Mari economi şti contemporani

1. Mari economişti contemporani Tătar Bianca Clasa a XI a B Colegiu Economic “Transilvania” Profesor: Bălan Sorina

2. Cuprins • Notiuni introductive • Gunnar Myrdal • John Kenneth Galbraith • Raul Prebisch • CelsoFurtado • ArghiriEmmanuel • Irma Adelman • George A. Akerlof • ArmenAlchian • Bibliografie

3. Noțiuni introductive • Economiacontemporanaesteeconomia de piataaflataintr-un diferitstadiu de dezvoltare. • Însenslarg, radicalismulcuprindeansamblulcurentelorşiteoreticienilor de orientarereformistăşicontestatarăînraport cu gîndireaeconomicăconvenţionalămodernăşicontemporană. • Însensîngust, radicalismulreprezintă un curent de gîndireeconomicăcontemporan, care a luatfiinţăîndeceniul al cincilea al secolului al XX-lea şi s-a dezvoltatpeparcursulcelei de-a douajumătăţi a acestuisecol.

4. Gunnar Myrdal • EconomistulsuedezGunnar Myrdal (1898-1987) a fost o personalitatemarcantă a vieţiiştiinţificeşipoliticesuedezeşiinternaţionale. A funcţionat ca profesorşicercetător, ca secretar al ComisieiEconomice a ONU pentruEuropa, a fondatInstitutulNaţional de StudiiEconomice din Stockholm şiînultima parte a vieţii, a militatpentru pace şidezarmare. În 1974 a fostdistins, alături de F.A.v.Hayek, cu Premiul Nobel pentrueconomie. Este autorullucrărilorTeoriaeconomicăşiregiunilesubdezvoltate (1960) şiSfidareasărăcieimondiale. O schiţă de program mondialîmpotrivasărăciei (1970). • Ca şialţioameni de ştiinţă din generaţiasa, G.Myrdal a susţinutcă un bun economist artrebuisă se preocupe de nevoileoamenilorpriviteînansamblullor, şi nu doar de cele strict economice. Înopiniasa, oriceteorieeconomicăporneşte de la o judecată de valoare cu caracter politic. Analizeleştiinţifice nu pot, indiferent de gradul de onestitateprofesională al autorilor, sădepăşeascăacestejudecăţi de valoare. G.Myrdal s-a disociat de teoriileneoliberaleprivindcomerţulinternaţional, susţinute de uniiexponenţiaiŞcolii de la Stockholm. Înopiniasa, adoptareauneipoliticicomercialeliberschimbisteaccentuadiferenţele de preţurişi de productivitatedintreexporturileţărilordezvoltateşi ale celorîn curs de dezvoltareîndetrimentulultimelor. Înlăturareasărăciei din ţărilefostecoloniale din Asia şi Africa impuneaatît o largăcooperareeconomicăşipoliticăîntrestatelelumii, cîtşicreşterearoluluiorganismelorinternaţionalespecializate. Economistulsuedez se numărăprintreprincipaliiteoreticienicontemporaniaistatului-providenţă, pe care îlprivea ca expresie a întrepătrunderiiintereselortuturorgrupurilorsociale. El apreciacăautorităţilepubliceaveaudatoriasăasigurecelemaibunecondiţiiposibile de educare, locuit, ocrotire a sănătăţiişiasistenţăsocială. Înacelaşitimp, el a atrasatenţiaasuprabirocratizăriicrescînde a instituţiilorstatului, pe care o atribuiamanipulăriiunorobiectivegeneraleînfavoareaunorinterese de grupşiindividuale. Adept al dirijismului economic, G.Myrdal s-a distanţat de unelesoluţiikeynesiene. Astfel, el a susţinutideea, aparentparadoxală, căintervenţiastatuluiîneconomieestenecesară, înprimulrînd, înperioadele de avînt economic, pentru a stimulainvestiţiileşi a puneastfelbazeleuneidezvoltăridurabile.

