1 / 49

Tristețea

Tristețea. Patima tristeții I. Cuprins. Simptomele tristeții Definiția întristării Efecte ale tristeții Felurile întristării Cauzele tristeții Întristarea și ˮ plânsul ˮ contemporan Tămăduirea tristeții.

hedia
Download Presentation

Tristețea

An Image/Link below is provided (as is) to download presentation Download Policy: Content on the Website is provided to you AS IS for your information and personal use and may not be sold / licensed / shared on other websites without getting consent from its author. Content is provided to you AS IS for your information and personal use only. Download presentation by click this link. While downloading, if for some reason you are not able to download a presentation, the publisher may have deleted the file from their server. During download, if you can't get a presentation, the file might be deleted by the publisher.

E N D

Presentation Transcript


  1. Tristețea Patima tristeții I

  2. Cuprins • Simptomele tristeții • Definiția întristării • Efecte ale tristeții • Felurile întristării • Cauzele tristeții • Întristarea și ˮplânsulˮ contemporan • Tămăduirea tristeții Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  3. Cândtrecemprintr-o perioadă de tristețeprofundă, brusc, simțim cum viațanoastrădevinedezorganizatăși ne vedemneputiincioșiîn a o organiza. Acestelucruri se întâmplăpentrucă ne-am obişnuitsăfuncționămdupă un anumit program, un anumitritm, fărăanumitegriji. Din aceastăcauzăsuntematât de bulversațiatuncicândînfruntăm o pierdere: ne schimbăpractictoatărutinași, oricât am încercasă o restabilim, ni se pare imposibil. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  4. Apăsare a sufletului Mâhnire, lâncezeală Disperare dureroasă (însoțită de neliniște și spaimă) Greutate și durere sufletească SIMPTOME Descurajare Lipsă de îndrăzneală Slăbiciune (astenie) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  5. Sfântul Ierarh Ignatie (Briancianinov) Curmarea nădejdii în Dumnezeu Puținătatea de suflet Nerăbdarea, nemustrarea de sine Supărarea ținută împotriva aproapelui ÎNTRISTAREA Cârtirea, lepădarea de crucea proprie, încercarea de a te coborî de pe ea Mâhnirea, amărăciunea Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  6. Efecteale tristeții • Într-o astfel de perioadă, metabolismulscade, depunemmaipuținefort, suntemmaipuținenergici, ne scadeapetitul, ceeacepoate duce la slăbiciuneîncorp, ne pierdementuziasmulșiinteresul, avemtendința de a ne izola. • Toateacesteschimbărisuntmenitesă ne facăsăschimbămcevaîn interior. Dacă nu o facem, celmaiprobabil nu vommaiputeazâmbișiînfruntaviitorul cu bucurie, optimism șientuziasm. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  7. Felurileîntristării Existăîntristare care: • omoarăsufletul. Întristarea care esteamestecată cu deznădejdeesteboalăotrăvitoarepentrusuflet. PentruaceastaziceşiSfântulApostolPavel: “Să nu văîntristaţi ca ceice n-au nădejde“ (I Tes. 4, 13). Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  8. SfântulIoanGură de Aur “Omulse complaceînaceastă stare şi se lasăînvoiaei, găsindîn ea o desfătaremorbidă; adesea el nici nu ştiecă a căzutpradăuneipatimideosebit de grave, mai ales prinreleleeiurmăriasupraîntregiivieţiduhovniceşti”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  9. Sf. NicodimAghioritul “Deznădăjduireaesterăutateaceamai mare şiceamaivătămătoaredintretoaterăutăţile“. DeşitoatepăcatelesuntpotrivniceluiDumnezeu, suntnumaipe de-o parte dimpotrivă, pecânddeznădejdeaestepe de-a-ntregulîmpotrivaluiDumnezeu, întoatedirecţiileşiîntoateprivinţele, căci ea combatepeDumnezeuşi-L scoateafară din suflet, socotindrăutateadreptDumnezeuşipediavolpricinuitor al răutăţii. Omulcelcuprins de boaladeznădejdiisocoteştecărăutateaestemaiputernicădecâtbunătatealuiDumnezeuşimainemărginitădecâtînsăşinemărginirealuiDumnezeu. De vremece el nu maicredecăDumnezeupoatesă-l mântuiască, prinaceastaomulsocoteştecărăutateaestemaipresusdecâtDumnezeu. Dar oarepoatesă fie o necinstireşi o nechibzuinţămai mare ca aceasta? Adică a socoticinevacăneputinciosulpăcatestemai tare decâtCelAtotputernicsaucăcelscurtîntrecepeCelnemărginitşicelfărăfiinţăarfimaipresusdecâtCelpurureafiitor?ˮ Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  10. “Deznădăjduireaestesemănată de cătrediavol”. (Sf.GrigoriePalama) “Căci, înainte de a săvârşiomulpăcatul, îişopteştecănimic nu estepăcatul, iardupăcădereîizicecăpăcatulesteatât de mare, încât nu maiesteiertarepentru el”. (Sf. EfremSirul) Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  11. Felurileîntristării Existăîntristare care: 2) sfinţeştesufletul. Întristareaceapentrupăcate, care esteînsoţită cu nădejdeamântuirii vine din lucrareaDuhuluiSfânt, care ne vorbeştepringlasulconştiinţei. Mustrareaaceasta a conştiinţei, care nu se desparte de nădejdeestecălauzaceasfântă care ne duce spremântuire. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  12. ÎnSfântaScriptură se înfăţişează de mii de orimilaceanegrăită a luiDumnezeu, prin care primeştetotdeaunapeceipăcătoşi. Atâţiapăcătoşi, împovăraţi cu nenumăratepăcate,aratăcă s-au mântuit de la începutullumiinumaipentrucă nu şi-au pierdutnădejdea, cum au fost: Lameh, Manase, Nabucodonosor, David împăratul, apoifemeiaceadesfrânată, vameşulcelsmerit, Fiulcelpierdut, tâlharulcelcredincios, PavelcelhabotnicşiPetruverhovnicul, precumşitoţiceilalţi care s-au mântuit. SfinţiiPărinţiînvaţăpeceipăcătoşisănădăjduiascăînmilaluiDumnezeuşisăaruncedeznădejdea, dovedindcă nu estepăcat care săbiruiascăiubirea de oameni a luiDumnezeu. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  13. “Fericitesteomul care nădăjduieşte spreDomnul”. Sf. Proroc David “Căprinnădejdeaaceasta ne-am mântuit”. Sf. Apostol Pavel Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  14. Omoară sufletul Sfințește sufletul ÎNTRISTAREA Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  15. Cauzeletristeţii Aceastăstare poateaveacauze multiple, daresteîntotdeauna o reacţiepatologică a puteriiirascibilesau a puterii de a dori a sufletului, fìindînprimulcaz o urmare a mâniei, iarîn al doilea, o urmare a neîmpliniriiuneidorinţe. Ea poatefìiscatăînsufletşi de lucrareanemijlocită a demonilorsau se iveşteaparentfărănici o pricină. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  16. 1.Tristeţeadatoratălipseiplăcerii Atuncicândomul se simtelipsit de plăcere,fieprezentă, fie nădăjduită, şideci, maiprofund, are sentimentullipsirii de un bun material sau a lipsei de împlinire a uneidorinţetrupeşti. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  17. Sfântul Maxim subliniazăfaptulcăplăcereasimţuriloresteîn mod inevitabilurmată de durere, care celmaiadeseaeste de naturăpsihică, iar nu fizică, luând forma tristeţii. De aceea, el spunecătristeţeaeste "sfârşitulplăceriitrupeşti". