Graiuri Profetice Culese din hrisoave greceşti

1. Sf. Ioan Iacob de la Neamţ (Hozevitul) Graiuri Profetice Culese din hrisoave greceşti

2. La anii veacului din urmă, Păstorii cei duhovniceşti Se vor abate de la turmă Urmând curentelor lumeşti.

3. Păşi-vor ei pe cale strâmbă, Lăsându-şi drumul părintesc Şi vor cânta la oi din „drâmbă” Iar nu din „fluier păstoresc”.

4. Vor face focul cu „progresul” În „staulul duhovnicesc” Şi fumul va stârni eresul Retezului papistăşesc.

5. Atuncea lumea cu ştiinţă Va face născociri mereu Şi nu va fi la ea credinţă Nici temere de Dumnezeu!

6. Norodul cel cu simplitate De frica veşnicilor munci Va mai păzi cu scumpătate Dumnezeeştile porunci.

7. Dar vieţuind în neunire Şi fără povăţuitori Vor fi urâţi de stăpânire Şi mulţi vor fi prin închisori.

8. Acei cu râvnă mai fierbinte La fapta bună şi smeriţi Vor fi ca cei ieşiţi din minte De toată lumea socotiţi.

9. Înţelepciunea omenească Va face idoli pe pământ Şi lumea vrea să folosească Desmăţul ca aşezământ.

10. Vor tunde bărbile şi părul, Şi hainele vor reteza Iar legile cu adevărul La modă toate vor scurta.

11. La tineri nu va fi ruşine Şi nici iubire între fraţi Iar moda va târâ cu sine Pe oamenii destrăbălaţi.

12. Atuncia Dumnezeu, cu greaţă Va căuta spre pământeni Şi-i va lipsi pe mulţi de viaţă Ca oarecând pe „sodomeni”.

13. Pământul îşi va pierde mana Şi munca nu va fi cu spor Că mulţi vor crede pe „Satana” Tovarăş slobozirii lor!

14. Atuncia lumea va să fiarbă Ca un cazan la „pirostea” Aprinsă de mânie oarbă Şi pacea ei se va lua.

15. Războaie mari înfricoşate, Se vor ţinea aproape lanţ, Dar mai grozav va fi ca toate A „celor şapte la Bizanţ”!

16. Noroadele civilizate Când mai vârtos vor progresa, Ca fiarele înfometate Cu dinţii se vor sfâşia.

17. Vor face „care” zburătoare Iar coada lor de scorpion, Va face iarăşi tulburare Ca turnul de la Babilon.

18. Atunci vor fi ca armătură, Balauri groaznici de metal Împrăştiind pârjol din gură Şi fumuri cu venin mortal.

19. La vii abia a treia parte Din toată lumea va scăpa Iar restul se va da la moarte Apoi războiul va-nceta!

20. Căci Înger va veni din ceruri Strigând cu glas înfricoşat Să pună capăt la măceluri Puterile din Ţarigrad.

21. Acolo Îngerii vor pune Pe tronul bizantin un sfânt Şi paşnic toţi se vor supune Lipsind războiul pe pământ.

22. Atunci va fi Ortodoxia În toată lumea strălucind Şi va să piară duşmănia Belşug şi dragoste fiind!

23. Cuviosul Ioan Iacob, cu metania din Mănăstirea Neamţ, a fost un sihastru sfânt al zilelor noastre care s-a nevoit 24 de ani în Ţara Sfântă, atât pe Valea Iordanului, cât şi în pustiul Hozeva. La 5 august 1960, când avea 47 de ani, Cuviosul Ioan Iacob se mută la cereştile lăcaşuri şi este înmormântat în peştera în care s-a nevoit. După 20 de ani, la 8 august 1980, s-a aflat întreg în mormânt, fiind preamărit de Dumnezeu ca sfânt. Extras din cartea “Patericul Românesc”, Arhim. Ioanichie Bălan

24. Ale Tale dintru ale Tale Doamne, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate!