Download
1 / 33
370 likes | 738 Views
IMPORTANŢA EXAMENULUI BIOCHIMIC SANGVIN ŞI URINAR ÎN DIAGNOSTICUL COMPLEX AL BOLILOR INTERNE, LA ANIMALE DE COMPANIE Conf.dr. Gavril GIURGIU.
E N D
IMPORTANŢA EXAMENULUI BIOCHIMIC SANGVIN ŞI URINAR ÎN DIAGNOSTICUL COMPLEX AL BOLILOR INTERNE, LA ANIMALE DE COMPANIE Conf.dr. Gavril GIURGIU
Azi, mai mult decât odinioară, în condiţiile în care numărul total al bolilor la animale de companie a crescut, trecând de ordinul miilor, şi în care simptomele sunt uneori echivoce, un diagnostic intravital complet nu mai este posibil, decât rareori, prin marile metode semiologice, fiind necesare o seamă de explorări paraclinice sangvine şi urinare. Menirea acestui curs este de a şti să interpretezi datele furnizate de un laborator clinic, în scop de diagnostic. Fără a supraevalua însemnătatea explorărilor paraclinice şi fără a subevalua valoarea datelor furnizate de examenul clinic individual, trebuie admis că există extrem de numeroase boli în care fixarea diagnosticului individual, mai ales etiologic, nu este cu putinţă, fără a se recurge la laborator.
Pentru a-l cita pe Wells (1962) „medicul care pune diagnosticul numai prin laborator este probabil neexperimentat, cel care susţine că nu are nevoie de laborator este rău informat; în ambele cazuri pacientul este în pericol”. Datele oferite de examenul biochimic sangvin şi urinar pot să evalueze şi eficienţa unor măsuri terapeutice întreprinse şi să permită formularea unor protocoale complete, menite a-l vindeca pe pacient sau cel puţin de a-i alina suferinţa. Cea mai simplă „unitate” de laborator clinic, trebuie să fie însuşi profesionistul capabil, prin pregătire, să efectueze unele determinări rapide, chiar lângă bolnav. 1. Opţiuni de procedee – alegerea momentului optim al prelevării de sânge • înainte de a consuma hrana sau după 2 ore de la consum, altfel sângele va fi lipemic
2. Alegerea constituenţilor sangvini şi urinari să fie un set de teste pentru evaluarea funcţională a fiecărui organ, cele mai sugestive, funcţie de starea clinică a subiectului 3. Anticoagulanţi folosiţi • EDTA pentru examenul morfologic al sângelui: hemogramă, leucogramă • heparina pentru examenul biochimic al sângelui Probele de sânge trebuie luate în lucru imediat după prelevare sau în cel mai scurt timp posibil. • dozarea amoniacului – în maxim 2 ore de la prelevare • bilirubina – din proba proaspătă • corpii cetonici - în maxim 2 ore de la prelevare • glicemia - în maxim 4-6 ore de la prelevare • creatinina - în maxim 6 ore de la prelevare Probele hemolizate conduc la rezultate false !
Evaluarea paraclinică în dezechilibre hidroelectrolitice şi acidobazice Determinări - hematocritul (N=37-54%) - proteina totală (N=5,5-7,5 g/dl) - Na+ (N=140-154 mEq/l) - K+ (N=3,8-5,6 mEq/l) - Cl- (N=100-120 mmol/l) - parametrii plasmatici ai echilibrului acidobazic - pH (N=7,35-7,45) - pCO2 (N=32-50 mmHg) - pO2 (N=25-50 mmHg) - TCO2 (N=20-30 mmol/l) - HCO3- (N=24-26 mmol/l)
Ht + proteine totale = deshidratare Lacuna anionică = (Na+ + K+) – (Cl- + CO3-) sau Na+ + K+ = Cl- + HCO3- Lacuna anionică (LA) = 15 – 25 mEq/l Osmolaritatea (mOsm/kg) =[1,86 (Na+ + K+)] + glicemia + uremie + 9 Osmolaritatea = 298 – 312 mOsm/l – la câine Osmolaritatea = 297 – 312 mOsm/l – la pisică Pentru diagnosticul de anemie - eritrocite (N=5,5-8,5 ×106/mm3) - Ht (N=37-54%) - Hb (N=12-18 g/dl)
Teste de hemostază - timp de sângerare (N=3-10’) - timp de coagulare (N=4-8’) - timp Quick (N=4-7’’) - aPTT (N=9-17’’) Pentru diagnosticul de suferinţă hepatică - glicemia (N=61,9-108,3 mg/dl) - albuminemia (N=2,5-4,0 g/dl) - globulinemia (N=2,1-3,7 g/dl) - bilirubina (N=0,1-0,6 mg/dl) - colesterol esterificat (N=39 mg/dl) - amoniemia (N<80 µmol/l) - ALAT (N=8,2-57,3 U/l) - PAL (N=10,6-100,7 U/l)
Pentru diagnosticul de suferinţă pancreatică exocrină - dozarea amilazei serice (N=269,5-1462,4 U/l) - dozarea lipazei serice (N=8-42 UI) Pentru diagnosticul de suferinţă renală Insuficienţa renală acută - N ureic (N=8,8-26 mg/dl) - creatinina (N=0,5-1,6 mg/dl) - Ca2+ (N=8,7-11,8 mg/dl) - P+ (N=2,9-6,2 mg/dl) - K+ (N=3,8-5,6 mEq/l) - Na+ (N=140-154 mEq/l)
