1 / 20

Concepte operaţionale BACALAUREAT PROBA SCRISA – SUBIECTUL 1 Limbă şi comunicare

Concepte operaţionale BACALAUREAT PROBA SCRISA – SUBIECTUL 1 Limbă şi comunicare. Mărcile lexico- g ramaticale ale eului liric :. Ex.: Eu visez la via ţ a mea . Eu= pronume personal, pers. I ; - alte pron. pers. de pers. I: mine, mă, mi-, -mă m-, îmi ; visez = vb. pers. I ;

leena
Download Presentation

Concepte operaţionale BACALAUREAT PROBA SCRISA – SUBIECTUL 1 Limbă şi comunicare

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Concepte operaţionaleBACALAUREATPROBA SCRISA – SUBIECTUL 1Limbăşi comunicare

  2. Mărcile lexico-gramaticale ale eului liric: Ex.: Euvisez la viaţa mea. • Eu= pronume personal, pers. I; - alte pron. pers. de pers. I: mine, mă, mi-, -mă m-, îmi; • visez= vb. pers. I; • mea= adj. pron. pos., pers. I.

  3. Rolul cratimei 1. leagă 2 cuvinte pronunţate fără pauză ( DOOM 2 ); 2. marchează elidarea unei vocale şi evitarea hiatului ( stele+ încer= stele-n cer); 3. din punct de vedere prozodic ( al versificaţiei) influenţează ritmul şi măsura versurilor, prin dispariţia unei silabe.

  4. Teme si motive • Iubirea: mot. iubitei înger / demon, speranţei, despărţirii, ochilor= privirii, tainei, amintirii; • Natura: mot. codrului, ploii, apei. mării, florilor, lacului, stelelor , lunii, nopţii, umbrei ( romantice ),norilor, luminii,teiului, toamnei, parcului, grădinii, amurgului, fântânii, focului, soarelui, muntelui; • Istoria:mot. ruinelor ( preromantic ), tiranului, fantomelor; • Folclorul: transhumanta, testamentul, alegoria viaţă-moarte. motivul zidului părăsit, al surpării zidurilor, al visului, al soţiei zidite, motivul lui Icar, haiduciei, nenorocului, cătăniei; • Moartea: mot. sicrielor, corbilor, negrului; • Creaţia: mot. versului, mot. cărţii, inspiraţiei ( talentului ), efortului creator; • Timpul: timpul etern / efemer, mot. fugit irreparabile tempus, vanitas vanitatum, trecutului, ceasului, anilor, destinului; • Geniul: mot. luceafărului; • Singurătatea: mot. tristeţii; • Nevroza: mot. bolii, ploii, speenului; • Cromatica: motivul culorilor: roşu, galben, violet, negru, alb, gri; • Muzica: mot. clavirului ( pianului ), violinei, fanfarei, buciumului; • Căutarea absolutului: mot. visului, dublului ( romantice ), motivul înălţării privirii spre cer,mot. reincarnării, mitul peşterii.

  5. Câmp lexical/ semantic • totalitatea cuvintelor dintr-o limbă care aparţin aceluiaşi domeniu ( numele de culori, de rudenie, de fenomene sonore, denumirile părţilor corpului). • Este alcătuit din cuvinte care aparţin aceleiaşi părţi de vorbire ( numai substantive, numai verbe, numai adjective etc ); • Ex. : câmpul lexical al : • locuinţelor temporare: cort. cabană, rulotă, căsuţă de lemn. camping, hotel, motel, vilă ( staţiune ). • alimente: zahăr, făină, pâine, prăjituri, dulceaţă, murături, zacuscă, supă, budincă, musaca. Familia lexicală • totalitatea cuvintelor obţinute prin derivare( CU PREFIXE SAU SUFIXE ) sau prin alte procedee de la un cuvânt de bazăşi care sunt înrudite ca sens ; • Ex. : colţ-colţos, colţuroş, colţişor, aîncolţi, neîncolţiţ, reîncolţit, încolţiră, reîncolţire.

  6. Sens denotativ / conotativ Sensul denotativ • sensul propriu, de bazăal unui cuvânt; primul sens din dicţionar; = sensul general, obişnuit, cunoscut şi dominant în conştiinţa oamenilor, fiind relativ liber de context; unul singur; Sensul conotativ = sensul figurat, derivat, variantă a sensului principal, sens nou, neobişnuit; = multiple( denotaţia e una singura, pe când conotaţiile sunt multiple datorită caracteruluilor individual, secundar ) Exemplu: a pica Denotaţie= a cădea de la o oarecare înălţime Conotaţiile: = ( familiar, despre îmbrăcăminte )a nu se mai tinepe corp, = (figurativ ) a muri în luptă, a nu reuşi la un concurs , = ( popular, despre zile ) a se nimeri la o anumită dată.

