1 / 70
700 likes | 705 Views
David Croitor was born in Suceava, Romania, in 1958. He graduated from the Faculty of Geology, University of Bucharest, 1988. He is found with different works of art in private collections in the country, most of them in Bucharest, but also abroad: England, Austria, Belgium, USA, Germany, France, Greece, Holland, Sweden, Canada.
E N D
„Sunt născut în Suceava, am rădăcinile adânc infipte în malurile Șomuzului, de unde îmi trag seva, sunt un copac de esență tare ca salcâmul, am venele contorsionate pe după suflet, nu sunt un pom falnic, nu fac multă umbră și nici nu mă rupe vântul, chiar dacă mă clatină cum vrea el și mă îndoaie până la pamânt. Am exercițiul ridicării din țărână și al îndreptării crengilor către înalturi. Într-una din zile, dar asta mai demult, pe vremea când începuseră să-mi crească aripile, mi-am întins o ramură spre Cer, am strecurat-o subtil printre nori și am ajuns atât de sus încât Bunul Dumnezeu m-a prins de creangă așa cum m-ar prinde de mână. De mâna aceea tremurândă și slabă, cu care țineam penelul. Nu mi-a mai dat drumul niciodată. De aceea poate că mi-am permis să am atât de multe frunze și flori și albine...″ David Croitor was born in Suceava, Romania, in 1958. He graduated from the Faculty of Geology, University of Bucharest, 1988. He also attended painting and drawing lessons with the skilled artists Dimitrie Loghin in Suceava and Aurel Anitei in Bucharest. Currently, he lives in Vatra Dornei and works exclusively as an independent painter. He is found with different works of art in private collections in the country, most of them in Bucharest, but also abroad: England, Austria, Belgium, France, Germany, Greece, Holland, Sweden, Canada, USA.
Autumn Platanul
Toamnă Autoportret
2011 year... European dream
Moneasa, casă abandonată
„Dacă aș vrea să mă regăsesc, să mă întorc la locul de baștină al meu și al neamului meu, l-aș urma de David Croitor, prin satul pe cât de vechi și ponosit, pe atât de plin de viață și autenticitate. M-aș așeza pe prispa unei case ce seamănă cu cea a copilăriei mele, să aud chemarea blândă a celor dragi care au fost și să uit că anii au trecut, luând cu ei bucăți din sufletul meu. Aș sta la umbra unui copac înflorit și aș lua din tinerețea lui veșnică să îmi îmbrac sufletul în nemurire!” Mimi Necula
