Bogdan I al Moldovei

1. Bogdan I al Moldovei

2. Bogdan I sau Bogdan de Cuhea Maramureșanul (d. 1367)[1] a fost domnitor al Moldovei între 1359 și 1365. Este privit drept întemeitorul Principatului Moldova, stat de sine stătător, cu reședința la Baia. „Descălecătorul” Dragoș, reușise să înființeze, în partea de răsărit a Maramureșului, o nouă stătătoare țară numită Moldova, după numele râului cu același nume. Acest ținut a rămas însă temporar dependent de Ungaria. Bogdan, voievodul vlah (român) din Maramureș (1342 - 1345), care stăpânea aici o moșie întinsă numită Cuhea sau Cuhnea, aflându-se în ceartă cu regele Ungariei încă din 1343, ia hotărârea în 1359 să treacă munții în Moldova, unde tocmai murise Sas, fiul lui Dragoș. Însoțit de fiii săi, de rude și o oaste mică, Bogdan a învins oastea urmașilor lui Sas și l-a alungat pe fiul acestuia numit Balc sau Băliță, care era la conducere după trecerea în neființă a tatălui său. Încercările regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, de a-l aduce pe Bogdan I la supunere, nu izbutesc, iar Bogdan, învingător asupra oștilor maghiare trimise împotriva lui, se menține ca domn volnic, independent. După el, ca întemeietor al voievodatului, Moldova a fost numită și Bogdania. De la el s-a păstrat și întâia monedă moldovenească, cu înscriere: „Moneda Moldaviae-Bogdan Waiwo(da)”. Bogdan a zidit o mănăstire la Rădăuți (în Bucovina), unde a fost și înmormântat. Îndepărtând pridvorul adăugat în anul 1599 de Alexandru Lăpușneanu, biserica lui Bogdan I, clădită din piatră grosolană și cioplită, și-a păstrat înfățișarea inițială de biserică potrivită (conformă) credinței ortodoxe. În această mănăstire a fost așezată episcopia înființată aici de Alexandru cel Bun, strănepot al lui Bogdan I. Înscrisul de pe mormântul lui Bogdan I, ca și de pe mormintele celorlalți domni ce sunt înmormântați în acea biserică, a fost pusă de Ștefan cel Mare (Ștefan al III-lea).

3. BASARAB IINTEMEIETORUL

5. A fostprimuldomnitor al tariiRomanestiatestat de documente. El estecel care a reunit sub autoritateasatoateteritoriile de la sud de Carpati, intemeindstatul medieval taraRomaneasca, intr-un moment in care marileputerivecine nu puteauinterveniaici, deoarece se confruntau cu luptepentruputeresau cu alteprobleme interne. In afara de Olteniasi de Muntenia, sub stapanirealuiBasarab I se gaseasiteritoriul de la nord de gurileDunariisi care va fi numit, dupanumeledomnitorului, Basarabia (estevorbadespresudulBasarabiei de astazi), de undei-a alungatpetatariintreanii 1324 si 1328. B. I a fostintemeietoruldinastiei care se vaafla la conducereatariiRomanestipana in secolul al XVI-lea. Noul stat s-a intaritdeosebit de multpetimpullui, iarrolul politic al luiBogdan I a crescut in aceastazona a Europei. O perioada de timp a avutrelatiibune cu regeleUngariei, Carol Robert de Anjou (1308–1324), si cu papa de la Roma. Acestlucrurezultasidintr-un document din anul 1327, cand papa l-a rugatsa-iocroteascapedominicaniipe care ii trimiseseimpotriva „ereticilor“. Dar, in anul 1330 relatiilelui cu regele Carol Robert de Anjou s-au deteriorat. La 28 iulie 1330, domnultariiRomanesti l-a sprijinitpetarulbulgarMihailSisman in luptaimpotrivasarbilor, incheiata cu victoriaacestora din urma. Infrangerea a fostfolosita de regele Carol Robert pentru a incercasa-l inlaturepeBasarab I de petron, deoareceacestadoreasaaiba o autonomie din ce in cemai mare fata de Ungariasipentrucastapaneateritorii in Transilvania, unde se amestecasesi in luptelepentrutron.