  7. Relaţii semantice EXEMPLE • Sinonime :nevinovăţie- inocenţă = naivitate = candoare • Antonime: frumos – urât, harnic - leneş • Omonime: Bea vin. / Vincu noi 3 băieţi. Un cartrece pe uliţă. / Car3 găleţi cu apă. • Paronime: familiar– familial ; originar- original; literar- literal; temporar- temporal; ordinar-ordinal; complement - compliment.

  8. Expresii/locuţiuni

  9. Exemple a trece: • a se trece( a îmbătrâni, a se ofili ), • atrece în revistă( a inspecta ), • a trece cu vederea( a nu lua în seamă), • a trece hopul( ascăpa de o greutate ), • a trece peste cineva( a desconsidera, a dispreţui pe cineva ), • a trece la fapte( a acţiona ), • treacă de la mine( concesie ). umbră: • fără umbră( corect ), • din umbră( pe ascuns ), • a sta / a rămâne în umbră( a rămâne ascuns ); • a lăsa ( pecineva )în umbră ( a eclipsa pe cineva ), • a se teme şi de umbra lui( f. fricos ), • a face umbră pământului degeaba.

  10. Semne de punctuaţie VIRGULA ( , ) = marcheazǎ pauzele scurte fǎcute în cursul rostirii propoziţiilor şi frazelor. = Prin VIRGULA se despart de restul propoziţiei sau frazei : 1. cuvinte/ construcţii incidente : Sunt supǎrat, zise el, nu vreau sǎ te mai vǎd. 2. vocativele, interjecţiile, imperativele : Radule, rezolvǎ problemele ! Hei , nu mǎ asculţi ? Pleacǎ, o sǎ întârzii. 3. apoziţiile explicative : Ionel, vecinul meu, a venit în vizitǎ. 4. elementele unei enumeraţii : Mama cumpǎrǎ mere, pere, prune şi pepene. PUNCTUL ( . ) = marcheazǎ PAUZA care se face la sfârşitul unui enunţ ( propoziţie / frazǎ ) SEMNELE DE SUSPENSIE ( …) = marcheazǎ o pauzǎ în enunţ; = întreruperea şirului vorbirii; = uneori redau surprinderea, ezitarea, îndoiala, o vorbire incoerentǎ.

  11. SEMNE ORTOGRAFICE APOSTROFUL Exemple: ‘neaţa ! / Und’ te duci ? / sal’tare / dom’le / Las’pe mine ! = marcheazǎ grafic : cǎderea, absenţa accidentalǎ în rostire a unui sunet sau a unui grup de sunete.

  12. Mijloace lingvistice de realizare a subiectivităţii: Caracterul subiectiv al unui text este vizibil prin prezenţa: • verbelor şi a pronumelor la persoana I şi a II-a, singular şi plural; • textul este centrat pe: transmiterea sentimentelor, experienţelor, stările sufleteşti ale celui care scrie textul; • câmpul semantic al subiectivităţii este prezent în memorii, autobiografie, jurnal, proza aubiograficădeghizată; • conştiinţa prezenţei unei virtuale persoane a II-a evidenţiază relaţia directă dintre emiţătorul subiectiv şi receptor; • mesajul este orientat spre Emiţător.

  13. Expresivitatea în poezie • Se realizează prin folosirea sensului conotativ al cuvintelor. • Mijloace folosite de autor: 1. Imaginarul poetic=imagini artistice: vizuale, auditive, cinetice =motorii=de mişcare, tactile, olfactive = de miros ); 2. Procedee artistice=figuri de stil: • figuri de construcţie: enumeraţia, repetiţia, paraleleismul sintactic, refrenul, simetria, antiteza, interogaţia retorică, exclamaţia retorică, invocaţia retorică ; • figuri semantice: epitet, comparaţia, metafora, oximoronul, sinestezia, simbolul; • figuri de sunet: aliteraţia, asonanţa. 3. Elemente de prozodie: strofă, vers, măsura versurilor, rimă, ritm.

  14. Valori stilistice ale verbului Gerunziul = VISAND • exprimă o acţiune în desfăşurare, fără referire precisă la momentul vorbirii; un proces, o stare durativă • ( principala funcţie stilistică este capacitatea de a crea imagini dinamice ) Imperfectul = VISAM • exprimă o acţiune durativă în trecut, neterminată în momentul la care se referă vorbirea • “un timp trecut , care-şi moaie aripa-n prezent” ( T. Vianu )

