BALTAGUL

1. de Mihail Sadoveanu Grupa nr.1: Moraru Radu,Gorunescu Alina BALTAGUL

2. Scriitorul plasează acțiunea într-un sat din nordul Moldovei, Măgura Tarcăului. Romanul are la bază imaginea eroinei principale Vitoria Lipan. Vitoria stând pe prispă și torcând intr-o zi de toamnă, iși amintește de soțul ei care este plecat cu oile la Dorna. EXPOZIțIUNEA

3. Vitoriei, gândindu-se la viața grea și plină de lipsuri a oierilor, despărțiți pentru mult timp de femeile lor, i se sporește îngrijorarea, căci soțul ei, nu mai intârziase niciodată așa mult. Dragostea Vitoriei pentru soțul ei nu se stinsese, rămase la fel ca în tinerețe, chiar și acum după douăzeci de ani. Ei aveau doi copii: Minodora trimisă la educație la mănăstirea de maici de la Văratec și Gheorghiță botezat așa după numele celălalt al tatălui său. Temerile Vitoriei sunt întărite de un vis în care Nechifor trecea călare o apă și avea fața întoarsă. Frământările o fac să ceară părintelui Daniil să-i alcătuiască o scrisoare către fiul ei Gheorghiță aflat cu turmele în bălți la Cristești,ca să-l cheme grabnic acasă. Ea se roagă in fața icoanei Sfintei Ana, de la Mănăstirea Bistrița și ține post în mai multe zile de vineri. Sosirea fiului acasă o bucură și cu mare grijă îi împărtășește planul ei de a pleca în căutarea lui Lipan. Pregătirile de drum includ și confecționarea unui baltag, binecuvântat de preotul Daniil. INTRIGA

4. Înainte de plecare, femeia se spovedește preotului. Vitoria alege drumul pe care bănuiește că l-ar fi ales și Lipan, face popasuri, întreabă oamenii și i se confirmă că merge pe drumul cel bun. Vremea se strică, începe viscolul și ei ajung cu greu la Fărcașa. La fierarul satului, moș Pricop care le potcovește caii, își aduce aminte că, în toamnă, potcovise și calul lui Lipan. Ajunși la Borca nimeresc la un botez. La Cruci au dat peste o nuntă. De când au intrat in Țara Dornelor, neliniștea i-a sporit, aici află ca Nechifor cumpărase trei sute de oi dintre care o suta le-a vândut unor gospodari care nu mai gasiseră altele să cumpere.Urmărind traseul celor trei,Vitoria ajunge în Sabasa, unde crâșmarul și soția lui iși amintesc doar de doi ciobani, nu de trei. Cucoana Maria cunoștea si numele acestora: Calistrat Bogza si Ilie Cuțui. La Suha, Vitoria îl găsește pe câinele de încredere a lui Nechifor. Neobosită, ea cercetează împrejurimile, chibzuind unde ar putea să dea peste osemintele lui Lipan. În drum spre Crucea Talienilor, câinele dă semne de neliniște. Într-o prăpastie Nechifor zăcea mort. Toată durerea sufletului ei izbucni într-un strigăt. Cercetând cele aflate, ea vede căpățâna spartă de baltag. Ajutată de domnul Toma și de soția acestuia, cucoana Maria, munteanca rânduiește priveghiul. La coborârea sicriului in groapă, Vitoria trăiește un adevarat sentiment de disperare strigând după cel mort cu atâta durere: "Gheorghiță de ce m-ai lăsat!”. DESFășURAREAAcțIUNIi