5. John Kenneth Galbraith • John Kenneth Galbraithesteunuldintreceimaicunoscuţişiînacelaşitimp, ceimaicontroversaţieconomişticontemporani. Originar din Canada, el s-a stabilit de tînărîn SUA, unde a studiateconomiaagricolăşizootehnia, după care a urmatstudii de economieteoretică. A fostprofesor la universităţi de renume (Harvard, Princeton), editorulunorpublicaţiiinfluente, consilier economic prezidenţialşiînaltfuncţionarinternaţional. Format sub influenţainstituţionalismului, J.K.Galbraith a devenit, începînd din deceniul al şaselea al secolului al XX-lea, exponentulradicalismuluinord-american. Înlucrările sale Capitalismulamerican (1950), Societateaabundentă (1958) şialtele, folosind un stil direct şievitîndformalizărilematematice, s-a adresatpubliculuilargşi nu doarcercurilor de specialişti. Din acestmotiv, uniicolegi de generaţie, printre care P.A.SamuelsonşiP.Drucker, l-au considerat un publicist talentat, dar nu un veritabilom de ştiinţă. Referindu-se la teorialiberalăneoclasicăprivindlibertatea de alegere a consumatorilor, J.K.Galbraithobservacăintereselemarilorîntreprinderişicele ale maseiconsumatorilorsuntdiametralopuseînprivinţaniveluluipreţurilor, volumuluiproducţieişialocăriiresurselormateriale. Înrealitate, producătorii nu se aflăînslujbaintereselorconsumatorilor, ciexercită o influenţă tot maiputernicăasupraopţiuniloracestora, ca şiasuprasocietăţiiînansamblulei. • Pentru a contracaraîn mod realist aceastăinfluenţă, pe care o consideradăunătoare, el nu propuneadizolvareatrusturilorşi a concernelor, ciconsolidareacontraponderiiacestora, reprezentată de sindicateşiasociaţii ale consumatorilor. J.K.Galbraith a dezvoltatteoria, de inspiraţieinstituţionalistă, a destructurăriipieţelor. Potrivitacesteia, îneconomieşisocietate se manifestămaimulte centre de putere, între care nu predominăarmonia, ciconfruntareapentruimpunereapropriilorinterese. Studiereaacestor centre de putere face necesarăanalizaatît a factoriloreconomici, cîtşi a celorextraeconomici. La scaraeconomieinaţionale, acestfaptimpuneaintervenţiastatuluiînvedereaarmonizăriiintereselorgenerale cu cele de grupşiindividuale. La scaraeconomieimondiale, se impuneaadoptareaunornorme general valabileprivinddesfăşurarearelaţiiloreconomicedintreţări, redistribuireaveniturilor din comerţulmondialînfavoareaţărilormaipuţindezvoltateşiadoptareaunorreformeinstituţionaleînconsens cu intereseleţărilorîn curs de dezvoltare. Economistulamerican s-a ilustrat ca un critic fervent al risipei din societăţilebogate. Stimulînd cu precădereramurileeconomicerentabile, economiaprivată nu s-a arătatcapabilă, considera el, săsatisfacănevoileadevărate ale societăţii, în special înmaterie de asistenţăsocială, locuinţeşieducaţie.

6. Raul Prebisch • Raul Prebisch (1901-1987), personalitate de referinţă a gîndiriieconomicecontemporane, esteîntemeietorulradicalismuluilatino-american. El a cunoscut, înperioadasa de formare, lucrărileluiM.Manoilescu, publicateînlimbi de circulaţieinternaţională, precumşi ale altoreconomişti de orientareprotecţionistăşicorporatistă. Sub influenţaacestora, el şi-a dezvoltatpropriadoctrină, pe care a expus-o înlucrareaDezvoltareaeconomică a AmericiiLatineşiprincipaleleeiprobleme (1950) şi a recomandat-o, încalitate de secretar al ComisieiEconomice ONU pentru America Latină (C.E.P.A.L.), învedereaaplicăriiînstatelemembre. Potrivitdoctrinei sale, principalelecauze ale apariţieişiadînciriifenomenuluisubdezvoltăriisuntstructurileasimetrice din economiamondialăşirelaţiileinechitabile din comerţulinternaţional. Studiindevoluţiaeconomieimondialecontemporane, R.Prebisch a pus înevidenţădecalajuldintre „centrul" şi „periferia" acesteia. Princonceptul de „centru", el înţelegeaansamblulstatelordezvoltateavîndeconomie de piaţă, iarprin „periferie", ansamblulstatelorîn curs de dezvoltare. Teoriileliberaleclasiceşineoclasice ale comerţuluiinternaţionalavantajauţărileindustrializateşisubminaueconomiacelorîn curs de dezvoltare, prinimporturiieftineşiruinarearamurilortradiţionale. Pentruremediereaacesteisituaţii, economistulargentinianrecomandaindustrializarearapidă a ţărilorîn curs de dezvoltareprinpoliticicomercialeprotecţionisteşisubstituireaimporturilor. • Înultima parte a activităţii sale, evaluîndrezultatelecontradictorii ale aplicăriirecomandărilor sale, R.Prebishşi-a nuanţatopiniile. Procesul de industrializare, considera el, urmasăaibăînvedereadoptareaunormăsuri de control al preţurilor la nivelmondial, asociate cu integrarearegionalăşiacordareaunuitratamentpreferenţialînrelaţiileeconomicedintrestatelepartenere.

