1 / 31

Limbajul și Afectivitatea

Limbajul și Afectivitatea. - expresie, comunicare și interpretare -. LIMBAJUL – Caracteristici generale. Fiecare manifestare a vieții spirituale omenești poate fi raportată la un anumit tip de limbaj

laszlo
Download Presentation

Limbajul și Afectivitatea

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Limbajulși Afectivitatea - expresie, comunicare și interpretare -

  2. LIMBAJUL – Caracteristici generale • Fiecare manifestare a vieții spirituale omenești poate fi raportată la un anumit tipde limbaj • Definit ca activitate de comunicare, realizare verbală a gândirii, limbajul diferă de limbă; • Limba unui om, a unui popor, este formată dintr-un sistem de mijloace lingvistice (fonetice, lexice, gramaticale) • Limba poate fi analizată cafenomen supraindividual, social. Limbajul: - fenomen individual; -funcţie cognitivă; -funcţie comunicativă (transmiterea informaţiilor); -rămâne în urma gândirii (deoarece ideile sunt mai dinamice); Are trei aspecte principale: • fonetic – particularităţi sonore, din perioada antepreşcolară; • lexical – cuvintele; • gramatical.

  3. Limbajuloral

  4. Limbajuloral- manifestări în diverse afecțiuni -

  5. Limbajul intern • fuziune cu gândirea • nu poate exista fără o formulare verbală • Sokolov: micromişcări ale limbii în cursul proceselor intelectuale • precede şi depăşeşte limbajul oral • ia naştere când impulsurile creierului pot fi evocate deliberat şi când se face corespondenţa evocări – acte • e operativ, scurt-circuitează şi realizează concomitenţe între elemente pe care limbajul oral nu le poate reda decât succesiv; • are un caracter pregnant cognitiv;

  6. Tulburările limbajului oral- Dislogiile - Dislogiile: tulburări mentale ale limbajului, consecutive modificărilor de formă şi conţinut ale gândirii, fără modificări ale funcţiei limbajului: A. Tulburările de formă

  7. Tulburările limbajului oral- Dislogiile - • Hiperactivitatea vorbirii

  8. Tulburările limbajului oral- Dislogiile - • Hipoactivitatea vorbirii

  9. Tulburările limbajului oral- Dislogiile - B. Tulburările de conținut

  10. Tulburările limbajului oral- Dislogiile - • Tulburări de conținut la nivelul cuvintelor:

  11. Tulburările limbajului oral- Dislogiile - • Tulburări de conținut la nivelul frazelor:

  12. Tulburările limbajului oral- Disfaziile - • Disfaziile: tulburări ale înţelegeriişi exprimării limbajului oral şi scris; apar în leziuni cerebrale circumscrise (leziuni neurologice, AVC, tumori, traumatisme cranio-cerebrale). Trebuie eliminate: stările psihotice, demenţele, nedezvoltarea cognitivă. SURDITATEA VERBALĂ:

  13. Tulburările limbajului oral- Disfaziile -

  14. Tulburările limbajului oral- Dislaliile - • Dislaliile: imposibilitatea pronunţăriianumitorsunete, silabe, cuvinte; luate separat pot fi pronunţate, mai puţin într-un anumit context.Sunt studiate de logopedie: • Rotacism: sunetul R; • Sigmatism: sunetele înalte (S,Z,J) sau combinaţii (PS, TS, KS)→ este o dislalie dentală; • Rinolalie: vorbirea pe nas; • Bâlbism Forme ale bâlbismului: • Clonic: vorbire repetată, sacadată, pentru silaba de la începutul cuvântului (ex.: ba-ba-ba-bal-sam, ma-mama); • Tonic: rezistenţă puternică la pronunţarea unei silabe, întrerupe discursul, când e depăşită,cuvântul se revarsă brusc, tumultos, în cascadă (ex.: b-b-b-balsam, m-m-m-mama) • Tonico-clonic: mai frecvent în practică; • nu tulburările musculaturii fonatorii sunt principala cauză, deşi sunt interesaţi muşchii respiratori (asinergism funcţional) • eun complex simptomatic de esenţă nevrotică: se accentuează în situaţii emoţionale, la cuvinte dificile → pacientul evită să le rostească, le înlocuieşte -> nu găseşte imediat cuvinte înlocuitoare sau nu sunt adecvate -> discurs mai puţin inteligibil -> încărcare afectivă negativă ->logofobie => tumultus sermonis:sunt suprimate multe silabe, cuvinte + inversiuni, repetiţii, eliziuni => limbaj ininteligibil)

  15. Tulburările limbajului scris

  16. Tulburările limbajului scris- Tulburările psihografice - A. Tulburările activităţii grafice:

  17. Tulburările limbajului scris- Tulburările psihografice - B. Tulburările morfologiei grafice:

  18. Tulburările limbajului scris- Tulburările psihografice - C. Tulburările semanticii grafice:

  19. AFECTIVITATEA – caracteristici generale

  20. AFECTIVITATEA – Stări și dispoziții (1)

  21. AFECTIVITATEA – Stări și dispoziții (2)

  22. AFECTIVITATEA – Modificări cantitative (1) • Termenul distimie– mulţi autori îl folosesc pentru a defini modificări în sens depresiv, dar el semnifică o tulburare nespecifică, o abatere pozitivă sau negativă; • Depresia: nu este o hipotimie, este o hipertimie negativă.

  23. AFECTIVITATEA – Modificări cantitative (2) Depresia: trăire puternică, sentimentul durerii morale, al inutilităţii şi devalorizării; conţinut perceptual cenuşiu, lipsit de voioşie, neclar („ca prin fum, ceaţă”)

  24. AFECTIVITATEA – Modificări cantitative (3) Anxietatea: P. Janet - teamă fără obiect,se considerăcă însoţeşte de cele mai multe ori stările depresive (clasic). •nelinişte psihomotorie cu răsunet vegetativ, fenomene emoţionale negative; •apare atât la normali, cât şi în boli somatice şi psihice; •Hecker şi Freud: „nevroza anxioasă” – resimt iminenţa unui pericol, iritabilitate, scăderea capacităţii de concentrare, fenomene neuro-vegetative; anxietatea cronică => fobii şi obsesii (când se cuplează cu factori specifici externi/ interni); •este desprinsă de concret, proiectată în viitor; ei consideră viitorul plin de surprize negative; este mai mult potenţială decât actuală, mai mult gândită decât trăită; •există şi o anxietate firească, normală, concordantă cu evenimentele existenţiale; •anxietatea devine clinică când scade randamentul şi capacitatea de concentrare (în nevroze) sau dezorganizează conduita (fundalul elementelor psihotice); •Lader şi Petursson: anxietatea = stare survenită intr-un anumit moment sau trăsătură dispoziţională durabilă a personalităţii; anxietatea liber-flotantă = difuză – relativ constantă; anxietatea fobică = situaţională;

  25. AFECTIVITATEATyrer: piramida anxietăţii

  26. AFECTIVITATEA – Modificări cantitative (4)

  27. AFECTIVITATEA – Modificări cantitative (5)

  28. AFECTIVITATEA – Paratimiile (modificări calitative) • Reacţii afective aberante şi inadecvate, paradoxale • Ex.: o situaţie afectivă negativă e întâmpinată cu veselie sau invers; • Apar în stări reactive, în schizofrenie (mai stabil şi mai intens); • inversiunea afectivă: reacţie afectivă univoc negativă, ostilitate faţă de persoana iubită; apare în schizofrenie, parafrenie, delir de gelozie, mai puţin în paranoia; • ambivalenţa afectivă: aparentă concomitenţă între stări afective opuse; apare în schizofrenie, la vârstnici când scade libidoul;

  29. AFECTIVITATEA– Mecanisme psihofiziologice (1) - • Teoria motivațională • motivaţia = factorii ce provoacă, directionează şi orientează comportamentul • comportamentul = formele observabile ale activităţii intime; • motivaţia este: • atât ereditară (trebuinţele biologice) • cât şi ontogenetică (trebuinţe etico-morale, culturale); • pentru stările afective morale este necesar un optimum motivaţional • când motivaţia creşte => dezorganizare => scăderea eficienţei prin reacţii emotive şi anxioase; • Stimulări: • stimularea substantei cenuşii periventriculare => comportamente agresive prin participare simpatică; • stimularea hipotalamusului => răspunsuri pseudoafective = furie falsă = manifestare motorie inconştientă (fără participare motorie); • lezarea ariei septale => comportament agresiv (cresc iritabilitatea şi reactivitatea emoţională); • lezarea cortexului temporal şi frontal, nucleului amigdalian, hipocampului => scăderea agresivităţii, comportament docil şi blând => scad reacţiile afective;

  30. AFECTIVITATEA– Mecanisme psihofiziologice (2) -

  31. AFECTIVITATEA– Mecanisme psihofiziologice (3) - • Epilepsiile hedonice: • la copil şi adolescent, lumina puternică determină crize petit mal: tulburarea conştienţei, stare euforică, excitaţie sexuală (astfel, ei caută voluntar lumina să-şi provoace criza); • Excitaţia anumitor zone: • => furie, agresivitate, • Excitarea altor zone: • => linişte, mulţumire, plăcere • => motivație pozitivă sau negativă; • Zone de recompensă: • nucleul amigdalian, ariile preoptice, hipotalamusul anterior şi ventro-medial; • zone ale satisfacţiei: în sistemul limbic; • excitaţia scizurii sylviene => excitaţie, logoree, bună dispoziţie; • excitarea zonei parietale => satisfacţie, râs, glumă; • când creşte intensitatea unui stimul => sunt atraşi mai mulţi neuroni în procesul autostimulator • când scade intensitatea stimulului, animalul va creşte frecvenţa; • Zone de pedeapsă: • hipocampul, nucleul postero-ventral din talamus, substanţa cenuşie centrală • => stări afective negative, comportamente de înlăturare a acestui stimul; • Excitarea sistemului limbic => mânie, apărare, groază; • Motivaţia moral - afectivă, sentimentele, relaţiile, aprecierea socială, componentele corticale, gândirea, voinţa au rol mai târziu, când inhibă şi modelează concordant expresiile mimice.

More Related