5. Acțiunea devine extrem de tensionată la praznicul de pomenire unde sunt invitați și presupușii asasini: Calistrat Bogza si Ilie Cuțui. Vitoria discută cu cei doi și aduce vorba despre baltag, pe care îl cere de la Calistrat Bogza. Îl incită pe suspectul asasin cu o întrebare capcană adresată fiului ei:"Ce te uiți Gheorghiță așa pe baltag? Este scris pe el ceva? “. Urmărind reacțiile presupusului criminal, mărind tensiunea cu fiecare clipa, ea adaugă:"Gheorghiță mi se pare că pe baltag este scris sange și acesta-i omul care a lovit pe tată-tău". Calistrat Bogza își pierde cumpătul și se arunca asupra lui Gheorghiță, care dă drumul câinelui. Gheorghiță îl lovește pe ucigaș cu baltagul in frunte. Nemaiavând încotro și căindu-se mult prea târziu, muribundul cere să se spovedească mărturisind crima. Complicele lui, Ilie Cuțui este arestat de jandarm. Vitoria se simte mai ușurată știind că s-a facut dreptate. PUNCTUL culminant

6. O înfățișează pe Vitoria cu planurile ei de viitor, căci vrea să aducă pe Minodora la mormântul tatălui ei și să reintre in posesia turmei furate. Rânduiala s-a împlinit, dreptatea a fost făcută, iar viața își va urma de aici înainte cursul ei firesc. DEZNODAMâNTUL

7. Vitoria Lipan nu ascultă vorbele răutăcioase din sat si hotărăște să-l caute pe disparut . După Bobotează face primul drum la Mănăstirea Bistrița pentru ca Sf. Ana să-i lumineze mintea și să-i arate calea pe care s-o urmeze. Vitoria si Gheorghiță pleacă la Piatra unde au oprit la un han, acolo munteanca îi spune prefectului că soțul ei plecase să cumpere niște oi de la Dorna și nu s-a mai întors, deși trecuseră 73 de zile. Prefectul o asigură că o sa facă cercetări, dar trebuie să facă o plângere. Pe 27 februarie o duce pe Minodora la Mănăstirea Văraticului și o lasă pe mâna părintelui Dănilă. Vitoria este nevoită să vândă niște lucruri pentru a avea bani de drum. Primul popas îl face la Bicaz, apoi la Calugăreni la casa lui David. Ajungând la Fărcasa, unde sunt găzduiți de moș Pricop, fierarul. Își potcovesc caii și află că și Nechifor și-a potcovit acolo calul în drumul lui. La Borca întâlnesc mai întâi un botez unde trebuie să participe, și să facă daruri noului născut, apoi întâlnesc un grup de nuntași. Vitoria si Gheorghiță ajung la Vatra Dornei si află că acolo Nechifor a cumpărat 300 de oi și a vândut 100 altor doi ciobani, cu care a plecat mai departe spre Neagra. Vitoria iși dă seama că lui Nechifor i s-a întâmplat ceva între satul Sabasa si Suha. În satul Suha crâșmarul Iorgu Vasiliu iși aduce aminte de trecerea unei turme de oi, dar cu doi ciobani , unul dintre ei era Calistrat Bogza, iar celălalt, după cum zicea nevasta crâșmarului, îl chema Ilie Cuțui. Itinerarul parcurs de Vitoria Lipan(1)

8. drumul parcurs de vitoria lipan(2)

9. Drumul parcurs de vitoria lipan(3)

10. “Baltagul este, prin repeziciune și desăvârșit echilibru al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui M. Sadoveanu. Mulți prețuiesc aceasta scurtă narațiune ca roman, vorbind de creația scriitorului, de posibilitatea psihologică a eroilor. În fond, nimic din toate acestea, Vitoria, eroina principală, nu e o individualitate, ci un exponent al speței. Scrierea nu poate produce emoții estetice veritabile, decât acelui care o reduce la noțiunea unei civilizații arhaice. Acum suntem in Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct de plecare. În virtutea transhumanței, păstori, turme, câini migrează în cursul anului, calendaristic, în căutare de pașune și adăpost, întorcându-se la munte la date întru veșnicie fixe. Cazul din Baltagul e, în punctul de plecare, acela din Miorița.” George Călinescu Bibliografie: Referințe critice