Download
1 / 19
E N D
Cea mai proeminentă şi cea mai expresivă figură a culturii româneşti din Moldova, din sec. al XVII-lea, a fost Miron Costin. Cărturar distins, ieşit din şcoala umanistă a Poloniei, diplomat iscusit în mediul viciat de intrigi şi de frământări politice ale sec. al XVII-lea, scriitor şi patriot, Miron Costin întruchipează toate trăsăturile vieţii politice şi culturale ale Moldovei din acea epocă.
Miron Costin(1633-1691) ..sa nascut intr-o familie de boieri moldoveni; ..a avut parte de o educatie intelectuala; si-a facut scoala in Polonia cunstruindu-si un fond solid de cultura latina ..moare in mod violent ,fiind decapitat din ordinul domnitorului Constantir Cantemir
“Niciun alt scriitor roman din epoca veche n-a fost mai mult citat de-a lungul ultimelor doua secole pentru cuvintele sale memorabile decit Miron Costin. Biruit-au gindul a devenit o propozitie emblematica insusita de mai multe generatii de intelectuali consacrati ”(Elvira Sorohan-Cartea Cronicilor)
Mare reprezentant al culturii româneşti din secolul XVII. Miron Costin a fost fiul hatmanului Iancu Costin şi al Saftei din cunoscuta familie de boieri a Movileştilor din Moldova, s-a născut în 1633. Deja în 1634 Iancu Costin cu întreaga sa familie a fost nevoit să se refugieze în Polonia, salvîndu-şi viaţa de mînia turcilor. Aici ei au obţinut cetăţenia (indigenatul) polonez şi includerea în şleahta poloneză. În timpul aflării în Polonia, viitorul cronicar, îşi face studiile la colegiul iezuit din oraşul Bar.
Ajuns la maturitate, Miron Costin devine un om de o aleasă cultură, un adevărat politolog, posedînd în aceeaşi măsură limbile română, polonă, ucraineană, slavă veche şi latină. Se întoarce în patrie abia la începutul anilor '50, unde în scurtă vreme urcă virtiginos pe scara unor înalte dregătorii boiereşti pînă la cea de logofăt, pe care a ocupat-o din 1675 pînă la sfîrşitul anului 1683, cînd se retrage din activitatea de stat.
Îndeplinind multe funcţii pe lîngă domnii moldoveni, M. Costin a fost martor şi în acelaşi timp participant la multe evenimente din istoria Ţării Moldovei, pe care în mare parte le-a reflectat în cronica sa. În 1683, după înfrîngerea oastei otomane, M. Costin, ca participant la asediul Vienei (în tabăra otomană) a fost făcut prizonier de către regele Poloniei Ian Sobieţki.
Care însă l-a miluit, punîndu-i la dispoziţie unul din castelele sale de lîngă oraşul Stryi, unde cronicarul a desfăşurat o activitate cărturărească timp de aproape doi ani. După ce i s-a permis repatrierea, M. Costin nu a mai reuşit să capete încrederea domnului Constantin Cantemir, tatăl lui Dimitrie Cantemir, care printr-o învinuire neîntemeiată l-a condamnat la moarte în 1691.
O altă operă costiniană este "Cronica Moldovei şi a Munteniei", scrisă în 1677. În cîteva mici capitole autorul descrie cuceririle romane în Dacia, precum şi un şir de vestigii ale culturii materiale ce atestă dominaţia romană în Bazinul carpato-dunărean; prezintă date convingătoare cu privire la originea latino-romanică a limbii materne, se opreşte succint la legenda despre Dragoş, la credinţele şi superstiţiile moldovenilor, înşiruie ţinuturile, rîurile şi oraşele Ţării Moldovei.
În timpul prizonieratului în Polonia, M. Costin scrie "Poiema polonă" în versuri (limba poloneză), în care proslăveşte originea romană a poporului său, deplînge soarta grea a contemporanilor săi sub dominaţie turcilor, exprimîndu-şi încrederea că vor fi în stare să izbîndească în lupta pentru libertate cu ajutorul regelui polon.
In operele sale poetul se plinge de : • Efemeritateavietii • Nestatornicialucrurilor • Caracterulluiiluzoriu • Rostogolireatimpului • Roatanoroculuiceurcasicoboara etc. La 30 de anidupamoartealuiGrigoreUreche -1647-Miron Costiniapanacasa continue istoriaMoldovei (“LetopisetulTariiMoldove”) de unde o lasaseacesta.
In afara de meritele lui pentru istoriografia moldoveneasca,Miron Costin,pentru a da o pilda ca se pot scrie versuri si in limba noastra ,alcatuieste poema “Viata lumii”. Tema acestui mic poem filozofic este concluzia la care ajunge totdeauna sufletul omenesc, dupa ce coboara dupa culmea maturitatii catre amurgul vietii si simte apropiindu-se ,marea noapte, care ne invaluie . Autorul pune poemul sau sub semnul credintei printr-un motto in limba slavona din Ecleziat:”Desertaciunea,desertaciunilor…si toate sunt desarte .”
Motivele provenite din poezia greaca si latina (Fortuna labilis ,ubi sunt?)capata si ele rezonante biblice ;combinate cu motive frecvente in cultura medievala si renascentista (Vanitas ,vanitantum) sunt ilustrate in “Viata lumii”.
Poemul are intr-adevar afinitati si cu unele accente din lirica epicuriana a lui Horatiu: “Hei ,Pastume,Pastume,apriga fuga Se spulbera anii si-n van etorice fuga, Caci ,nici batrinetii ce vine grozava , Nici mortii neinfrinte,n-aduce zabava”
El pune bazele unei idei valorificate de scriitorii de mai tarziu precum poezia “Glossa” de M. Eminescu („Nici incline a ei limbă/Recea cumpăn-a gândirii/Înspre clipa ce seschimbă/Pentru masca fericirii,/Ce din moartea ei se naşte/Şi o clipă ţinepoate; /Pentru cine o cunoaşte./Toate-svechi şi nouă toate” ) si “Scrisoarea I” (Vezi pe-un rege ce-mpânzeşte globu-n planuri pe un veac,/Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac.../
Deşi trepte osebite le-au ieşit din urna sorţii,/Deopotrivă-i stăpâneşte raza ta şi geniul morţii;/La acelaşi şir de patimi deopotrivă fiind robi,/Fie slabi, fie puternici, fie genii ori neghiobi!”) unde ideea autorului este aceea ca omul nu are un trai stabil, si ca soarta oricarui om depinde de noroc.
În ultimii ani de viaţă, Miron Costin a lucrat asupra unei alte opere de largă rezonanţă şi înaltă ţinută ştiinţifică, intitulată "De neamul moldovenilor, din ce ţară au ieşit strămoşii lor". Opera contstă din 7 capitole, în care autorul vorbeşte despre Imperiul Roman, despre Dacia şi cucerirea acesteia de către Traian, despre strămutarea populaţiei româneşti din Maramureş în Moldova, despre cetăţile moldovene, despre îmbrăcămintea, obiceiurile şi datinile moldovenilor etc.
Scopul urmărit de autor constă în a artăta originea nobilă romană a poporului său, precum şi originea comună latină a tuturor românilor, comunitatea limbii lor numită limba română, care de asemenea este de origine latină. Drept argumente, Miron Costin aduce nu numai izvoare scrise, ci şi mostre arheologice, epigrafice, numismatice şi etnografice.
