asupra suprafeţelor de apă Ploaia acidă cade, de asemenea, şi în râuri, lacuri si mlaştini. Acolo unde este zăpadă iarna, apele locale cresc dintr-o dată mai acidice în momentul în care zăpada se topeşte primăvara. Marea majoritate a apelor naturale sunt aproape de neutrul chimic, nici acidice, nici alkaline: pH-ul lor este undeva între 6 şi 8. În Munţii Adirondack din SUA, o pătrime din lacuri şi iazuri sunt acidice, şi multe dintre ele şi-au pierdut deja peştii. Toate râurile majore ale Norvegiei au fost scuturate de ploaia acidă, reducând drastic populaţia de somon şi păstrăv.

20. Asupra structurilor construite de om Ploaia acidă şi depoziţia de acid „uscat” strică clădiri, statui, automobile şi alte structuri obţinute din piatră, metal sau orice alt material expus pentru o perioadă îndelungată de timp la capriciile vremii. Paguba corozivă poate fi foarte scumpă, iar în oraşele cu clădiri istorice, tragică. Atât Parthenon-ul din Atena, Grecia, cât şi Taj Mahal-ul din Agra, India se deteriorează datorită ploii acide.

21. POLUAREAAPEICUPRODUSE PETROLIERE Poluarea apei cu reziduuri petroliere reprezintă o problemă deosebit de importantă si greu de prevenit si remediat . Afectează atât apele de suprafată , cât şi pe cele subterane . În prezent , acest gen de poluare a devenit ubicvitar , iar consecinţele ei asupra proprietăţilor organoleptice ale apei , faunei si florei acvatice sunt deosebit de nocive si durabile . Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale de apă prin deversarea de ape reziduale rezultate de la rafinării , uzini de cracare si alte instalaţii de prelucrare a ţiţeiului . Aceste reziduuri conduc la cresterea temperaturii si turbiditatii , la formarea unei pelicule de petrol la suprafaţa apei sau a unor emulsii ( apa- petrol sau petrol-apa ) şi la schimbarea compoziţiei apei , prin dizolvarea in aceasta a substanţelor petroliere solubile , toxice în anumite concentraţii , pentru organismele acvatice , om si animale .

22. Reziduurile de petrol ajung in bazinele naturale de apă prin deversarea de ape reziduale rezultate de la rafinării , uzini de cracare şi alte instalaţii de prelucrare a ţiţeiului . Aceste reziduuri conduc la cresterea temperaturii si turbiditatii , la formarea unei pelicule de petrol la suprafata apei sau a unor emulsii ( apa- petrol sau petrol-apa ) şi la schimbarea compoziţiei apei , prin dizolvarea in aceasta a substanţelor petroliere solubile , toxice in anumite concentraţii , pentru organismele acvatice , om si animale .

23. Indicatorii de poluare cu reziduuri petroliere sunt substanţele extractibile, ca indicatori chimic global, ce evidenţiază totalitatea reziduurilor si germenii petrol oxidanţi , ca indicator bacteriologic care, folosind pentru dezvoltarea lor substanţele petroliere , se inmulţesc cu atât mai puternic, cu cât acest substrat este in cantitate mai mare. Germenii petrol-oxidanţi sunt in acelaşi timp şi indicatori de autopurificare de reziduuri petroliere . • Concentratiile admise in apele de suprafata sunt de 0,1 mg /dm3 .

24. POLUAREA CU REZIDUURI ANIMALE,VEGETALE SI DEŞEURI INDUSTRIALE

25. Protejaţi mediul înconjurător!