IV.4. Ţinerea, prinderea, pasarea mingii –scoaterea mingii de la adversar

1. IV.4. Ţinerea, prinderea, pasarea mingii –scoaterea mingii de la adversar Între prindere şi aruncare, mingea se ţine cu una sau cu două mâini, dar nu mai mult de trei secunde, aşa, cum prevede regulamentul de joc. IV.4.1. Ţinerea cu o mână poate fi: prin apucare – jucători cu mâna mare şi degetele lungi; în echilibru – jucători cu mâna mică. Acest procedeu este foarte des utilizat pentru că el precede toate aruncările la poartă. Se va avea în vedere ca degetele şi podul palmei să fie în contact cu mingea. Pentru aceasta degetul mare va fi mai apropiat de degetul arătător.

3. Ţinerea cu două mâini se face astfel: • pentru mingi prinse mai sus de nivelul coapsei -cu degetele orientate în sus şi răsfirate pe minge, degetele mari apropiate. • pentru mingi prinse sub nivelul genunchiului – cu degetele orientate în jos şi răsfirate pe minge, degetele mari spre exterior(depărtate). Scoaterea mingii poate fi făcută mai ales din ţinere echilibrată, cu o mână, dar este un procedeu de mare precizie şi fineţe, care apare doar întâmplător la practicanţii handbalului de vârsta şcolii generale.

4. IV.4.2. Prinderea mingiise poate face cu una sau cu două mâini. Prinderea cu o mână se execută foarte rar, în situaţii extreme. Se recomandă prinderea cu două mâini la toate nivelele de practicare a jocului. În poziţia de aşteptare pentru acest procedeu, corpul, braţele şi degetele trebuie să fie relaxate. Pe măsură ce mingea se apropie, jucătorul întinde braţele în întâmpinarea ei, cu palmele alăturate în formă de cupă astfel: • la pasele primite deasupra nivelului genunchiului degetele mari apropiate şi, împreună cu celelalte, orientate în sus (fig. 6). • la mingile primite sub nivelul genunchiului, degetele mari sunt în exteriorul “cupei” şi, împreună cu celelalte, orientate în jos. În momentul contactului cu mingea, jucătorul va amortiza şocul prin îndoirea treptată a membrelor superioare din articulaţiile pumnului şi cotului.

6. IV.4.3. Pasarea mingii.În funcţie de fazele jocului în atac, există mai multe feluri de pase. Pentru practicarea handbalului ca mijloc al educaţiei fizice considerăm necesară cunoaşterea următoarelor tipuri de pase: • în cadrul fazei I pasa cu o mână de deasupra umărului pentru lansarea vârfului de contraatac (lungă) sau spre intermediar (scurtă), pasa din săritură. • în cadrul fazei a II-a pasele pentru transportul mingii în terenul advers care pot fi: pase zvârlite de deasupra umărului, pase lansate cu una sau cu două mâini, pase din pronaţie, pase pe la spate, pe la ceafă. • în cadrul fazei a III-a se execută diferite tipuri de pase enumerate la fazele anterioare, dar în scopul ocupării posturilor stabilite pentru fiecare jucător. • în cadrul fazei a IV-a se pot executa următoarele tipuri de pase: pasele în pătrundere succesivă, pase peste semicerc, pase de angajare a jucătorilor de la semicerc.

7. Vom descrie doar acele procedee care sunt accesibile practicanţilor în regimul orelor de educaţie fizică şi care au o frecvenţă mai mare în toate fazele jocului. 1.Pasa zvârlită de deasupra umărului. Jucătorul în poziţie fundamentală de atac, primeşte mingea având piciorul opus braţului de aruncare mai înainteşi o duce înapoi, pe deasupra umărului, ţinând-o cu o mână (echilibrat sau apucat), cu braţul îndoit din cot la un unghi ceva mai mare 90°. În prima fază a aruncării, când mingea este dusă deasupra umărului, greutatea corpului se lasă mai mult pe piciorul din spate, care se întinde în momentul aruncării. Impulsul de forţă care porneşte din vârful piciorului din spate şi se propagă ca o undă până la extremitatea braţului de aruncare se cumulează cu forţa dezvoltată de musculatura spatelui , abdomenului, toracelui, umărului şi cu cea extensoare a braţului de aruncare şi mingea va fi trimisă în direcţia şi la distanţa dorită.

9. 2.Pasa din săritură Nu se recomandă dacă săritura nu are ca scop ameninţarea porţii (pasele de angajare a jucătorilor de la semicerc).În jumătatea proprie de teren (faza –I- şi –II-), aceste pase se folosesc numai dacă se adresează unor coechipieri bine demarcaţi şi dacă altă posibilitate de pasă nu există. Procedeul va fi descris la aruncarea din săritură (fig. 8).

10. 3.Pasa din pronaţie, accesibilă elevilor din clasele mari, rezolvă nevoia de a transmite rapid mingea unui coechipier demarcat. Se execută numai dacă mingea este ţinută prin apucare. Având mingea în dreptul abdomenului, jucătorul răsuceşte palma în afară, prin mişcare de pronaţie, cu cotul uşor îndoit. Apoi braţul continuă mişcarea, ducându-se în lateral, pe direcţia traiectoriei viitoare a mingii, cotul se extinde puternic, iar palma împinge puternic mingea, după eliberarea căreia va face o flexie pe antebraţ (fig. 9).

11. 4.Pasa cu pământul este tot mai mult utilizată pentru a evita intercepţia mingii de către adversari. Ea poate fi o pasă zvârlită, din pronaţie, din săritură, dar ,care înainte de a fi prinsă de un coechipier, ricoşează din sol. Pentru a fi eficientă, această pasă trebuie să atingă solul la picioarele apărătorului, de preferat la două treimi din distanţă faţă de cel care pasează şi la o treime de cel care primeşte mingea. De asemenea, pasa trebuie să fie activă (tare) şi nu “lăsată” spre coechipier. 5. Pasele în pătrundere succesivă sunt intens utilizateînatacul organizat (faza a IV-a) din necesitatea de a crea superioritate numerică pentru atacanţi şi au la bază nivelul de tehnicitate privind manevrarea mingii precum şi deplasările în teren.

12. Jucătorul aflat în posesia mingii pătrunde hotărât pe culoarul dintre doi apărători apropiaţi. Dacă aceştia “închid“ culoarul mai repede , (fără ca atacantul să ajungă în contact cu apărătorii),posesorul mingii poate executa o pasă zvârlită sau din pronaţie spre partea braţului cu mingea. Dacă apărătorii închid culoarul numai la contactul cu atacantul, acesta va proteja braţul cu mingea ( ridicat şi în urmă) şi, cu o pasă zvârlită, va transmite mingea atacantului cel mai apropiat pe partea respectivă. Acesta, plasat mai în spate şi gata să pătrundă, va pleca de pe loc în viteză mare numai când posesorul mingii, după ce a atras la sine doi apărători, a ridicat braţul pentru a pasa. Ridicarea braţului de către posesorul mingii reprezintă semnalul de plecare pentru următorul atacant.

14. Aceste pase sunt mai uşor de executat de către dreptaci spre dreapta şi de către stângaci spre stânga. De aceea este de dorit ca toţi jucătorii să poată pasa şi cu braţul neîndemânatic măcar prin procedeul zvârlit de deasupra umărului. Intercepţia mingii reprezintă acţiunea de deposedare pentru care apărătorul are nevoie de o foarte bună viteză de reacţie şi de deplasare, de îndrăzneală şi spirit de anticipaţie. Apărătorul îşi marchează atacantul direct, urmărind în acelaşi timp şi adversarii care manevrează mingea. La momentul potrivit, el va ţâşni pe traiectoria mingii. Aceste acţiuni comportă o mare doză de risc, de aceea, apărătorul care a ratat intercepţia trebuie să marcheze cât mai repede un alt adversar, urmând ca el să fie suplinit de către coechipierii alăturaţi şi apoi să revină la locul său din sistemul de apărare.