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  18. SfântulIoanScărarulspunecă "Dacăcinevasocoteştecă nu simtenici-o împătimirefaţă de vreunlucru, darinimalui e întristatăpentrulipsalui, unul ca acesta se înşeală cu desăvârşire". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  19. Cuviosul Serafim de Sarov: „Cândduhulrău al întristăriipunestăpânirepesufletatunci, umplându-l de uscăciuneşineplăcere, nu-l lasăsăfacărugăciune cu osârdiacuvenită, îlîmpiedicăsă se îndeletnicească cu citireaScripturilor cu luarea-amintecuvenită, îllipseşte de blândeţeşi de seninătatefaţă de fraţişinaştescârbăfaţă de oriceîmpreună-vorbire: pentrucăsufletulplin de întristare, făcându-se ca nebunşiieşit din minţi, nu poatenicisăprimeascăliniştitsfat bun, nicisărăspundă cu blândeţe la întrebărilecei se pun. El fuge de oameni ca de niştepricinuitoriaitulburării sale, şi nu pricepecăpricinasuferinţei e înlăuntrulsău…”. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  20. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  21. Tristeţeapoatefitrezită, de asemenea, de pizmafaţă de bunurilematerialesau morale ale altuia. Invidiaconduceîn principal la tristeţepentrufericireaaproapeluişibucuriapentrunefericirealui; celinvidiosestemâhnit, estestăpânit de o tristeţeinsuportabilă, nu atâtpentrurăulpe care îlsuportă, cipentrubinelesemenilorsăi. Aceştioamenisuntcaracterizaţi de prefăcătorieşiminciunăşi nu înultimulrând de înfumurare. Tristeţeapoateficauzatăşi de lipsaonorurilor din partealumii, fiindastfellegată de patimaslaveideşarte. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  22. Cauze (recapitulare) • Lipsa plăcerii, lipsa de împlinire a unei dorințe trupești sau sfârșitul plăcerii trupești. • Lipsirea de bunuri materiale • Pizma față de altul, invidia • Lipsa onorurilor din partea lumii, iubirea de slavă deșartă • Mânia, dorința de răzbunare neîmplinită ÎNTRISTAREA Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  23. Scurtăînfăţişare a tristeţiişi “plânsului” contemporan. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  24. Aproapeoricefemeie se aratăîmpătimită de modăşiplângefiindcă nu are nouapălărie de primavarăce se poartăînanulăstaşicăis-au demodatghetele, căcutare a începutsărâdă de ea că e o ţărancăproastăşi nu ştiesă se asorteze. Apoi, cutare o curteazăpecutareşi nu pe ea, iarcutare e maifrumoasăorimaifericitădecât ea, darce, ea nu are dreptulsă fie fericită ca şiaia? Ce are aiaşi nu are şi ea? Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  25. Tânărulse întristeazăpentrupuţinătateabanilor de buzunarpe care îipoatecheltuipentruplăceri; soţiaplânge din orgoliurănitpentrucăsoţul o înşală, iarsoţul, la rândulsău, pentrucă are insuccese la serviciu; medicul, inginerul, avocatul – toţisuntnemulţumiţipentrucă nu câştigădestul, cum armeritaei, oricâtaraveali se pare puţin; comerciantulcadeîndeznădejdepentru o pagubăcât de micăsuferită, şiașa maideparte. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  26. Toţiplângşi se întristeazăchiarcândtrăiescînluxşiînbogăţie. Orică nu au cevasaupierdceva, ei se întristează. Uneori, de peurmaacesteiîntristări se ofilesc, se îmbolnăvescşichiarmor. Aceastăîntristareestedrăcească. Vrăjmaşulneamuluiomenescestecel care o insuflă. Se chinuie, gemeomenirea, încearcăsă-şifacăviaţalipsită de întristare, darfărăDumnezeunimic nu poate. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  27. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  28. Tămăduireatristeţiicauzată de lipsade plăceretrupească Primulpas arfisăacceptămpierderea. Durerearesimțităestenormală, însă, într-un felsaualtul, săacceptămpierdeasurvenită. Odatăce am acceptatsituația, săfacemașaîncâtsă ne despărțim de ea. Săfacemsă fie câtmaipuținprezentăînviațanoastrășisăluptămsă o eliminăm. Păstrândcenușeleuneiamintirișirememorândfiecarefapt nu facemdecâtsătrăimmaiintensdurereașimaiprofund. Mai apoi, treptat, săînvățămsătrăimfărăacellucrupierdutstabilindu-ne noiobiective, activități, un nousens al viețiișiprivind tot timpulînainte. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  29. Ceamaibunăsoluţieesterenunţarea la dorinţeleşiplăcerile "trupeşti" şi, legat de aceasta, dezlipireaduhovnicească de "bunurile" materiale, mergândpână la dispreţuirealor. • SfântulMaxim Mărturisitorularatăcă "celcefuge de toatepoftelelumeşti se aşeazăpe sine maipresus de toatăîntristarealumească" şisfătuieşte: "Pentruîntristare, dispreţuieşte... lucrurilemateriale". • SfântulIoanScărarularatăşi el că: "celce a urâtlumea a scăpat de întristare; iarcelce e împătimit de ceva din celevăzuteîncă n-a scăpat de ea. Căci, cum nu se vaîntrista de lipsa a ceeaceiubeşte?". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  30. Evagriespune: "Celce se fereşte de toateplăcerilelumeşti e o cetate de nepătrunspentrudemonultristeţii. Căci, tristeţeaestelipsauneiplăceri, fie prezente fie viitoare. Şi nu se poaterespinge un astfel de vrăjmaşdacănoiavemvreoînclinarepătimaşăpentruvreunlucrupământesc. Căci, el aşeazănăvodulşi produce tristeţea exact înloculspre care vedecăsuntematraşicelmaimult". Evagriearatăcă "tristeţeaaparecând nu dobândimceeacedorimîn chip trupesc; or, pentrucă de fiecarepatimăestelegată o dorinţă, cel care a biruitpatimile nu vafistăpânit de tristeţe (...). Cel care stăpâneşteasuprapatimilor a învinstristeţea, iarcel care estebiruit de plăcere nu vascăpa de legăturileei. Cel care iubeştelumea se vaîntristaadeseori (...). Dar cel care dispreţuieşteplăcerilelumeşti nu vafitulburat de gânduriletristeţii". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  31. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  32. Omulsupustrupuluirâvneşte nu numaibunurimateriale, cişislavalumească. Înacestcaztămăduireatristeţiiimplicădispreţuireaslaveişidemnităţilorpământeşti, o desăvârşitănepăsarefaţă de ele, fie că le ai, fie căeştilipsit de ele: "Pentruîntristare (...) dispreţuieşteşislava, şinecinstea", îndeamnăSfântul Maxim. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  33. Singuracalecorectăsprevindecarea de întristareşispredobândireapăciisufleteştitreceprinadevăratacredinţăortodoxă, prinpocăinţăşiprinîndreptareavieţiidupăporuncileluiDumnezeu.Pentruom, principalulestesăînţeleagăsurselepăcătoase ale firii sale, săconştientizezeprofundneputinţasa, săurascăpăcateledemonice ale trufiei, slaveideşarte, mâniei, trândăvirii, minciunii, curvieişisădoreascăsă se schimbe, să se întoarcăspreDomnul cu nefăţărnicie, ci cu toatăpocăinţa. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  34. Tristeţeaînsă nu se naştenumai din neîmplinireadorinţeidupă un lucruanume; vine şidintr-o nemulţumiremaicuprinzătoare, din sentimentul de viaţăneîmplinită, care aratăcătainiceledorinţe ale sufletului – al cărortâlcadevărat nu întotdeaunaîlpricepeomul – n-au fostpedeplinostoite. Tristeţea de acestsoidănaştere la ceeace se numeşteîndeobştedepresie. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  35. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  36. 2. Tristeţeacauzată de mânie Tristeţeavine din mânie, îndeosebi din dorinţa de răzbunareneîmplinită. Chiardacăuneori e adusă de sentimentulcăprea ne-am mâniatpentru un nimic,celmaiadesea, dimpotrivă, omul se întristeazăcă nu s-a mâniatpecât se cuvenea, că n-a datpefaţă tot focul din inimaluişi nu l-a rănit, aşa cum voia, pecelspre care s-a pornit cu mânie.Jignirileiscăşieletristeţea. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  37. Înaproapetoateacestecazuri, patimatristeţiiaratăalipire de sine, e legată de slavadeşartăşi de mândrie, ca şimânia, de altfel, care o naşte. Face vădităreacţiaeuluifrustratîndorinţasa de afìrmare, preţuitmaipuţindecâtcrede el căi se cuvine. Ranchiuna, de care e adeseorilegatătristeţea, se naştetocmai din mândriarănită, iarmânia, care-işi ea izvor al tristeţii, de multeori e semnuldorinţei de a redobândipreţuireacelorlalţişistima de sine. Tristeţeaapareatunci ca expresie a sentimentului de eşecsau de neputinţăpe care-l încearcăomulînaceastătentativă a sa de reabilitare de sine. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  38. SfântulEvagriePonticulconsiderăcă "tristeţeaprovine din gândurile de mânie, iarmâniaeste o dorinţă de răzbunare, iarrăzbunareanesatisfăcută produce tristeţea". • Sfântul Maxim Mărturisitorulleagătristeţea de ranchiunăşipizmă, zicând: “Dacăsufletulîncearcătristeţeatuncicândîşiimagineazăchipulunuifrate, aceastaestedovadacăîipoartăranchiună." Tristeţeaarată un ataşamentfaţă de sine şi se aflălegată de vanitateşi de orgoliu, ca şimânia care-iurmează. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  39. Remediu: spovedania, smereniaşiasumareavinovăţiei, înfrânareaimaginaţiei, iertarea, rugăciuneapentrucei care ne-au supărat, bunăvoinţaşibunătatea. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  40. SfinţiiParinţiaratăcăpricinatristeţiiomului nu stăînceiîmpotrivacărora ne-am mâniat, niciîncei care ne-au jignitşicărora le purtămranchiună, ciînnoiînşine. De aceea, a încetaoricerelaţie cu persoaneleîncauză nu poatefi o metodăpotrivită de vindecare. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  41. SfântulIoanCasianscrie: "Dumnezeu, făcătorul a toate, cunoscândmaipresus de toţicalea de însănătoşire a creaturii sale şică nu înalţii, ciînnoi se aflărădăcinileşicauzelegreşelilor, a poruncitsă nu părăsimobşteafraţilorşisă nu-iocolimpeceicesocotimcăi-am jignitnoi, sau de care noi am fostjigniți". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  42. Dimpotrivă, continuândsă-l vezişisă-ivorbeşticelui care te-a întristat, ajungisătevindecimairepede, pentrucăastfeltelupţi direct cu greutăţile care suntpricinatristeţiişi le învingimaiiuteşimaiuşor. Altfelînsingurătate, existăprimejdia ca aceste motive ale tristeţiisărămânămaimultsaumaipuţinnecunoscute, elecontinuândsăacţionezeşisă-l ţinăpeomînîntristare; se ştiepe de altă parte căamintireajignirilor, resentimentele, ranchiunaşiîn general toateurmărilemâniei au tendinţasă se dezvolteîn chip ascuns, sporindşiîntărindu-se sub efectulimaginaţiei, răspândindu-se ca veninulşiotrăvindsufletulînîntregime. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  43. De aceea, SfântulIoanCasianspunecătristeţea face parte dintrecelecâtevapatimi care "se vindecăprinmeditaţiainimii curate, pringrijamereutreazăşichiarprinsprijinulşiîndemnulstăruitor al fraţilor. Cu câttulburărilesuntmai des combătute, cu atâtmairepede vine şivindecarea". Tot aşa, înaltă parte el arătacăpentruacestepatimi "trăireaînsocietate nu estevătămătoare, ba, din contra, de celmai mare folospentruceicedorescîntr-adevărsă se lipsească de ele, fiindcăprinlegăturile cu oameniiele se pot descoperişi, fiind date pefaţăşimai des puse la încercare, se pot vindecamairepede". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  44. De aceia, SfinţiiPărinţiîndeamnă nu numaisă nu ne supărămpecei care ne jignesc, darsă-isocotimadevăraţibinefăcătoriainoştri, doctori care ne dauleacuripentrubolilesufletului, să le fimrecunoscătorişisă le mulţumim. Dacă un frate "teocărăştesaucumvateîntristează", învaţă un bătrân, "roagă-tepentru el după cum au spuspărinţii, cu gândulcă-ţi face mare bineşicăeste doctor care tetămăduieşte de iubireaplăcerii". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  45. Iarun altulspune: "Dacă-şivaaduceomulaminte de cel care l-a ocărâtsaubatjocoritsauîntristat, să-l socotească ca pe un doctor trimis de Hristosşibinefăcător al său. Pentrucă, de vremeceteîntristezi de batjocurăsauocară, înseamnăcăaisufletulbolnav, căci nu te-aimâhnidacă n-aifibolnav. Să-imulţumestidecifratelui, căprin el ţi-aicunoscutboala; săterogipentru el şisăprimeşticelece-ţivin de la el ca peleacuri date de ÎnsuşiDomnul. Dacăînsăteveimâhni, e ca şi cum i-aispuneluiIisus: Nu voiescleacurile Tale". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  46. Se cuvine ca întotdeaunasă-l iertămpecel care ne-a jignit, sălepădămranchiunafaţă de el şi, dimpotrivă, să-iarătămbunăvoinţăşiiubire. Şi ne vomputeapurtaaşa, punândcapăttristeţii din sufletulnostru, mai ales dacă ne rugămpentru el". Întristareaesteîmpletită cu amintirearăului", aratăSfântulMaxim Mărturisitorul: "cândminteavaoglindifaţafratelui cu tristeţe, văditestecăîşiaminteşterăul de la el". "Dacăîţiaminteşti de răulfăcut de cineva, roagă-tepentru el şiveiopripatima din mişcare,despărţindprinrugăciuneamărăciunea de amintirearăuluiceţis-a făcut. Iardevenindiubitor de oameni, veişterge cu totulpatima din suflet". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  47. Nu pecel care ne-a jignitsă-l osândim, cimaicurândpenoiînşine, fie socotindcăîntr-adevărsuntemvrednicisăprimimbatjocura, de vremecesuntempăcătoşi, fie înţelegândcăîntr-un anumefel, princuvânt, sauprinpurtare, sauprinvreofaptă a noastră, l-am făcutpefratelenostrusă se poarteastfel. AvvaDoroteiaratăcă, "de se vacercetacinevape sine cu fricaluiDumnezeuşi-şivaîntreba cu de-amănuntulconştiinţasa, se vagăsifărăîndoialăvinovatpe sine".Întotdeauna, spuneSfântul, "pricinaoricăreitulburări (ce-o suferăcineva de la un frate care-l necăjeşte) este, dacăvomcăuta cu de-amănuntul, faptul de a nu ne învinovăţipenoiînşine. De aceeaavemtoatăîntristareaaceasta; din cauzaaceasta nu aflămniciodatăodihna; şivedemcănimeni n-a călătoritvreodatăpealtăcale, ca săafleodihna. De nu vaţineomulcaleaaceasta, nu vaîncetaniciodatăsă se supereşisă se întristezeşivapierdetoateostenelilelui". Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

  48. Ierod. Gamaliel - Mân. Antim

More Related