T eatru l - ca artă a spectacolului

1. Teatrul - ca artă a spectacolului Care sunt relaţiile între textul dramatic şi arta spectacolului? Cum reflectă dramaturgia viaţa socială şi culturală actuală?

2. Obiectivele operaţionale • O 1: Să sesizeze între 3 şi 5 diferenţe între textul scris şi reprezentarea scenică • O 2 : să emită o judecată referitoare la actualitatea comediilor pornind de la argumentele exprimate în critica şi istoria literară, în cronici de spectacol • O3: Să creeze o cronică de teatru pornind de la propria dramatizare sau de la vizionarea unei comedii de Caragiale

3. Planificarea studiului • Relaţia text-artă, public-spectacol • ReceptareacomediilorluiCaragiale de criticavremii - contextul istoric, socio-cultural • Scopul artei spectacoluluica formă superioară de comunicare artistică • I.L. Caragiale, teatrolog modern, actual • Cronica de teatru – actualitateacomediilorluicaragiale

4. Bibliografie • Titu Maiorescu – Comediile d-lui Caragiale • Mircea Tomuş – Opera lui I.l. Caragiale • Mihau Ralea – Lumea lui Caragiale • Camil Petrescu – Modalitatea estetică a teatrului • Ioan Slavici – cronica dramatică “O noapte furtunoasă”

5. O1 - Relaţia public-spectacol • Relaţia public-spectacol se referă la modificările şi la transformările spectacolului de teatru, în funcţie de spectatori, de concepţia lor de viaţă, de locul ocupat în universul lor spiritual, cât şi la impactul spectacolului asupra fiinţei umane.

6. Contextul socio-cultural • Spectacolul de teatru se integrează, ca formă artistică de manifestare a societăţii, în contextul istoric, cultural şi social.

7. Contextul cultural - Realismul • Realismul este estecurentulliterarşi cultural în care se pune accentul pe relaţia dintre artă şi realitate. Instrumentul indispensabil al artei autorului este observarea atentă a realităţii şi reflectarea ei veridică, obiectivă în creaţie. • Una dintre trăsăturile caracteristice ale acestuia este interesul acordat de către scriitori raporturilor dintre om şi mediu, dintre individ şi societate.

8. Scopul artei spectacolului • Transferarea în viaţa socială a unor valori estetice autentice

9. Arta spectacolului ca formă superioară de comunicare artistică Dimensiunea teoretică a artei spectacolului include funcţiile şi rolul creatorilor – dramaturg, actor, regizor –, la care se adaugă contribuţia teoreticienilor – filosofi, esteticieni, sociologi, psihologi.

10. Elementele constitutive ale receptării

11. Spectacolul de teatru ca lume Elementeleesenţiale care configureazăuniversulautonom al spectacolului: • naturaspaţiului • spectacolul • spectatorul • actorul (mimica şi a gestica acestuia ca purtătoare de semnificaţie)

12. Specatolul ca text • Spectacolul ca text cu destinaţieprecizatăimplică noţiunile de teatralşi dramatic, de tradiţieşioriginalitatecare suntanalizateînraport cu diferiteforme de manifestare a fenomenuluiteatral

13. O2 -Tipurile de comic folosite în comediile lui Caragiale • Comicul de nume • Comicul de limbaj • Comicul de intrigă • Comicul de situaţie • Comicul de moravuri • Comicul de caracter

14. I.L. Caragiale, teatrologmodern • Caragiale exploatează valenţele de teoretician al teatrului, cu intuiţii de o neaşteptatămodernitate. • Autonomiateatralităţii, necesitateauneisintezeîntreteatruşiliterar, afirmate cu obstinaţie de Caragialeîntextele sale de natură explicit sau implicit teoretică, spiritulsăuinovatorşireformatorsuntanalizateatâtînraport cu tradiţiateatralăautohtonă, câtşi ca un punct de plecarepentruexperienţeleteatraleactuale.

15. Concluzii • Caragiale exploreazăcondiţiaoperei de artă, a artistului, a roluluitalentuluişi a stilului, a arteiteatrului, cu particularităţile sale, a actorului ca „instrument” şi „instrumentist”, precumşi al unorelementeschiţate de teorie a receptării, prinaccenteasuprapsihosociologieipublicului. Fără a fiautorulunuisistemesteticbinedefinit, Caragialeeste, totuşi, un gânditorautentic, original şifebril, a căruiinfluenţăşiviziuneestetică suntvizibilepânăînactualitate.