Insuficienţa cronică - N ureic - creatinină - Ca2+ normal sau - P+ - K+ - anemie normocitară normocromă Pentru diagnosticul de suferinţă tiroidiană - dozarea T3 (N=50-160 ng/dl) - dozarea T4 bazal (N=1-5,7 ng/dl) - colesterol total (N=115-253 mg/dl)
Pentru diagnosticul de suferinţă corticosuprarenală Sindromul Cushing Hematologie - eozinofile - limfocite - neutrofile - eritrocite Biochimie sangvină - fosfataza alcalină (N=10,6-100,7 U/l) - ALAT (N=8,2-57,3 U/l) - glicemie (N=61,9-108,3 mg/dl) - colesterolemie (N=115-253 mg/dl) - tiroxinenemie (N=1-5,7 ng/dl) - fosfatemie (N=2,9-6,2 mg/dl) - natremie (N=140-154 mEq/l) - potasemie (N=3,8-5,8 mEq/l) - cortizol bazal (N=2,5-5,1 µg/dl)
Pentru diagnosticul de suferinţă pancreatică endocrină Diabetul zaharat - glicemia (N=61,9-108,3 mg/dl) - colesterol total (N=115-253 mg/dl) - fructozaminele serice (N=250-350 µmol/l) - insulinemia (N=12,1±1,9 µU/ml) Rahitism - Ca (N=8,6-11,8 mg/dl) - P (N=2,9-6,2 mg/dl) - Mg (N=1,7-2,7 mg/dl) - PAL (N=10,6-100,7 U/l)
Evaluarea activităţii musculaturii scheletice şi cardiace - dozarea ASAT (N=10-55 U/l) - dozarea CK (N=13-119,7 U/l) - dozarea LDH2 + LDH3 – origine miocardică (N=35-280 U/l) - dozarea LDH1 + LDH4 + LDH3 – origine musculară (N=35-280 U/l) Examenul urinei Analizele de urină în medicina veterinară se referă la determinări calitative, cantitative, bacteriologice şi la examenul sedimentului urinar. Recoltarea urinei se realizează prin micţiune spontană sau cateterism vezical. Urina se examinează imediat sau în primele 3-4 ore după prelevare, iar pentru sediment se centrifughează 5’ la 3.000 rot/min.
Testul cu bandelete este un test semicantitativ, care poate să evidenţieze: - proteinurie - hemoglobinurie – hematurie – mioglobinurie - bilirubinemie - urobilinogen - pH - densitate - glicozurie - leucocite Analiza biochimică a urinei - calciuria - magneziuria - fosfaturia - γGT urinară leziune tubulară
Identificarea proteinuriei Se dozează proteinuria şi creatinuria Raportul proteine urinare/creatinină urinară - un raport >1 la câini şi 0,7 la pisici este o valoare patologică - un raport >1 şi <5 = proteinurie prerenală - un raport >5 şi <13 = proteinurie postrenală - un raport >13 = afecţiuni glomerulare Sedimentul neorganizat – cristaluria Sedimentul organizat – celule şi cilindri
CRISTALE Oxalat de calciu - formă octoedrică - formă de clepsidră - sfere boselate - formă de roză, stea Prezenţi în urina acidă, în intoxicaţii cu etilenglicol, contaminarea alimentelor cu miceţi. Urat de amoniu Se regăsesc în urina concentrată, în şunturi portosistemice Fosfaţi amoniaco-magnezieni Prezenţi în urina alcalină, în infecţii urinare la carnivore, cu germeni ureazo+ şi în BTUI la pisici.
Carbonat de calciu Fosfaţi amoniaco-magnezieni
Bilirubina Granulaţi, în formă de stea, prezenţi în caz de icter sau hemoragie renală Cistina Cristale hexagonale mici, sunt prezente în urină acidă; apar în tulburări ale metabolismului proteic, hemocistinurie (anomalie genetică). Eritrocite Apar în caz de prostatită, de cristalurie, de cistite.
Celule epiteliale ale căilor urinare Apar în infecţii ale vezicii urinare. Celule epiteliale renale Celule mici, rotunde sau poliedrice, puţin mai mari decât leucocitele, care se recunosc uşor după nucleul rotund. Prezenţă patologică în glomerulonefrite, infarct renal, tubulonefrite.
Cilindri hialini Sunt formaţi din mucoproteine şi proteine. Indică iritaţie la nivel renal degenerescenţă renală fără semnificaţie patologică în cantitate mică. Cilindri granulari Cilindri epiteliali degeneraţi. Sunt patologici în nefrita interstiţială acută şi cronică. Cilindri ceroşi Provin din cilindri celulari şi granulari. Apar în amiloidoza renală. Apariţia în urină denotă o disfuncţie renală gravă. Cilindri epiteliali Se formează din celule epiteliale descuamate. Apar în nefrite acute.