15. Pp1. Doi jucători faţă în faţă. Unul are o minge pe care o ţine în mâna îndemânatică, celălalt apucă şi el mingea încercând să o ia. Pentru fiecare reuşită jucătorul primeşte câte un punct. Pp2. Jucătorii perechi faţă în faţă, având câte o minge la fiecare pereche. Se execută pase cu două mâini (de deasupra capului, de la piept, de la şold), cu o mână (zvârlită de deasupra umărului, din lateral de la nivelul umărului, din dreptul şoldului, al genunchiului, pase lansate). În timpul execuţiei se vor face precizări şi corectări cu privire la poziţia piciorului şi a umărului opus braţului de aruncare care trebuie orientate pe direcţia aruncării. În cazul în care nu avem un număr suficient de mingi, vom dispune jucătorii în câte două sau trei perechi la o minge, aceştia fiind aşezaţi pe două şiruri faţă în faţă. După ce pasează, fiecare jucător se retrage la coada şirului propriu.

16. Pp4. Elevii repartizaţi în echipe de câte 6-7, în linie, având 3-4m interval între ei, încearcă să paseze cât mai repede de la A la B şi de la B la A (“Drum de pase”). Pp5. Idem, dar parcursul este în zig-zag (fig. 11).

17. Pp6. Elevii a două echipe formează un cerc, fiind aşezaţi alternativ pe linia cercului (A,B,A,B, tec). Cei din echipa A încearcă să paseze rapid într-un sens, cei din echipa B se opun şi încearcă să ia mingea. Pp7 Elevii sunt dispuşi în formaţie de triunghi, în coloană de câte 3-4 la fiecare vârf al triunghiului cu faţa spre interiorul acestuia şi execută: • pase spre dreapta/stânga şi retragere la coada şirului propriu; • pase spre dreapta/stânga şi deplasare în aceeaşi direcţie; • pase spre dreapta/stânga şi deplasarea în direcţia opusă. Recomandări: când urmează să primească mingea, fiecare jucător va ieşi în întâmpinarea ei, astfel încât nici unul nu va prinde mingea pe loc.

18. Pp8. Elevii aşezaţi în formă de pătrat execută toate tipurile de pase şi deplasări descrise la Pp7. În plus, ei mai pot executa pasele în lateral (dreapta sau stânga) şi deplasare pe diagonală. Pp9. Elevii sunt aşezaţi pe lăţimea terenului câte patru: doi pe margini şi doi în mijloc; cei din mijloc, spate în spate, iar cei de pe margini, cu faţa spre cei din mijloc. Elevii din mijloc au câte o minge. La semnal, fiecare pasează în lateral, după care se întoarce rapid şi primeşte mingea din partea opusă, pasează cu acesta şi se întoarce în poziţia iniţială. Recomandări. Pe tot parcursul exerciţiului, jucătorii execută joc de glezne. Jucătorii de pe margine pasează în momentul în care jucătorul din mijloc a transmis mingea în partea opusă, conferind, astfel, o viteză de lucru crescută pentru cei de la mijloc.