  15. Perfectul simplu = VISAI • timp al acţiunilor rapide, instantanee; • perfectul simplu narativ= exprimă întâmplări, stări enunţate într-un trecut recent, apropiat de momentul narării; • reliefează derularea rapidă a evenimentelor ori valoarea momentană a unei stări: “el se repezi pe cal, ieşi către pe uşa cea spartă, se întoarse spre pădure, […]apoi ieşi în drum şi slobozi calul la vale, spre Moara cu noroc.” ( I. Slavici ) Perfectul compus = AM VISAT • exprimă o acţiune trecută, terminată ; • rol de narare, evocare, rezumare/concluziv

  16. Prezentul narativ • dinamizează acţiunea, induce lectorului sentimentul participării la evenimentele istorisite, creând iluzia că acestea sunt relatate pe măsură ce se desfăşoară: “Omul se scoală, trezeşte copiii, înhamă caii şi umblă de colo până colo prin curte.” ( M. Preda ) Prezentul etern / atemporal ( gnomic ) • în exprimarea unor idei generale, a unor aserţiuni care nu depind de moment: în proverbe, zicători, maxime, aforisme. Prezentul istoric • actualizarea unor evenimente anterioareîn prezentul naratorui şi, implicit, al lectorului.

  17. Omonime / Cuvinte polisemantice • Omonimele nu trebuie confundate cu cuvintele polisemantice, acestea având şi ele o singură formă şi mai multe sensuri. • Ele se deosebesc : a) omonimele sunt foarte îndepărtate ca sens, b) cuvintele polisemantice au sensuri apropiate, derivate din sensul primar. Ex. : Cuvântul masă este : a) polisemantic: – “obiect de mobilă”( sensul primar ) –Cărţile sunt pe masă. - “mâncare” ( sens derivat ) - Masa a fost servită. - “ospăţ, petrecere” ( sens derivat )- A fost acolo masă mare. - “ora mesei” ( sens derivat ) - Mă vizitează după masă. b) omonim, cu sensurile: - “obiect de mobilă” – Cartea este pe masă. - “mulţime” – O masă de oameni mergea spre gară. Ex.: Cuvântul cap este: a) polisemantic: - “parte a corpului” - Il doare capul. - “conducător” - Horia a fost capul răscoalei. - “minte, inteligenţă” - Câte capete, atâtea păreri. - “extremitate” - S-au oprit la capul podului. b) omonim, cu sensurile: - “parte a corpului” –Îl doare capul. - “promontoriu” –Acesta este capul cel mai de sud al Africii.

  18. DESCRIEREA • Este un mod de expunere specific poeziei. • Când prezintă un peisaj, este o descriere de tip tablou. • Se realizează cu ajutorul figurilor de stilşi al imaginilor artistice. • Predominăimaginile vizuale, dar se folosesc şi imagini cinetice, auditive, tactile sau olfactive. • Părţile de vorbire cel mai des folosite sunt substantiveleşi adjectivele.

  19. Trăsăturile simbolismului 1. Simbolul= plumbul, rozele ; 2. Sugestia =idee subînţeleasă ; 3. Corespondenţa = între microcosmos ( eul poetului ) si macrocosmos ( natură ): ploaia creează depresie; anumite culori sau instrumente determină o stare de spirit; 4. Sinestezia = acord de senzaţii= amestecul de simţuri: “Parfum ( olfactiv ), culoare ( vizual ), sunet ( auditiv ) se-ngână şi-şi răspund” ( “Corespondenţe”, Baudelaire ). 5. Muzicalitatea = tehnica refrenului, repetiţia, rime interioare, neologisme eufonice; 6. Prozodia = simboliştii introduc versul liber; 7. Teme şi motive simboliste = oraşul de provincie ca spaţiu al izolării, boala, nevroza, singurătatea, ploaia etc.

  20. TRASATURI ALE ROMANTISMULUI 1. ARTA: primatul subiectivismului, al pasiunii, al fanteziei în genul liric 2. SURSE DE INSPIRATIE: ISTORIA, NATURA, FOLCLORUL 3. TEME SI MOTIVE ROMANTICE: geniul, istoria, absolutul, stele, floarea albastră, visul, umbra, dublul, luna, noaptea 3. Folosirea ANTITEZEI – în structura poeziei şi în conceperea personajelor: trecut- prezent, înger- demon, tânăr- bătrân, frumos- urât 4. PERSONAJUL PRINCIPAL :excepţional în împrejurări excepţionale ( geniu, titan, profet ) 5. CONFLICTUL: omul de geniu – lumea ostilă, a omului de rând 6. NATURA: În concordanţă cu sentimentele umane 7. GENURI ŞI SPECII: Se preferă amestecul de genuri şi specii: balada, drama, nuvela, romanul, poemul amplu, poezia lirică ( meditaţia, romanţa, elegia ), filonul filozofic 8. STILUL: retoric, împodobit cu figuri de stil; îmbogăţirea limbii literare, prin includerea limbii populare, a arhaismelor, a regionalismelor, a argoului etc. 9. Introduce noi categorii estetice : urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul

More Related