6. In acesteconditii, in toamnaanului 1330, regelemaghiar Carol Robert de Anjou a organizat o expeditie in taraRomaneasca, pentru a-l pedepsipeBasarab I, considerat a fi necredincios, nesupussirazvratit. Oastearegala a cuceritSeverinul, unde a fostnumit ban DionisieSzechy, castelanul de Mehadia, dupa care si-a continuatinaintareaspreArges. Basarab I a facutpropuneri de pace regeluiUngariei, oferindu-i o importantadespagubire, de 7 000 de marci de argint, dar care nu a fostacceptata. Carol a inaintatpeteritoriultariiRomanesti, dar nu a pututsa se aprovizioneze, deoareceBasarab I a ordonatpustiirea a tot ce se gasea in caleaostilormaghiare. Ajunspana la Arges, Carol Robert a ordonattrupelor sale sa se retraga. Pedrumul de intoarcerespreTransilvania, in taraLovistei, in loculnumit Posada, s-a desfasurat, intre 9 si 12 noiembrie 1330, luptadintreostileromanesimaghiare. OastealuiBasarab I, aflatapestanci, a rostogolitbolovanisicopacisi a trimis o ploaie de sagetiasupraceleimaghiare, care a fostinfranta. Carol Robert de Anjou a scapat cu viatanumaiprinfuga de pecampul de lupta. Victoria de la Posada a fostdescrisa in Cronicapictata de la Vienasi a marcatinceputulafirmariistatului medieval taraRomaneasca, in aceastazona, ca stat de sine statator. Trebuiementionatsifaptulca Posada nu a fostidentificata cu exactitatesica nu estenicinumelelocalitatii. Denumirea s-a pastratdatoritafaptuluica „posada“ inseamna „locintarit natural, trecatoareingusta in munti“, iarcercetarilerealizate de istoricii-au facutpeacestiasaconsiderecaloculbataliei s-araflaundeva in taraLovistei. Basarab I a fostsictitorulBisericiiDomnesti de la Curtea de Arges. A fostinmormantat la resedintadomneasca de la Campulung.

7. GELU ROMANUL

9. In veacul al X-lea, a trait siducelesauvoievodulGelu. Voievodatullui se intindeapevaleaSomesului. Resedintaacestuivoievodat era cetateaDabica. Gelu era prieten cu voievodulMenumorut din valeaCrisurilor, cu Glad din Banat si, de bunaseamasi cu altivoievozi, juzisaucnezi din Hateg, Fagaras, Nasaud, Dorne, Vrancea, Lovistea, Arges, Oltenia. Impreuna au luptatpentrulibertate, impotrivainvaziilorstraine. Dar ceitrei din Transilvania: Gelu, Menumorutsi Glad au luptatmai ales cu unguriilui Arpad. Acestia, dupace au trecutprinpartea de miazanoapte a Carpatilor, s-au asezat in pustapanonica, in Ungaria de azi. Aici au oranduit un sat. Inca inainte de a se lepada de obiceiulpradaciunilor, au auzitca la rasaritdr Tisa sidincolo de paduri, in “Transilvania”, se afla un tinutbogatsi multi locuitoriharnici. De aceea, capetenialor, Arpad, a datporuncaluiTuhutumsa le cucereasca. Dar Gelusiailui s-au aparat , multi luptatori au cazutca “snopii”, si de o parte si de alta.Bataliaceamaigrea s-a datperaul Almas. Gelu a rapusceimai multi dusmani; sagetilelui nu au datgres, iarspadalui a cosit in multimeaatacatorilor, precumcoasa in iarba. In timpceincercasa se retragasprecetateaDabica, o sageata l-a nimeritpeGelu, i-a strabatutpieptul, dobarandu-l de pe cal. LegendaspunecasicalulluiGelu s-a purtatca un nazdravan; vazandu-sistapanul mort, i-a sapat cu copita o groapa, l-a prins cu dintiisi l-a asezat in pamantuludat cu sangeleluisiaparatpana la cea din ultimapalpaire a vietii.JertfaluiGeluRomanul a ramasca o pilda. Ea s-a inscris in istoriaromana cu slove de lumina, casicea a luiDecebal.