19. Pp10. Patru jucători în atac, ocupând posturile următoare: Es, Is, Id, Ed, şi alţi patru, în apărare pe posturi de ld, id, is. ls. Cu o singură minge, atacanţii pasează în pătrundere pe culoarele formate prin plasamentul apărătorilor. După ce s-a însuşit bine exerciţiul, apărătorii pot primi sarcini de interceptare a mingii. Pp11. Jucătorii aşezaţi ca la Pp6, fiind mai mulţi (2/3/4) pe cele două extreme. Mingea se află la primul jucător din extrema stângă care o pasează Id şi se deplasează în viteză în extrema opusă. Id primeşte pasa în pătrundere şi o transmite Ed care iese în întâmpinarea mingii la 9m, prinde mingea, o pasează Is şi se infiltrează la semicerc în mare viteză, deplasându-se în extrema opusă. Is pasează la Es şi exerciţiul continuă Toate exerciţiile de prindere şi pasare au ca scop mai întâi formarea mecanismului de bază al execuţiei corecte, apoi se urmăreşte creşterea posibilităţii de a pasa şi prinde mingea din diferite poziţii şi direcţii.

21. IV.5. Conducerea mingii (driblingul) – scoaterea mingii din dribling.Are ca scop să evite comiterea de “paşi” sau “trei secunde”. Driblingul simplu constă într-o singură împingere a mingii spre sol cu o mână şi apoi prinderea ei la revenire, de regulă cu ambele mâini. Se poate executa de pe loc sau din deplasare. Driblingul multiplu permite deplasarea nelimitată în teren a posesorului mingii Înainte de a executa driblingul, jucătorul are voie să se deplaseze trei paşi sau să ţină mingea trei secunde . Driblingul multiplu constă într-o serie de împingeri succesive ale mingii spre sol, de pe loc sau din deplasare . Se execută prin apăsare cu palma pe suprafaţa mingii către sol.

22. Scoaterea mingii din dribling se poate facedin lateral, din spate sau, mai rar, din faţă şi constă în interpunerea mâinii apărătorului între mingea trimisă spre sol şi mâna atacantului care execută driblingul.

23. Cm1. Elevii grupaţi în perechi. Unul are o minge cu care execută dribling din mers sau din alergare în diferite direcţii, celălalta încearcă să se menţină cât mai aproape de el („Stăpânul şi câinele”). Cm2. Elevul care driblează încearcă să numere degetele ridicate de partener. Cm3. Elevii driblează pe tot terenul. Unul are o minge diferită (de baschet) şi, în timp ce driblează, încearcă să scoată mingea din dribling unui alt elev. Dacă reuşeşte va schimba mingea cu acesta. Cm4. Terenul este împărţit în patru suprafeţe egale. Elevii execută dribling în terenul nr. 1, fiecare încercând să-i facă pe ceilalţi să piardă mingea. Cel care a pierdut mingea din dribling va trece pe terenul nr.2 şi va continua să concureze cu cei care vor ajunge aici, iar de aici, cei care pierd mingea vor rece în terenul nr.3 şi aşa mai departe. Este declarat campion cel care rămâne ultimul în trenul nr.1.

24. Cm5. Elevii repartizaţi în grupe de câte 5-6, în funcţie de numărul de mingi. Ei vor încerca să traverseze terenul cu mingea în dribling fără să fie atinşi de un alt elev (vânătorul) care se află pe linia de mijloc a terenului şi care driblează şi el. Elevul atins va rămâne să-l ajute, iar la următorul elev atins, vânătorul va trece în grupul celor care traversează terenul. Cm6. Elevii împărţiţi în perechi cu o minge. Unul execută dribling încercând să imite mişcările celui fără minge (treceri in aşezat sărituri, diferite deplasări), fără să piardă mingea de sub control.. Cm7. Elevii pe perechi faţă în faţă pe linia de poartă. Pe lungimea terenului, unul încearcă să treacă în dribling de celălalt care trebuie să-i scoată mingea sau să obţină fault în atac. Cm8. Un elev execută dribling pe un culoar format din două şiruri de perechi care rostogolesc între ei mingi medicinale.

25. Cm9. Perechi, ambii elevi driblând. Imediat ce unul îşi schimbă locul, celălalt face la fel. Cm10. Dribling pe sol în timp ce se deplasează pe o bancă întoarsă (poate fi inclus într-un parcurs aplicativ). Cm11. Parcurs aplicativ care să cuprindă dribling cu două mingi.