Inapoi in viitor pe Marte

1. Inapoi in viitor pe Marte Tanasie Radu

2. Sumar: 1. Informatii generale despre Marte 2. Istoria decoperirilor facute pana in prezent 3. Programul de lansare a sondelor spatiale

3. Martea fost intodauna planeta pe care majoritatea oamenilor a crezut ca se gaseste viata. Se afla cu aproximativ 50% mai departe de Soare decat Pamantul, asa ca este posibil o lume mai friguroasa, dar poate nu cu mult mai rece dect planeta moastra. • Satelitii lui Marte, Phobos si Deimos, sunt intunecosi, prafuiti si au forma neregulata. Phobos se afla pe orbita la o distanta de numai 6.000 km, iar Demeiros la 20.000 km. Numerosii cercetatori cred ca cei doi sateliti de forma ciudata sunt de fapt asteroizi captati in orbita lui Marte, cu milioane de ani in urma. Planeta Marte

4. Marte are atmosfera, dar stratul noros care o acopera nu este permanent ca in cazul lui Venus, neavand nici macar densitatea celui de pe Pamant, asa ca putem observa denivelarile de pe suprafata palnetei. In 1965, Huygens a studiat aceste forme de relief si a aratat ca Marte, desi mai mica decat Pamantul, se roteste in jurul axei proprii in 24 ore, durata destul de apropiata de cea a zilei terestre. In 1784, Herschel a aratat ca axa lui Marteeste inclinata spre Soare cu un unghi foarte apropiat cu cel al Pamantului, deci anotmpurile sunt probabil similare cu cele terestre,dar mai reci si de doua ori mai lungi, deoarece fiind mai departe de Soare,Marte executa o miscare completa de Revolutie in 687 de zile. Herschel a observat, de asemenea, calote de gheata la cei doi poli ai lui Marte, ceea ce pare sa indice prezenta apei. • Astronomii din vechime au incercat sa cartografieze relieful planetei, dar n-au reusit sa realizeze nici macar doua harti identice. Cu toate acestea, in anumite perioade Marte se apropie de Pamant si la fiecare treizeci de ani ajung la distanta minima de numai 56 de milioane de kilometri. Doar Venus se apropie mai mult de planeta noastra, ajungand la numai 42 de milioane de kilometri. Pe timpul acestor perioade, Marte putea fi observata mai bine si, desuigur, de la o apropiere la alta, instrumentele astronomice se perfectionau si ele.

5. In 1877, atunci cand s-a produs o astfel de apropiere, un astronom italian, Giovanni Virginio Schiaperelli (1835-1910) a realizat cea mai buna harta de pana atunci a suprafetei lui Marte. El a observat ca mai multe din umbrele intunecate pe suprafata planetei erau lungi si inguste. Datorita faptului ca linile pareau sa reprezinte cursuri de apa, el lea numit "canale". De fapt a folosit cuvantul italian canali, tradus de britanici canals. A fost o eroare inportanta de traducere: in engleza, channel inseamna curs natural de apa, in timp ce canal se refera la o constructie facuta de om. De indata ce astronomii au inceput sa vorbeasca de canalele de pe Marte, oamenii si-au imaginat ca acestea sunt construite de finte inteligente. Parea ceva firesc. • Gravitatia scazuta a lui Marte (doua cinci mii din cea terestra) nu poate retine prea bine vaporii de apa, transformand planeta intr-un desert. Pentru a-si asigura apa necesara vietii si agriculturii, martienii ar fi putut construii o serie de canale intersectate, care sa aduca apa de la calotele polare spre zonele ecuatoriale mai calde. Era o imagine inpresionanta pentru marele public si umii din astronomi. Unul dintre acestia, americaniul Percival Lowell (1855-1916) a ampasat un observator in Arizona, unde erau conditii excelente de vizibilitate. Aici a facut mii de fotografii ale planetei Marte si a intocmit harti detaliate, care cuprindeau peste 500 de canale. In 1894 a publicat o carte intitulata Marte,care sustinea ca aceasta planeta adaposteste viata inteligenta.