7. CelsoFurtado • EconomistulbrazilianCelsoFurtado, autorullucrăriiDezvoltareşisubdezvoltare (1966), a studiatrelaţiile de dependenţăeconomicăexistenteîntreţărileagricoleşiîn general, maipuţindezvoltateşiceledezvoltate, care dominaucomerţulmondial. Înopiniasa, structuraeconomică a ţărilorîn curs de dezvoltare a fostdeformată ca urmaredirectă a poziţieilordependenteînschimburileinternaţionale. Arghiri Emmanuel • EconomistulfrancezArghiri Emmanuel a sintetizat, înlucrareasaSchimbulinegal. Eseuasupraantagonismelor din raporturileeconomiceinternaţionale (1969), argumenteleeconomiştilorradicaliprivindcaracterulinechitabil al schimburiloreconomicedintreţăriledezvoltateşicelemaipuţindezvoltate. Totodată, el s-a referit la decalajuldintrenivelulsalariilor din celedouăgrupuri de ţăripentru a explicadiferenţeleexistenteîntrepreţurile la exporturileacestora.

8. Irma Adelman • Irma Adelman - Nascuta in Romania, a crescut in Statele Unite obtinandu-sitoatetitlurileuniversitare la Universitatea din California, Berkeley. A fostprofesoara la Berkeley, Stanford, John Hopkins, Northwestern, Maryland si in Leiden (Olanda). A lucratsipentruBancaMondiala. Celemaiimportantecontributii ale sale in cadruleconomieiincearcasaaplicemodelelematematice in planificareadezvoltarii. A folosittehnici de analiza cu variabile multiple pentrustudiereainteractiunilordintrefortelepolitice, socialesieconomice in tarile in dezvoltare.

9. George A. Akerlof • George A. Akerlof - s-a nascut in New Haven, Conneticut. Si-a terminatstudiile la Universitatea din Yale in 1962 si a obtinutdoctoratul la Masachussettes Institute of Technology in 1966. Este profesor la Universitatea din California, Berkeley. A fostprofesorsi la Universitatea din Harvard si la London School of Economics. A lucratsi la Institutul de Statistica Indiana, Consiliul de AsesoriEconomici al PresedinteluiStatelor Unite, la Sistemul de Rezerva Federal (1977-78) si la Brookings Institution. A obtinutPremiul Nobel in Economie in 2001, impreuna cu A. Michael Spence si Joseph E. Stiglitz "pentruanalizele sale asuprapietelor cu informatiiasimetrice". De asemenea, a primitdouapremiionorifice din parteaUniversitatilor din Zurich (2000) si Antwerp (2001). A demonstrat cum, pe o piata, vanzatorii care detinmaimulteinformatiiprivindcalitateaproduselordecatcumparatorii, ii pot influentapeacestia din urmasacumpereproduse de calitateinferioara. De asemenea, s-a preocupat de problemeleintampinate de batrani in gasireaasistenteimedicaleindividualesi de discriminareaminoritatilorpepiatamuncii.

10. ArmenAlchian • ArmenAlchian - Californian din nastere, ArmenAlchian a terminatstudiilesisi-a luatdoctoratul in 1944 la Universitatea din Stanford. La sfarsitulcelui de-al doilearazboimondial a intratsalucreze ca economist la RAND Corporation panace in 1964 s-a angajat ca profesor la UCLA. ArmenAlchianesteunul din fondatoriieconomieimoderne, acel camp pe care uniiilnumesc "NouaEconomieInstitutionala" sialtii "NouaEconomiePolitica". In articolulsau "Incertitudine, evolutiesiteoriaeconomica", a introdus in 1950 argumentulsupravietuiriidarwiniste ca forma de explicare ca, chiardaca in realitatecompaniile nu pot actiona de forma maximizatoare, existamecanismulconcurenteipietelorceactioneaza ca un proces natural ceeliminafirmelece nu si-au maximizatbeneficiile: din aceastacauza in orice moment companiilesupravietuitoare pot fi considerate maximizatoare. Alt articol seminal al luiArmenAlchianeste "Production, Information Costs and Economic Organization", publicat in 1972 in colaborare cu H. Demsetz. si care se referea la o generalizare a teoremeiluiCoase.

11. Bibliografie • Volumul ‘’ Mari economisti’’, Editura Universităţii Româno-Americane, 2011 • http://www.conspecte.com/Institutionalismul-si-radicalismul/radicalismul.html • http://www.eumed.net/ecorom/I.%20%20Stiinta%20economiei/5%20scurta_istorie_a_gandirii_econom.htm