1 / 10

S ăruri

S ăruri. Material facilitator 1. Defini ţie :. Sărurile sunt substanţe compuse formate din unul sau mai mulţi atomi ai metalelor si radicali acizi. Exemple : NaCL - clorur ă de sodiu ZnCl 3- clorur ă de zinc FeCl 3 -c lorură de fier AgNO 3 -a zotat de argint CaCO 3 -c arbonat de calciu

Download Presentation

S ăruri

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Săruri Material facilitator 1

  2. Definiţie: Sărurile sunt substanţe compuse formate din unul sau mai mulţi atomi ai metalelor si radicali acizi. Exemple: • NaCL- clorură de sodiu • ZnCl3-clorură de zinc • FeCl3-clorură de fier • AgNO3-azotat de argint • CaCO3-carbonat de calciu • Na2CO3-carbonat de sodiu

  3. Utilizări practice: • Obţinerea îngrăşămintelor chimice • Materiale de construcţii • Obţinerea de mase plastice • Medicină • Fabricarea săpunului • Obţinerea hârtiei • Rafinarea cuprului

  4. Îngrăşămintele chimice Ingrasamantul este un produs natural sau de sinteza, mineral sau organic, simplu sau complex, aplicat in sol, pe sol sau pe planta si destinat a completa rezrerva de elemente nutritive a solului pentru asigurarea cresterii normale a plantelor. Clasificarea îngrăşămintelor.a)După natura lor: îngrăşăminte minerale şi îngrăşăminte organice.b) După modul de obţinere: îngrăşăminte chimice, sau de sinteză, şi îngrăşăminte naturale. c)După mărimea dozelor în care se folosesc:îngrăşăminte cu macroelemente (N, P, K, Mg), aplicate în doze de zeci sau chiar sute de kg substanţă activă (s.a.)/ha, de regulă în fiecare an, şi îngrăşăminte cu microelemente, aplicate în doze de ordinul kg element/ha o dată la câţiva ani.d) După numărul de elemente nutritive esenţialecare interesează sistemul de fertilizare: îngrăşăminte simple, cu un singur element de interes agrochimic pentru fertilizare, şi îngrăşăminte complexe şi mixte, cu două sau mai multe elemente nutritive esenţiale.e) După modul de condiţionare: îngrăşăminte solide (cristalizate, pulbere, granulate, sub formă de tablete), îngrăşăminte lichide şi îngrăşăminte sub formă de suspensii.

  5. Modul de exprimare a conţinutului de elemente nutritive din îngrăşăminte. Industria a impus exprimarea în % substanţă activă (s.a.), care este cel mai larg folosită, prin aceasta înţelegându-se % N, P2O5, K2O, CaO, MgO, S, iar în cazul microelementelor % element: B, Cu, Fe, Mn, Mo, Zn. Exprimarea în % element este mai uşor de folosit în calcule şi este şi mai corectă din punctul de vedere al nutriţiei plantelor, pe plan mondial existând tendinţa de trecere la acest mod de exprimare. Pentru trecere de la concentraţia în element la cea în oxid, respectiv din oxid în element, se folosesc factorii înmulţitori din tabelul 1.1.1 (de exemplu: % P2O5 = % P × 2,29, iar % P = % P2O5 × 0,436).

  6. Beton Ciment Materiale de construcţii Calcar Var stins Mortar

  7. Mase plastice Materialele plastice sunt produse sintetice macromoleculare, din care, prin prelucrare mecanică sau termică, se pot obţine obiecte de diferite forme, cu utilizări largi în industrie si comerţ. Clasificare I. Dupa comportarea la încălzire, m.p. pot fi: • produse termoplastice (polietena, policlorura de vinil, polistirenul, m.p. de polimerizare); • produse termoreactive sau rigide (răşinile fenol-formaldehidice; m.p. obţinute prin policondensare); II. Dupa tipul reacţiilor chimice care stau la baza sintezei lor, m.p. se împart în: -m.p. de polimerizare ; -m.p de policondensare; -m.p. obţinute prin transformarea produşilor macromoleculari şi naturali (celuloza);

  8. Metode de obţinere: • Pt. obţinerea m.p. se folosesc: substanţe cu o anumită structură macromoleculară ( polizaharide, substante proteice); substanţe cu masa moleculară mică (derivate de ţiţei, gaze naturale,etc) => se transformă în produşi macromoleculari; • Macromolecular m.p. sunt alcătuite din diferite tipuri struct => molecule cu: structurş liniară ( molec. filiforme sau catenale); structură ramificată; structură spaţială( reticulară sau tridimensională);

  9. Obţinerea săpunului Săpunul se obţine prin: 1. Saponificarea grasimilor si a uleiurilor. Acesta este cel mai intalnit proces. Aceasta metoda implica incalzirea grasimilor si a uleiurilor si adaugarea unui alcan lichid pentru a produce sapunul. Se adauga de asemenea apa si glicerina. Principala reactie chimica a gliceridelor este hidroliza bazica care reprezinta o proprietate importanta a esterilor. Astfel, prin hidroliza bazica a dipalmitostearinei rezulta glicerina, palmitat de sodiu si stearat de sodiu. Amestecul de saruri de sodiu al acizilor grasi, obtinut prin hidroliza bazica a grasimilor reprezinta sapunul. De aceea hidroliza bazica a grasimilor se numeste si saponificare.

  10. 2. Neutralizarea acizilor grasi cu alcani. Grasimile si uleiurile sunt hidrolizate pentru a obtine acizi grasi si glicerina. Acizii grasi se purifica prin distilare si se neutralizeaza cu un alcan pentru a obtine sapun si apa. Cand se foloseste hidroxid de sodiu se formeaza sapun "tare", iar cand se foloseste hidroxid de potasiu se formeaza creme sau sapunuri lichide. Fabricarea sapunului in mod obisnuit se face prin incalzirea grasimii obtinandu-se o emulsie. Dupa formarea sapunului viteza de reactie creste brusc deoarece sapunul topit este un bun dizolvant pentru grasime si pentru hidroxidul de sodiu. Produsul obtinut contine glicerinarezultata din reactia de saponificare si apa. Molecula săpunului

More Related