6. Totusi ideea canalelor martiene nu a fost acceptata de toata lumea. Un alt astronom american, Edward Emerson Barnard (1857-1923), cunoscut pentru vederea s-a exceptionala, nu a observat niciodata canale pe Marte si a insistat ca acestea erau numai iluzii optice. Punctele dispuse neuniform erau interpretate ca linii lungi si drepte. • Dar oamenii au continuat sa fie de partea lui Lowell. Cu toate acestea, terptat, au inceput sa se descopere dovezi care negau posibilitatea vietii pe Marte. In 1926, doi astronomi americani, Coblentz si Lampland, au masurat emisia calorica a planetei Marte si au constatat ca daca zona ecuatoriale ar avea o temperatura accesibila in timpul zilei, moaptea martiana este la fel de rece ca Antertica. O scadere atat de mare a temperaturii in numai 12 ore indica faptul ca atmosfera martiana este deosedit de subtire. • In 1947, alt american, Kuiper,a detectat dioxid de carbon, dar nu a gasit oxigen sau azot. Atmosfera planetei s-a dovedit nu numai prea rarefiata dar si irespirabila. Sperantele privind existenta vietii inteligente au scazut foarte mult. Vehicol cu brat robotic

7. Epoca zborulor spatiale a permis studii la fata locului. In 1965, sonda Mariner 4 a trecut la 10.000 km pe langa Marte si 20 de fotografii au fost transmise catre Pamant. Imaginile nu contineau nici un canal, ci numai cratere similare celor de pe Luna. Mariner 4 a determinat si densitatea atmosferei martiene, care este de 200 de ori mai mica decat cea terestra, avand componenta principala dioxidul de carbon. In 1971, Mariner 9 a cartografiat intreaga planeta, evidentiand mari vulcani stinsi, un canion gigantic si calote de gheata care pot fi constituite fie din apa, fie din zapada carbonica. • Temperatura suprafetei este foarte scazuta si nu exista canale. In 1976, doua sonde spatiale, Viking 1 si Viking 2 au coborat efectiv pe suprafata planetei Marte si au transmis fotografii cu peisaje pustii si fara viata. Testele pentru determinare prezentei in sol a unor forme microscopice de viata au dat rezultate negative. • In ciuda faptului ca este cea mai apropiata planeta de Pamant, Marte isi pastreaza secretele. Dificila de observat prin telescop ea rezista si sondelor spatiale. Din 19 misiuni pornite pentru a o cerceta doar 6 au reusit. Acestea au demolat sperantele ca pe Marte exista viata si canale de irigatii, dar au dezvaluit lucruri surprinzatoare.

8. Pe aceasta planeta de 2 ori mai mica decat Pamantul se afla cel mai mare vulcan din Sistemul Solar si cel mai adanc canion. Cu toate ca imaginile transmise de Viking au aratat lipsa totala de viata, majoritatea savintilor vorbesc despre o viata trecuta sau despre o viata care continua sub pamant. • Iar pentru ca aceste enigme sa fie intradevar solutionate, in Noiembrie 1997 au fost programate sa plece 3 nave. Doua expediate de americani si una de rusi. O intalnire martiana a celor mai mari puteri ale lumii care nu vor sa isi cedeze suprematia nici macar in sistemul planetelor. • La sfarsitul anului 1998 NASA a mai lansat inca doua misiuni de cercetare: Mars Climate Orbiter care va avea camere fotografice si echipamente capabile sa studieze atmosfera si suprafata planetei si Mars Polar Lander care se va aseza langa calota de gheata sudica a planetei - despre care se crede ca ar fii apa inghetata sau zapada carbonica - si va lua probe cu un brat robotic. • In martie 1999 Mars Global Surveyor va atinge o orbita circulara peste polii lui Marte. Va fotografia obiecte de marimea unei mese si va cartografia suprafata martima. Alte instrumente vor studia campurile magnetice. Un altimetru laser va masura cu o precizie de un metru variatia inaltimii calotelor polare.

9. Noul mileniu va incepe cu lansarea unei noi statii orbitale in 2001 si a unei misiuni de cercetare a suprafetei cu un vehicol mai solid decat fragilul Sojourner. • In 2003 un alt vehicol va fi trimis catre o zona cu roci care pot evidentia trecuta viata de pe Marte. • In 2005 va avea loc prima misiune dus-intors pentru a colectiona roci. Vehicolul, folosind tehnologii inca nedezvoltate, se va indrepta catre locul cel mai promitator din cele cercetate anterior. Vehicolul va prelua probele colectate de un vehicol mai vechi. Probele vor fi aduse pe Pamant in anul 2008 pentru cercetari aprofundate. • Fostul presedinte George Bush a sugerat ca Statele Unite sa trimita prima misiune umana pe Marte in 2019 pentru a celebra a 50-a aniversare a primului pas pe Luna facut de Neil Amstromg.

10. Bibliografie: • http://seds.lpl.arizona.edu/nineplanets/nineplanets/mars.html • http://dir.yahoo.com/Science/astronomy/solar_system/planets/mars/life_on_mars_/cydonia_region/